NAŢIUNEA MUZICIENILOR, la BIZZ Cafe

Mai sunt doar câteva zile până începe Festivalul (cu adevărat) Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE, iar noi, anarhiştii antipatrioţi – într-un cuvânt: rockeri, în loc să picăm în extaz pentru că s-au întors Ponta şi Antonescu în ţară (prea mari ne-or fi greşelile, Doamne, încât ne pedepseşti şi cu întoarcerea lor!) sau că daco-romaniukul Băsescu s-a dat cu caninii la unguri, noi, deci, păcătoşii culturii sucevene, ne facem fraţi cu ungurii din Ungaria (SUBSCRIBE, GUILTY PARTIES) şi din România (în special, REHAB NATION, dar şi din majoritatea trupelor româneşti, care au câte măcar doi muzicieni maghiari), punând şi de câte o agapă, pe seară, după concerte, la BIZZ-CAFE, adică în singura cafenea din oraş în care mie îmi place să intru.

Şi să vedeţi, dumneavoastră, ce Europă trainică vom aduce noi  în cafeneaua BIZZ Cafe a Tipografiei “Muşatinii”: ucraineni, unguri, macedonieni, greci, bulgari, maghiari şi români, ba şi nişte italieni (din DorDeDuh) şi nişte nemţi (DorDeDuh şi THE OTHERS), dar care, în fond, înseamnă o naţiune europeană distinctă, NAŢIUNEA MUZICIENILOR!

Cătălina Panciuc şi Andi Drăguşanul, într-un recent recital rock, la Bizz Cafe.

Pentru că, probabil, mulţi dintre fanii trupelor din festival vor dori să respire şi ei din aerul naţiunii muzicienilor (li se cuvine, pentru că, în fond, fac parte, în calitate de egali, din această naţiune!), am intervenit pentru extinderea terasei şi pentru program non-stop, singura mea rugăminte, către cei care ne vor urma, este să o facă în stare de trezie (beat, poţi “petrece” şi în cocină!), ca să poată dobândi amintiri trainice.

În rest, numai bine, şi ne vedem în şanţul de apărarea al Cetăţii de Scaun a Moldovei din Suceava (păcat că Petru Muşat a ctitorit, pe lângă Cetate, acum 625 de ani, şi suceava sarmalagiului Ion Lungu!) şi, apoi, adică după serile de concert, la BIZZ Cafe, pentru a constata că şi existăm.

Ion Drăguşanul

Trupele BUCOVINA ROCK CASTLE: weathers – Grecia

         Cu unul dintre cei mai buni baterişti din lume, Stavros Nteves, trupa corinthiană “WEATHERS“, înfiinţată la Patras, în 2009, va fi prezentă la BUCOVINA ROCK CASTLE, alături de concitadina “REJECTION“, pentru a asigura, împreună, duminică, 25 august, două ore de heave metal de primă mână, lui Stavros alăturându-i-se pe scenă Prokopis Gryllos (voce) şi instrumentiştii Gewrgios Papageorgiou, Vaggelis Kostoulas şi Georgios Leodis.

       În doar patru ani de existenţă, “WEATHERS“, care a înregistrat un prim album, “Heavy Truck“, în 2011, trupă cu un potenţial imens – cum se spune în Grecia, a bătut Europa în lung şi în lat, cântând în Anglia, Franţa, Germania, Olanda, Italia, Ungaria, România şi Bulgaria, spiritul lor boem, dublat şi de o inconfundabilă generozitate, dar şi de o verticalitatea impunătoare, tip Zorba Grecul, conferind evoluţiilor lor scenice, pe fundalul unei muzici excelente, o aură de pasageri din sala de aşteptare a Goriei Definitive.

