BUCOVINA ROCK CASTLE | Dragusanul.ro - Part 11

Ultima ediţie BUCOVINA ROCK CASTLE

 

         În serile şi nopţile zilelor de 22, 23, 24 şi 25 august 2013, între Gavrileanu maturator micaorele 06 şi 01, după miezul nopţii, fac ultima ediţie a Festivalului (cu adevărat) Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE, deşi potenţialul lui de creştere este uriaş, deşi conştientizez că, în doar 3 ediţii, am făcut cât s-a făcut, la alte festivaluri similare, în 10-15 ediţii.

 

         Dacă aş continua, ar fi ca şi cum mi-aş asuma singur o nesfârşită umilinţă, şi nu pot consimţi, conştient, la aşa-ceva.

 

         Nici o pagubă, pentru dumneavoastră! În fond, prilejuri de bairam public vi se oferă berechet. Eu nu mai rezist la contondenţa flască a loviturilor date pe furiş, aşa că am hotărât să mă retrag. Duc ediţia a treia până la capăt (încă nu ştiu dacă voi sta în şanţ, lângă scenă, precum în anii anteriori) şi mă voi strădui să fac să fie cum nici prin vis nu v-aţi putut închipui, apoi mă retrag, fără alte declaraţii, fără amărăciune, ci doar cu o imensă împăcare a sufletului. În fond, am făcut ceea ce în Suceava nu se putea face. Am izbutit, mi-ajunge!

 

         Dacă fiul meu, Andi, mă va urma sau nu, îl priveşte. Nu-l opreşte nimeni să-mi tropotească, alături de ceilalţi, peste umbră şi peste suflet. Nu va fi nici o supărare. Dar nici Bucovina Rock Castle nu va mai avea aceeaşi identitate. Şi e greu de crezut că Andi Drăguşanul ar putea ieşi în lume, drapat în surtucul lui Nechifor sau al lui Lungu, chiar dacă  ambele valorează mult, că-s de firmă.

 

         Bucovina Rock Castle înseamnă, pentru mine, un capitol încheiat, asupra căruia nu voi mai reveni vreodată. Scriitoriceşte, fără alte explicaţii.

 

Ion Drăguşanul


Trupele BUCOVINA ROCK CASTLE: superhiks – Macedonia

  

 Superhiks

 

          Înfiinţată, în 1990, de un grup de instrumentişti, prieteni încă din timpul şcolii, “SUPERHIKS” (în spaţiul cultural italian i se spune “SUPERCIUK“) înseamnă, şi ca spectacol dezlănţuit, o ficţiune muzicală şi, în bună parte, umoristică “anti-Robin Hood“, în care elemente de ska, în mixtură cu hardcore punck, dar şi de progressive, de funk etc., dar şi de melodicităţi clasice sârbeşti, provoacă avalanşe de ritmicităţi copleşitoare, capabile să trezească şi pietrele la viaţă (în mitologie, “trezirea pietrei” se numeşte lumină).

 

superhilks-30         În spectacolele “SUPERHIKS“, marcă inconfundabilă în Balcani şi în Italia, Petar Mladenovski (chitară bass şi solo), Boris Minov (chitară solo) Zoran Žežov (drums),  Goran Papazz (saxofon), Aleksandar Spasovski (trompetă), Dimitar Todorovski (flugel horn) şi Darko Popov (tobe) sunt oameni-spectacol şi, indirect, spectacolul obişnuitului, care ascunde, în miezul său, cea mai tulburătoare concentraţie de artă, de creaţie.

 

         Trupă consacrată în plan european (videoclipul “Radese transmite frectent de către televiziunile europene, superhiks2_largeinclusiv de MTV France şi de MTV Israel), “SUPERHIKS” are, în patrimoniu, cinci superbe albume, “Cekaj be vikam, kade be malku!” (2000), “Trumano” (2003), “Live at Skopski Saem” (2006), “… i sega shto?” (2008) şi “Afrika” (2012), spectacolul de vineri, 23 august, urmând să aducă pe scena BUCOVINA ROCK CASTLE o veritabilă “istorie”, uşor robinhoodiană (“anti” face parte din teribilism, deci şi din rock), a muzicii balcanice a generaţiilor pururi tinere (generaţii, pentru că am întâlnit şi prunci, născuţi deja bătrâni!).

 

         În ce mă priveşte, macedonienii (ca rapidist, de la Bozovici, încoace, eu sunt şi filo-macedonian!) amintesc de formidabila “DUBIOZZA KOLEKTIV“, de anul trecut, deş au o individualitate pregnantă şi inconfundabilă, pe care o vom putea lua ca reper în cadrul ediţiilor următoare ale festivalului nostru.

