VADER: „Iubesc viaţa. Dar nu pentru orice cost”

VADER va cânta, la BUCOVINA ROCK CASTLE, joi, 20 august 2015

Interviu cu Peter, vocalistul şi chitaristul trupei VADER, realizat,

pentru BUCOVINA ROCK CASTLE 2015, de Andi Drăguşanul.

Andi: Salutare băieţi, ştim că aţi mai fost în România; cum aţi descrie experienţa voastră de aici şi ce părere aveţi despre scena de metal?

Peter: România a fost destul de izolată, în anii 80 şi 90, aşa că nu ştiam multe despre scena de metal de aici. Cântam în Ungaria, de câteva ori, şi asta era zona cam cea mai apropiată, până în 2006. După, am cântat în Bucureşti, pentru prima oară – dacă îmi aduc bine aminte – şi am fost toţi foarte surprinşi. Nu ne aşteptam să găsim atâţia maniaci metal şi atât de multe trupe bune. Îmi aduc aminte de „MG42”, după nume, pentru că eram deja destul de interesat de istoria militară. După aceea, am cântat de mai multe ori în România, şi nu doar în capitală. Cum am spus, nu a fost nici o conexiune între noi şi scena Metal din România, aşa că nu ştiam mai nimic. Primul contact cu poporul român nu a fost foarte plăcut. Mai ales că, în Polonia, media a creat o imagine nepotrivită a ţării voastre. De obicei, conectată cu politica, Ceauşescu, comunism etc. Trăiţi într-o ţară minunată, cu o istorie lungă şi puternică şi cu tradiţii frumoase. Sunt bucuros că nici comunismul, nici tirania nu au distrus România, şi că vă dezvoltaţi atât de repede. Plănuiesc să vizitez România, anul viitor, în cazul în care „Vader” nu îmi fură tot timpul.

Andi: Aţi întâmpinat, vreodată, vreo formă de cenzură sau de discriminare, datorită credinţelor voastre, în Polonia sau oriunde altundeva?

Peter: Nu am avut, niciodată, probleme serioase, cum a avut Behemoth, în Rusia, de exemplu. Problema lor a fost mai mult politică, decât religioasă, să fiu sincer. „Vader” a întâmpinat câteva încercări de anulare a unor concerte, din motive „blasfemitoare”, dar doar unul din concertele noastre a fost anulat, şi nu din cauza imaginii noastre, ci din cauza restricţiilor legate de show-ul pirotehnic. A fost, desigur, un truc local tipic politic, de a aduna puţină atenţie în societatea locală. A fost „o poveste” legată de un show din oraşul Swidinca, în Polonia, în Februarie, anul acesta, de asemenea. Câţiva idioţi locali, conectaţi cu aripi religioase, împreună cu psihopaţi „exorcişti”, au încercat să adune mulţimea, să anuleze un concert „Vader” cu forţa. A fost chiar difuzat şi în media. În definitiv, nu au făcut altceva decât să ne facă publicitate, şi show-ul a fost „sold aut”. Toţi ipocriţii ăştia au găsit o cale uşoară de a fi faimoşi, în media, dând vina pe scena Metal pentru probleme. Nu vor să vadă adevăratele probleme din jur… blestemată politică!

Andi: Cum vedeţi evoluţia scenei Metal din Europa, de când aţi început să cântaţi şi unde plasaţi trupa „Vader” în acest peisaj?