         “WEATHERS” ar însemna, conform formulărilor presei muzicale greceşti, o muzică “în spirit post-metal”, cu importante contribuţii la panorama muzicală modernă gecească prin mixtura psych-stoner-doom-sludge (habar nu am ce înseamnă, pentru că nu am ajuns cu “erudiţia” muzicală chiar atât de sus), dar piesele lor, de trei-patru minute, pe care le-am ascultat (şi postat în “Categories in english“, de pe acest site), mi i-a apropiat de suflet până la a decide să le asigur condiţiile ca să se simtă în Bucovina ca acasă, lângă umbra protectoare a taţilor lor.

         Grecii “mei” (eu am ţinut mult să fie prezenţi în festival şi muzicienii din “WEATHERS“, dar şi cei din “REJECTION“, deşi nu i-am întâlnit niciodată – doar prin muzica lor, pe care o ascult adesea) realizează, deocamdată, o importantă şi amplă întâlnire (indirect, şi ucenicie) cu lumea de pretutindeni şi, mai mult ca sigur, când vor întrerupe, odată, pentru scurt timp, “vagabondajul” muzical prin Europa cu adevărat muzicală (englezii, francezii, germanii, olandezii şi ungurii întâi ascultă, şi abia după aceea merg la un spectacol), dar şi prin Europa cea pitoresc afectivă (România, Bulgaria şi chiar Grecia), îşi vor aşterne temeinic sufletele într-o simbolistică explicită şi implicită a muzicii cu adevărat muzică.

Trupele BUCOVINA ROCK CASTLE: rejection – Grecia

         Fanii muzicii extreme vor descoperi în trupa grecească “REJECTION“, înfiinţată în 2004, o interesantă combinaţie de groove metal cu instrumental, deci o reţetă interesantă, “testată” şi înregistrată,deja, ca fiind de succes, pe spectatori din Anglia, Germania, România şi, bineînţeles, Grecia.

         Cei patru muzicieni greci,  “Vlassis” Vlasios Ziouvas (vocal), “Nontas” Epaminondas Dritsas (tobe), Dimitrios Bizdas (Bass) şi “Nick” Nikolaos Athanasiou (chitară solo), cu o excelentă imagine artistică în Anglia şi în Germania, au în palmares două albume, “Hollow Prays” (2010), album promovat în Grecia printr-un îndelungat turneu, şi “subject 43“, cu piese de circa trei minute, dar cu pasaje orchestrale dinamice, excelent lucrate, premeditat ca textură pentru “experimentul” de idei pe care îl propune “REJECTION“.

Îndrăgostiţi de România (doar în Moldova nu au mai fost vreodată), Vlassis, Nontas, Dimitrios şi Nick vin la BUCOVINA ROCK CASTLE ca urmaşi ai unor vechi prieteni de-ai mei (Hesiod, Pindar, Homer, Proclos din Lycia etc.), aşa că îi aştept cu inima deschisă şi, desigur, îndatorată, mai ales că, ascultându-le, în principal, piesele de pe albumul “subject 43“, chiar că l-am întrezărit, aproape fără voia mea, pe bătrânul Pindar, meşteşugind pe sunete splendidele moştenite poeme-mărturii, dar care, iniţial, au fost doar… texte de coruri.

“REJECTION” înseamnă, în arealul metalului, un experiment continuu, pe fluxul muzicieni – public – muzicieni, şi, lucru rar în muzică, o încrâncenată tentativă de auto-identificare în mult prea neguros înceţoşata condiţie umană a contemporaneităţii noastre.

În aceste condiţii, “REJECTION” se “ascultă” şi cu mintea, nu numai cu inima.

Trupele BUCOVINA ROCK CASTLE: last hope – Bulgaria

         Una dintre cele mai populare trupe din Balcani, iubită inclusiv în Germania, unde a cântat, răscântat şi încântat, “LAST HOPE” îşi revendică un rock metal-punk-hardcore hardcore-punk, dar “Alex” Alexandar Boyadzhiev (voce), “Kosio” Konstantin Stanchev (tobe), “Naso” Atanas Mitrev (chitară) şi “Radi” Radi Velinov (bass), deşi receptaţi ca practicând un rock sănătos, cu influenţe majore hardcore şi punk, sunt copiii teribili ai unei muzici dezlănţuite, care farmecă şi printr-un spectacol scenic atât de specific ţărilor de la sudul Dunării, acolo unde şi sângele, dar şi Soarele se află într-un necontenit clocot dănţuitor.