         Dacă doriţi să-i ascultaţi/vedeţi, intraţi în “CATEGORIES IN ENGLISH”, de pe acest site sau faceţi clik pe SUPERHIKS, pentru a intra direct în “galeria” cu trupele Ediţiei 2013 a Festivalului Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE.

 

Superhiks finala


Trupele BUCOVINA ROCK CASTLE: rehab nation

 

 

Rehab Nation

 

         Dincolo de statutul de “formaţie rebelă”, pe care şi-l asumă muzicienii de la “Rehab Nation, care se consideră, ca şi noi, ceilalţi, “nişte oameni pierduţi” într-o Românie disperată, din pricina “pinguinilor din guverne”, există această formulă rock de exprimare multiculturală şi multilingvistică, prin armonii de sunete şi prin cuvinte care, într-un fel, doar ridică piatra, dar fără a o şi arunca, “Rehab Nationpropunând, de fapt, o călătorie oarecum virtuală prin spiritualităţi, printr-un rock ska-punk, cu ritmuri şi ritmicităţi, ba chiar cu integrale pasaje muzicale reggae, funk, folk, gipsy, balcanice sau csardas, exemplar puse în armonie şi de instrumentişi, şi de vocile secundare, dar mai ales de înnăscuta solistă Hannah Horvath, cea care, în fond, se şi confundă, ca personalitate, cu “Rehab Nation.

 

Rebab Nation 2         Trupa s-a constituit în 2010, iar în 2011, muzicienii Hannah Horvath, Botond Gaguy, Aron Hosszu, Tamas Kis, Botond Turak, Fabian Denes, Norbert Zsigmond şi Attila Szallos scoteau, deja, un excelent album, “Internaţional”, şi participau la International Romani Art Festival şi la Peninsula/Felsziget, bucurându-se de un succes pe deplin meritat.

 

         Al doilea album, “TBD“, lansat în 2012, confirma un Rehab Nation 1stil inconfundabil, plin de culoare şi de vioiciune (un fel de “dacă-i bal, bal să fie!”), în care “muzica popoarelor”, cum se zice într-o emisiune radio, capătă amplitudine, dar şi greutate. E atâta veselă, ba chiar entuziastă dezlănţuire, în muzica marca “Rehab Nation“, dublată de un spectacol scenic de excepţie, încât, fără să vrei, te duci cu gândul spre “Dubiozza Kolektiv“, de pe scena ediţiei trecute a festivalului sucevean, trupă cu care, de altfel, a şi cântat.

 

         “Rehab Nation“, în ciuda teribilistei formule “Gipsy nation” (doar ca “oameni pierduţi”), înseamnă, mai curând, protestul vesel prin desprinderea de clipă şi de locuri, pentru a plonja zglobiu într-o lumioasă “Paradesha” muzicală.

 

         Înainte de a o asculta, în seara evoluţiei trupei pe scena Festivalului Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE, puteţi să vă încărcaţi sufletul optimist cu “Rehab Nation” (făcînd click pe numele trupei), pentru a nu rata o întâlnire cu muzica bună, mai mult decât necesară.

 

Rehab Nation lata

 


Trupele BUCOVINA ROCK CASTLE: the others

The Others

         Spre sfârşitul anului 2005, când se constituia, la Braşov, trupa “The Others“, cu Petra Acker (de la “Holtzkopf“) şi muzicienii de la “Da Noish” , repertoriul noii trupe, un fel de fusion-funk, cu influenţe de psychedelic, soul, ska, progressive, s-a constituit rapid (“Dust”, “Crazi City” etc.), punând în valoare vocea şi statura artistică de excepţie ale Petrei Acker, talent creator multidisciplinar (de la artă plastică, până la lirică şi muzică, de la jazz, la rock), dar şi o inteligenţă care impune, prin dinamism şi o irepetabilă verticalitate scenică.

 

Petra Acker negru        Petra Acker este o adevărată divă, în cel mai nobil sens al cuvântului, după cum v-aţi putut convinge singuri, cu ocazia ediţiilor precedente ale festivalului nostru, când a cântat cu “Chilli Familli” şi, respectiv, cu “Mushroom Story“, iar dacă n-ar fi mereu răscolită de o ciudată nelinişte a spiritului său creator, deci dacă s-ar dedica unui singur proiect, cu statornicie şi exclusivitate, probabil că, în foarte scurt timp, ar ajunge şi la notorietatea pe care o merită pe deplin, deşi o ignoră veşnic.

