Rubrica lui Andi | Dragusanul.ro - Part 14

Horă suceveană la Stonehenge

Dragoş Alexandru, Andreea Savin şi Andi Drăguşanul, la Stonehenge

Dragoş Alexandru, Andreea Savin şi Andi Drăguşanul, la Stonehenge

*

Monumentul megalitic de la Stonehenge, care, aşa cum am probat într-un material mai vechi (despre interzisa Cale a Strămoşilor, pe care o propusesem, drept cel mai lung muzeu de sculptură în aer liber din lume, în cadrul proiectului „Calea lui Dracula”), înseamnă, dincolo de toate enigmele, o variantă terestră a constelaţiei Hora. Asupra temei voi reveni doar în varianta rescrisă şi întregită a cărţii „Datina, Biblia Românilor”, pe care o voi publica în anul următor, şirul argumentelor (citate din cărţile vechi ale religiilor omenirii) fiind mult prea lung pentru un simplu material media.

*

Andeea Savin şi Andi Drăguşanul, la Stonehenge

Andeea Savin şi Andi Drăguşanul, la Stonehenge

*

Ieri, joi, 19 martie, pe când eu, împreună cu Victor T. Rusu, dârdâiam de frig prin bisericile Bucovinei, în căutarea simbolisticii ancestrale a omenirii, care a supravieţuit şi în pictura, şi în sculptura ornamentală religioasă din nordul Moldovei, Andi vedea ceea ce descoperisem şi în simbolistica noastră îndătinată: simbolistica Stonehenge. Nu tradiţională, ci îndătinată.

*

Duminică, Andi se întoarce acasă. În Cluj Napoca

Duminică, Andi se întoarce acasă. În Cluj Napoca

*

Din câte văd din fotografiile postate de Dragoş Alexandru, fiul meu a ajuns la Stonehenge cu ajutorul prietenilor noştri, Dragoş şi Andreea, cărora le rămân profund îndatorat.

*

Andreea Savin, Dragoş Alexandu şi Andi, în drum spre Stonehenge

Andreea Savin, Dragoş Alexandu şi Andi, în drum spre Stonehenge


LONDRA: Nu contează aşa mult de ce naţionalitate eşti

Andi Drăguşanul, Dragoş Alexandru şi Andrei Popa, în St. Paul's Cathedral

Andi Drăguşanul, Dragoş Alexandru şi Andrei Popa, în St. Paul’s Cathedral

*

Până acum a fost extraordinar. Am fost pe la National History Museum, mi-am făcut poze cu dinozauri, am fost şi la RAF (Royal Airforce Museum), am văzut Palatul Parlamentului, Westminster Abbey, Catedrala Sfântului Pavel, statuia onorifică în cinstea Prinţului Albert (Albert’s Hall) şi multe altele. Oamenii sunt foarte entuziasmaţi că ne-au văzut.

*

Royal Airforce Museum

Royal Airforce Museum

*

Am fost, de ziua mea, la un concert underground, aici, la o trupă mică, dar foarte simpatică, şi am primit cadou o enciclopedie ilustrată a muzicii rock.

Practic, până acum, a fost superb, şi urmează multe zile asemenea. Mă bucur mult că am venit şi am apucat să mă întâlnesc cu atâţi prieteni şi să văd atâtea chestii. Lumea e foarte ok cu faptul ca suntem români, adevărat fiind faptul că nu contează aşa mult de ce naţionalitate eşti, atâta timp cât te porţi cum trebuie.

*

Andi Drăguşanul, în mediul clujean

Andi Drăguşanul, în mediul clujean

*

Ce e important de luat in considerare e că sunt foarte bine şi relaxat (Andi Drăguşanul).


Faină Londra, dar nu cât româncuţele!

Andi, la Londra, cu un grup de prieteni

Andi, la Londra, cu un grup de prieteni

*

Datorită unor prieteni de-ai lui Andi (Bianca Biank şi Dragoş Alexandru, care au postat pe site-ul lui Andi, de unde am piratat aceste imagini), aflu şi eu, în sfârşit, câteva veşti despre fiul meu. În imaginea de sus, împreună cu suceveanul-clujean Andrei Popa, Andi încadrează trei românce superbe, una dintre ele fiind Maria Gavrilă – după cum am dedus din explicaţii.

*

În altă fotografie, făcută de Dragoş Alexandru, Andi zâmbeşte, ostenit, după zborul până la Londra, alături de Andreea Savin (probabil fosta lui colegă de la Sociologie).

*

Andi şi Andreea Savin

Andi şi Andreea Savin

Andi şi Andrei Popa

Andi şi Andrei Popa

*

E bine. Mă bucur teribil să îl văd pe fiul meu, şi la Londra, înconjurat de prieteni. Pentru că şi fetele din fotografii tot prieteni-prieteni sunt, adică oameni lângă care e frumos să trăieşti. Din celelalte postări, toate cu prieteni, am ales doar două fotografii, făcute de Bianca, cu instantanee londoneze. Aştept, desigur, şi fotografii de la Andi, dar, până nu se întoarce, nu-mi prea fac speranţe. Şi nici nu trebuie. El e fericit, are ce vedea, are cu cine se vedea. Nu pot cere nimic în plus de la viaţă.