         Înfiinţată în 1995, trupa “LAST HOPE“, bucurie nestăvilită şi visătoare a copilăriei, “confruntată” cu miraculoasa şi optimista lume a desenului animat, a creat muzică într-un ritm debordant, şapte albume apărând, anual, între 2001 şi 2008, şapte albume însemnând, practic, o operă.

         A fost, mai întâi, un CD, “Stab and Kill Records”, apoi un LP, “Dead Eyed Records”, apoi alte şi alte albume, dar şi numeroase videoclipuri, care i-au impus şi în Israel, şi în Turcia, dar şi în Europa Centrală, ca să nu mai vorbim de cea Estică, unde “LAST HOPE” reprezintă o valoare cu constantă afecţiune.

         Dincolo de ceea ce spun adevăraţii cunoscători ai rockului, eu iubesc la muzicienii bulgari, pe care îi veţi vedea şi auzi la BUCOVINA ROCK CASTLE vizibilele influenţe folclorice balcanice, ritmicităţile care dau culoare, dar fără a dăuna rockului ca atare, deci nici naturii lui consacrate.

         “LAST HOPE” înseamnă un Pan renăscut şi stăpân autoritar al noilor timpuri, iar muzica lui încă mai săvârşeşte miracole, precum o probează şi instantaneul de mai jos.

Trupele BUCOVINA ROCK CASTLE: guilty parties – Ungaria

         În a doua seară a Festivalului Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE, vineri, 23 august, muzicienii de la SUBSCRIBE, adică Miklós Anga-kis (bass), Bálint Csongor (voce), Attila Horváth  (chitară), Tamás Reich (chitară), Attila Rékasi (tobe) şi Máté Tilk (voce), vor realiza un spectacol de excepţie ca trupă tribute band Rage Agains The Machine, această formulă interpretativă, practicată din 2004, numindu-se “GUILTY PARTIES“.

         De altfel, în ultimii ani, această dublă formulă de spectacol reprezintă, pentru redutabilii muzicieni maghiari, o reţetă de maxim succes, experimentată, ca atare şi cu aceleaşi roade, şi pe scene din America, şi din întreaga Europă, dar şi din România, elogiile din presa scrisă românească înregisterând şi un maxim de aparent surprinzătoare competenţă, din partea lui Marius Tucă, de la “Jurnalul Naţional”.

          Incitantul concert-spectacol de tip “gloria proprie obligă la rememorarea (reînvierea) gloriilor de altă-dată” înseamnă şi o metamorfoză incitantă, cum remarca şi Marius Tucă, dar şi o probă indiscutabilă de măiestrie artistică, dobândită prin creaţie proprie de mare valoare, încredinţată naţiunilor prin spectacole de referinţă, care aproape că realizează o sinonimie afectivă “SUBSCRIBE / GUILTY PARTIES“.

        Spectacolul Rage Against the Machine tribute band va încheia seara/noaptea de vineri într-un mod cât se poate de fericit şi, deşi muzicienii “SUBSCRIBE / GUILTY PARTIES” vor pleca imediat după concert (au o puzderie de angajamente prin ţări europene), sunt sigur că sucevenii şi ceilalţi iubitori de muzică tânără cu adevărat, adunaţi în şanţul Cetăţii de Piatră a Bucovinei (cum am mai spus că-mi place să traduc numele festivalului, pe care, în fond, tot eu l-am născocit, deşi nu ştiu… nici engleza), se vor pricepe să-i oblige, cu sufletele vâlvătaie, să cânte măcar o jumătate de oră în plus, faţă de ora convenită.