Peter: Nu sunt nici istoric, nici publicist, nici un expert, pentru a-mi da cu părerea în subiectul ăsta. Sunt un fan Metal, pentru care ascultatul muzicii nu a fost destul, aşa că am început să cânt şi să creez, în propria-mi trupă. Sunt încă foarte activ, în ceea ce fac, şi, de asemenea, urmăresc ce se întâmplă în jur. Totuşi, evoluţia scenei de Metal Extrem, după revoluţia pe care a provocat-o, în anii 80, a mers în direcţii brutal de distructive. Asta e ceea ce văd… Metal-ul a fost, întotdeauna, pasiune, dedicare, dacă nu chiar şi devotament. Asta e tot ce a făcut pe Metal Freaks şi trupele Metal puternice. Fiecare revoluţie în muzică transformă pasiune, idei, talent în comercializare şi grabă spre succes. „Afacerea ucide Arta” – aşa e, cum ne semnam scrisorile în trecut. Iar acum, afacerea ucide, dacă nu a ucis, deja, metal-ul din toată lumea. Succesul incredibil al unor trupe ca Metallica, Slayer, Dimmu Borgir sau chiar şi a polonezilor noştri Behemoth, a schimbat mintea multor trupe tinere de metal. Foamea de succes, indiferent de cost, pentru mai multe like-uri pe Facebook, pentru locuri mai bune la festivaluri, pentru mai mulţi bani… Este bolnavă şi aşa e, cum am văzut „evolutţa scenei Metal”, chiar ieri. Astăzi îmi aduce speranţe, totuşi. Văd din ce în ce mai mulţi fani tineri, în primele rânduri, la concerte, văd mai mulţi Freaks (ciudaţi) care sunt mândri de părul lor lung, de gecile de piele, şi cărora nu le este frică să strige, la concertele Metal. Metalul este devotament şi sacrificiu! Dacă îţi este „frică” sau încerci să explici frizura sau imaginea „gay”, cum este percepută, cu job-ul tău, şcoala ta sau vârsta… metal-ul nu este pentru voi! De ce vechile legende Metal s-au întors atât de intens, în ultimul timp? Pentru că obişnuiau să fie reali! Doar Metalul real este viaţa adevărată! Înţelegeţi ce spun? Nu plâng sau mă plâng, aici…vreau doar să văd METALUL ADEVĂRAT ÎNAPOI!!!

Andi: Cum a fost perceput de public ultimul vostru album?

Peter: Bine, fanii ne cântau cântecele, chiar după ce albumul a ieşit, aşa că înseamnă ceva. Eu nu îmi critic, niciodată, albumele. Nici nu le evaluez. Fiecare album, înregistrat ca şi „Vader” şi de „Vader”, este un album ce cuprinde unele momente de emoţii, gânduri şi păreri. Una din cele mai mari realizări ale trupei „Vader” – dacă nu chiar cea mai mare – este activitatea continuă şi popularitatea, în ciuda lumii permanent schimbătoare şi a generaţiilor din jur. Nu am fost niciodată o trupă incredibil de populară, dar încă suntem, şi mereu am respectat şi am rămas dedicaţi Fanilor din toată lumea. De asemenea, ultimul album a avut parte de reacţii bune şi de recenzii pe măsură. Nu vreau să fac parte dintr-o trupă faimoasă pentru scandaluri sau trucuri ieftine. Sunt fericit şi încă pot să fac mii de fani Metal de asemenea fericiţi.

Andi: Pot fanii să se aştepte la ceva nou, din partea voastră?

Peter: Un album nou? DA. Un turneu nou? DA. Muzică nouă? DA. Stil nou? NU! Momentan, suntem pregătiţi pentru următorul turneu, cu „Venim Inc.”, – care înseamnă legendarii „Venom”, doar că fără Cronos. Pentru acest moment, am pregătit un set special de cântece, din perioada 1983-93. Nu am cântat piesele astea niciodată, în afara Poloniei, după ce am re-adus „Vechiul Vader”, acum câţiva ani. Când am început să mergem prin turnee, în 1993, ne-am concentrat doar pe albumul de debut. Ne-am abţinut să cântam piesele de la început (cele în poloneză, de exemplu), după ce Doc a intrat în Vader. Am vrut doar s creăm ceva nou şi proaspăt. A venit, totuşi, timpul să ne amintim de „chestiile vechi”.

Andi: Există viaţă, după moarte?

Peter: Întrebaţi-mă, după ce mor. Prea multe poveşti şi prea multe teorii au fost create, în toată existenţa umană, pentru a ne face să ne simţim mai bine. Toate au fost pietre de temelie ale Metalului… Moartea şi ce se va întâmpla după a fost, şi încă este, o inspiraţie pentru artişti. Aşa că poate mai bine să ne întrebăm şi să ne gândim la „Ce-ar fi, dacă?”… şi apoi să cunoaştem răspunsul? Voi ce credeţi?

Andi: Înspre unde credeţi că se îndreaptă lumea?

Peter: Spre iad!!! Serios, mă refer la „Iadul” creat, ca termen, de cei cărora le e frică de el. Este mult, despre asta, în ultimul album „Vader” (şi ăsta nu e un anunţ promoţional!

Andi: Dacă ar fi un concert „Vader”, la sfârşitul lumii, unde aţi fi şi ce cântece aţi cânta?