*

Turnul Londrei

Turnul Londrei

Pod peste Tamisa

Pod peste Tamisa

 


Andi, din Londra: Dacă nu ar fi Toy Machines…

BUCOVINA (eu) ROCK (Andi) CASTLE (Emil)

BUCOVINA (eu) ROCK (Andi) CASTLE (Emil) – foto Victor T. RUSU

+

După doar o zi petrecută în Londra, Andi mi-a spus, prin telefon: Dacă nu ar fi Toy Machines, nu m-aș mai întoarce…

La BUCOVINA ROCK CASTLE

La BUCOVINA ROCK CASTLE

+

În cele zece zile londoneze, dincolo de inițierile pe care toți și le doresc, Andi vrea să cunoască mai ales viața muzicală cotidiană, așa cum se desfășoară ea în cluburi, cu trupe care se caută sau care tocmai își descoperă calea. Pentru Bucovina Rock Castle?, întreb eu, iar Andi, cumva uimit, îmi răspunde:

– Bucovina Rock Castle înseamnă pentru mine tu, Emil Ursu și generațiile de după generația VOX. Atât și nimic mai mult. Altminteri aș fi rămas în Suceava…

+

– Poate că, în cele din urmă, vei opta pentru Anglia. Pe mine nu m-ar deranja, ba te-aș și ajuta, după puteri…

– Viața mea trebuie să însemne Toy Machines, indiferent dacă voi izbuti sau nu. Am ales cum și pentru ce vreau să trăiesc. Dacă va fi să pierd – ceea ce nu aș crede – prin muzică vreau să pierd.

+

Cu o seară înainte, după ce întregul nostru clan îl sărbătorise, la Cluj, l-am condus până la domiciliul celor doi prieteni, și ei suceveni, cu care urma să plece în Anglia. Mi-era atât de bine, prin preajma altor speranțe, altele și proaspete, încât aș fi rămas până în zori, acolo, pe strada Bucovinei (ca să vezi întâmplare!), pentru a-mi trăi, pe deplin, posteritatea.

+

Întors acasă, lângă nepoții mei clujeni, am mai ascultat, încă o dată, primul album al trupei Toy Machines (Îl vom lansa, la Suceava, în aprilie!, îmi spusese Andi), apoi am adormit, simțind, parcă, lina desprindere a sufletului din trup și îndelungata vâslire a aripilor lui pe urmele abia întrezărite ale destinului muzical al fiului meu. Destinul Toy Machines.


Andi – o operă, la doar 25 de ani

 

Andi, văzut de PIM

Andi, văzut de PIM

+

La doar 25 de ani, pe care îi împlinește sâmbătă, 14 martie 2015, Andi, solistul trupei TOY MACHINES, deja are o operă componistică și lirică proprie, întregită de creațiile trupei sale, în care Andi Buzzu Parascan, Alexandru Teiu Teișanu și Edy Ciornea înseamnă, împreună cu fiul meu, o identitate creatoare distinctă și inconfundabilă.

+

O cronică video inedită, Last Confession (faceți click pe titlul cronicii și puteți viziona filmul de peste un ceas), lucrată de prietenul nostru Dan Lungu, în 14 file (14 fiind ziua lui Andi), cu 2 coperte orchestrale (încercări componistice pe care nici măcar colegii lui de trupă nu le-au mai auzit), cu 10 piese proprii, unele cântate prin cluburi din Suceava și din Cluj-Napoca, altele pe scene de festivaluri, altele înregistrate în studio, și cu două închinări (cea dedicată memoriei lui Kurt Cobain, cu acompaniamentul trupei LUNA AMARĂ, în contextul unei strașnice răceli), înseamnă și o poveste de viață, dar și istoricul unui destin artistic.

+

Filmul acesta, care nu valorifică decât o frântură din creația muzicală a lui Andi Drăgușanul (multe piese nu am voie să le ascult decât eu, și doar pe câteva pot să i le arăt și lui PIM, dar numai lui!) îmi probează mie că Andi a pornit pe o cale fericit ursită, dincolo de suferințele care marchează destinul oricărui creator din cuprinsul mândrei noastre patrii.

+

În aceste zile, Andi se află la Londra, unde a plecat ca să-și întâmpine, sub zodia rock-ului, cea de-a 25-a zi a nenumăratelor sale nașteri (o, dacă ați ști de câte ori pe zi se naște un creator!). Va sta, acolo, vreo zece zile, adică atât cât e necesar ca să te reîncarci energetic.

+

Andi Drăgușanul. Toy Machines. Tinerețe. Cântec. Viață. La mulți ani, feciorașule!

+

Andi Drăgușanul, solistul trupei Toy Machines

Andi Drăgușanul, solistul trupei Toy Machines


Pagina 14 din 24« Prima...1213141516...20...Ultima »