 

În “The Others“, “ceilalţi” fabuloşi arişti, pe care îi veţi putea asculta, în şanţul de apărale al Cetăţii de Scaun a Moldovei din Suceava, sunt Michael Acker (bass), Victor Stoica (chitară), Alex Muntean (sax, flaut) şi Flavius Ardelean (drums), adică realizatorii CD-ului manifest “Yourself“, cu o piesă între primele zece la MY.

 

Câteva piese ale trupei “The Others” (faceţi click pe numele trupei), pot fi ascultate şi prin intermediul The Others Petraacestui site, în rubrica destinată vorbitorilor de limbă engleză, acolo unde am şi introdus toape trupele din actuala ediţie a Fastivalului Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE, cu piese sugestive din repertoriul lor.

 

În fond, este recomandabil ca, pe parcursul nopţilor de festival (22-25 august, începând cu ora 18), să fiţi în cunoştinţă de cauză şi să nu pierdeţi nici una dintre trupele care vă plac, inclusiv “The Others“.


Imnul Festivalului BUCOVINA ROCK CASTLE 2013

 

Dojana

 

  

Dojana 1

Dojana, capodopera sacerdoţilor de la DorDeDuh,
imn al ediţiei 2013 a Festivalului Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE

          De decenii bune, mă strădui să desluşesc, celor doritori de aşa-ceva, cântecul anestral (nicidecum arhetipal – deci, instinctual), cântecul omului metafizic, pe care doar necitiţii, inclusiv mulţi istorici, îl consideră “primitiv”.

 

         Am o puzderie de partituri (cele mai recente au peste 160 ani vechime), pe care le-am ascultat doar cântate de… computer (prin programul special) şi deja îmi pierdusem speranţa că ar putea înţelege cineva care este şi în ce constă frumuseţea pe care o provoacă doar cântecului iniţiatic, doar sacralitatea limbajului ritmicităţii (“Luga suryanyya“), când, lucrând cu încrâncenare vrăjmaşă la probabil ultima ediţie, pe care o mai organizez eu, a Festivalului Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE, mi-a fost dat să aud “luga suryanyya” (în traducere exactă: limba iluminării, dar Solomn o numea “a păsărilor“, cu trimitere directă la îngeri), mi-a fost dat să fiu martor al unei recuperări de memorie fabuloasă, pe care o săvârşesc sacerdoţii de la DorDeDuh, profunzi cunoscători de mit, de metafizică, de cronologie instrumentală. 

 

         Tânjind după veşnicie (asta, înseamnă, Dojana fatade fapt, mitul androginului, “dorul de duh, de spirit”, deci “dorul” desprinsului din veşnicul nedesluşit, şi fără nume, prin desluşire şi cuvânt, de “întregul în care a fost”, sacerdoţii timoşoreni (majoritatea, cum este şi firesc, într-o metafizică  riguroasă şi profundă, nemţi) izbutesc nu desluşiri, ci străfulgerări de nedesluşit, de veşnicie, de intrare în armonie, care mă obligă, ba chiar mă îmbrâncesc să primesc în propriul meu “dor de întregul în care am fost” simbolistica sacră, cu multiplicităţii de trăiri (nu de simboluri care să înlocuiasă un desluşit cu un altul).

 

Dojana logor color         Chiar şi stigmatul (pecetea, în vechiul uzual, loggo, astăzi) probează iniţieri sacerdotale de necontestat, simbolistica sacră ritmicizând stări, condiţionări ale extazului, şi pentru iniţiaţi, dar şi pentru profani, pentru instinctele lor (abia aici e vorba, cumva, de arhetipuri) vag păstrătoare de memorie obştească cioburată.

 

         Pentru toate acestea, dar şi pentru o puzderie de alte raţiuni, pe care nu e timpul să le expun aici (am făcut-o în cărţile “Datina, Biblia Românilor” şi în “Povestea aşezărilor bucovinene ***), cu îndreptăţirile de întemeietor şi de salvator anual al manifestării, îmi iau libertatea de a proclama drept imn (îl puteţi vizualiza şi asculta, făcând click pe titlul piesei Dojana, postat aici, la începutul şi la sfărşitul acestui text) al ediţiei 2013 a Festivalului Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE, piesa trupei DorDeDuh: 

 

Dojana

 

 

Dojana buciume jos

 

 

Drept pentru care, în fiecare seară de festival,

 

la 17,55 şi, respectiv, la 0,30, 

 

piesa aceasta se va auzi în difuzoarele

 

Festivalului Internaţional

 

BUCOVINA ROCK CASTLE – 2013

 

 

Ion Drăguşanul


Pagina 11 din 18« Prima...910111213...Ultima »