Peter: „Mergeţi în iad!” ar fi un cântec perfect pentru un astfel de moment. Umanitatea este prea mândră, pentru a supravieţui Pământului. Pur şi simplu, am pierdut sentimentul de echilibru, în lumea în care trăim… Am învăţat să trăim mândri. Acum, să vedem dacă ştim să şi murim mândri. Toţi urmăm idioţi, discursuri plăcute la auz şi tot rahatul servit de media. Majoritatea dintre noi ştiu că toate astea sunt un rahat… dar este mult mai uşor să „urmezi”, decât să fii un „inamic al mulţimii”. Putem să regulăm o oaie, ca să avem mai multe vizualizări sau like-uri pe internet, dar nu putem face nimic pentru a-i opri pe idioţii care-i păcălesc pe ceilalţi. Cum am spus, „MERGETI IN IAD!”… Un cântec perfect, pentru a arăta degetul mijlociu umanităţii, în ultimul ei moment. Nu mă înţelegeţi greşit, nu am ajuns, încă, un mizantrop. Iubesc viaţa. Dar nu pentru orice cost.

Andi: Care sunt trupele care v-au influenţat cel mai mult?

Peter: Asta e uşor. Nimic nu s-a prea schimbat, de câţiva ani. Black Sabbath – pentru că ei m-au infectat cu întunecime şi greutate. Judas Priest – pentru că e trupa cea mai emblematică de Metal, ce a existat vreodată, şi m-au învăţat şi pe mine cum să cânt Metal. Slayer – o versiune extremă a Judas priest, în muzică şi pe scenă. Richard Wagner – pentru că mi-a deschis ochii şi m-a făcut să gândesc diferit. Sunt mai multe, dar astea sunt fundamentale pentru mine.

Andi: Ce vreti să le transmiteţi fanilor, care aşteaptă concertul vostru, la „Bucovina Rock Castle“?

Peter: Promit că nimeni nu v-a pleca, de acolo, fără o satisfacţie maximă!!! „La revedere!” (partea asta chiar a scris-o în română).

VADER, în prima seară BUCOVINA ROCK CASTLE: 20 august 2015

Mihnea Blidariu: primul concert acustic în Bucovina

Mihnea Blidariu, liderul trupei LUNA AMARĂ

De un privilegiu sută la sută clujean (Mihnea Blidariu evoluează în concerte acustice doar la Cluj-Napoca şi numai în cazul unor acţiuni de caritate, iar chitara şi trompeta lui fac minuni) se vor bucura şi sucevenii, în perioada 13-17 august 2015, la Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Calafindeşti, Corlata şi Suceava Mihnea puându-şi chitara şi trompeta în slujba promovării interesului pentru arta plastică şi poezie în rândul tinerilor.

Repetiţiile au început de ieri, la Cluj-Napoca, în locuinţa lui Andi, care îl va acompania pe Mihnea cu chitara şi clapele (funcţie pe piesă şi de instrumentele pe care le foloseşte Mihnea). Concertul, cu 15 piese ingenios şi inspirat orchestrate de cei doi prieteni, care coordonează Bucovina Rock Castle, cuprinde 5 piese pe care le vor cânta împreună şi cu vocea, şi câte cinci piese solo pentru fiecare dintre ei, dar secondate instrumental şi de celălalt. Deci, un concert inedit, cu 15 piese rock armonioase, când vesele, când nostalgice, un concert pe care cei dotaţi şi cu suflete ar fi păcat să-l piardă, mai ales că participarea la manifestări nu costă nici măcar o carboavă ruginită.

BUCOVINA ROCK CASTLE 2015 OFFICIAL, Jurnalism, Rubrica lui Andi No Comments Jul 29

Un cântec le-a schimbat viaţa!

Blind / Orb – desen de Mihai Pânzaru-PIM

Duminică, băieţii de la Toy Machines au cântat la Cluj-Napoca, în a doua seară densă de muzică rock. Şi li s-a întâmplat ceva minunat, cu mult peste visele noastre, şi, deşi încă nu am voie să vă fac dezvăluiri, am să vă spun că un cântec, “Blind” (“Orb”), le-a schimbat viaţa, le-a deschis larg şi generos porţile viitorului.

Celor care ne sunt prieteni, le reamintesc piesa care a zămislit şi unul dintre cele mai frumoase poeme ale lui Andi, poem pe care îl postez, în traducere, imediat după varianta audio a cântecului:

Blind

Orb

Acum sunt violenţa

împăturită în tăcerea insulelor

ce nu mă vor lăsa niciodată să le văd

de aproape,

Flirtez cu ulcerul,

cu „post-ea”-ul

cu faptul că ea e o minciună

iar eu sunt uitat.

