poezie de roman istrati | Dragusanul.ro - Part 6

roman istrati: Putere de-a fi

Şi nu-i rază aceea

ce nu lasă umbră

soarele însuşi există

o dată prin zi

şi o dată prin noapte

şi lumina-i putere de-a fi

aşa cum cireşele sunt

jumătate crude, jumătate coapte.

*

Acestui timp îi stau

în noi cumplitele moaşte

şi-i doar cenuşă însemnul

când timpul îngust

e însăşi sămânţa ce-l naşte;

atunci când facem vreo pradă

ştim bine că-n lucruri e voie

ca partea din umbră să cadă.

*

Pasul nu moare decât înăuntru

şi nu ştim cât poate

de mult să ne doară

noi suntem steaua

ce nu o cunoaştem

restul e doar ce rămâne din zbor

suntem bogaţi fiindcă ne naştem

sub patrafir de cocor;

*

sfârşitu-i stingerea luminii din sine

şi nu a celei venind din afară.


roman istrati: Identitate

Voim putere cum voim un galben

noroc găsit în praful de pe șanț

luminii îi voim atâta umbră

cât apăsarea mâinii să nu schimbe

însemnul din veriga unui lanț.

*

Vina aceasta ne-am făcut-o noi

ea vine din părinți și mai departe

îi ducem miezul fără să-l schimbăm

din rădăcina lui până la moarte.

*

Oricât schimbarea ar putea aduce

o trecere din noi spre alte cercuri

greșim cu fapta ori greșim cu gândul

așa cum ieri greșeau bunicii

păcătuind de sfânta miercuri,

*

totu-i o stea mereu aceeași

sămânța miezul nu și-l schimbă

oricât de greu ar fi îndemnul

iar noi rămânem toți la fel

și ni se schimbă doar însemnul.


Pagina 6 din 6« Prima...23456