Iroseşte-mă, muşcă şi gustă-mă,

dar nu te grăbi,

Vino să guşti cum eu

devin apă!

De ce nu aş decide să distrug tot ce-i bun?

Pentru că tu eşti indiferentă, iar eu mă prefac că sunt orb.

Acum sunt furie

izvorâtă din toate unghiurile

pentru că-s împleticit în labirintul făcut de

plecarea ta,

Flirtez cu seara

Fără nici un sens, fără nici un sentiment

şi-s sortit să-mi pierd minţile.

Tachinează-mă, spune-mi că mă vei uşura,

dar nu mă vei elibera,

spune-mi că, într-o zi, voi fi găsit

în câteva epoci trecute.

De ce nu aş decide să distrug tot ce-i bun?

Pentru că tu eşti indiferentă, iar eu mă prefac că sunt orb.

Toate iluziile, pe care mi le-am făcut,

se joacă, acum, cu mintea mea,

mintea mea, mintea mea….

Acum sunt violenţa

împăturită în tăcerea insulelor

ce nu mă vor lăsa niciodată să le văd

de aproape.

Cronici sentimentale, Rubrica lui Andi No Comments Jul 21

Toy Machines a cântat în… coasta lui Mathias Corvin

Duminică, 19 august 2015, la Cluj-Napoca

Scenă largă, cu multe ecrane, într-un oraş consacrat drept capitală a muzicii rock din România: Cluj-Napoca. Un oraş în care, izgoniţi din letargica Suceavă, sucevenii de la Toy Machines şi-au găsit un loc pe pământ şi sunt pe cale să-şi găsească şi un loc în muzică. În muzica performantă.

Un concert, într-o zi caniculară, o trăire intensă a “experienţei verii”. După concert, când m-a sunat, Andi era încântat de ce au izbutit el şi colegii lui să facă pe scenă, iar cumnatu-său, Mihai Ignat, mi-a trimis câteva instantanee, ca să văd şi eu ce şi cum a fost.

Toy Machines, trăind “experienţa verii”

Să nu mă înţeleagă nimeni greşit, dar toate exprimările clujene de tip “festival rock” sunt, deocamdată şi până acum, doar o joacă de copii pe lângă Bucovina Rock Castle. Şi ce-ar putea deveni Bucovina Rock Castle în doar câţiva ani (suntem abia la a V-a ediţie), dacă nu ne-ar sabota, fără conteniri, ba nătângia unora, ba prostia crasă a primarului lungu. La Cluj-Napoca, în coasta lui Mathias Corvin, înfloreşte un festival rock, în vreme ce în vecinătatea splendidului Bucovina Rock Castle, Ştefan cel Mare se dărâmă, iar citorul Sucevei, Petru Muşat, zace aruncat în gunoaie…

Jurnalism, Rubrica lui Andi No Comments Jul 19

Flawless, un film de Andrei Siran

Pe Andrei Siran, un tânăr sucevean delicat şi discret, l-am cunoscut în urmă cu un an, când Toy Machines pleca să cânte la festivalul de la Darabani. Peste puţină vreme, aveam să văd şi videoclipul “Flawless”, pe care l-a realizat şi care m-a impresionat prin atenţia dată faptei de viaţă, întâmplărilor obişnuite, fericirilor de fiecare zi ale unor oameni care au muzica lor interioară, pe care îşi durează raţiunea şi fericirea de a fi.

Această abordare a cotidianului drept reper fundamental al creaţiei surprinde, dar şi place, muzica băieţilor de la Toy Machines întregind parcă o lume care există şi care îşi ajunge sieşi prin spontaneitate, prin sinceritate, prin netrucat. Iar muzica are, la rândul ei, de câştigat din această permanentă raportare la firesc, la naturaleţea poziţionării omului în natură.

Am mai stabilit legături spre acest videoclip cu bună aderenţă la public, dar capturile de imagini din “Flawless”, pe care le voi înşira mai jos, fiecare fotografie asigurând accesul, printr-un simplu click, la videoclip, înseamnă, de fapt, un omagiu sincer pe care îl aduc tânărului cineast sucevean Andrei Siran, dar mai înseamnă şi o atenţionare asupra unui creator cu viitor sigur: Andrei Siran.

Jurnalism, Rubrica lui Andi No Comments Jul 12