poezie de roman istrati | Dragusanul.ro - Part 3

roman istrati: Rămâne un spaţiu

Focul s-a spart în cenuşă

şi nuferii dorm

vezi, gându-i cărarea trecând

ca o spaimă târzie

şi liniştea plouă în noi

arzând iasomie

vai, urmele mari de la uşă

sunt flori de noroi

*

O stea îşi sparge greu

lumina prin cer

vezi, umbra vrea să răsară

uscată aproape

şi singur în ea un flutur

zbate din pleoape

vai, tâmplele-s flori de salcâm

şi iarăşi le scutur

*

Rămâne un spaţiu în care

zăpada se stinge

şi liniştea-şi culcă genunchiul

umbrit de povară

tot singuri vâslim prin cuvinte

în luntrea de ceară

căci vuietul surd ne duce

cu el înainte


roman istrati: Fără trup

Mai vine pe la noi orbul Vasile

să-mi spună bună seara şi pe rând

apa fântânii-n palme s-o împartă

cailor nopţii grei ca de pământ

*

Când vine alb doar răsturnând pâraie

salcia ninge în obrazul lunii

frunzele cad cu bruma pe răcoare

şi toamna scutură din nou păunii

*

El iar îmi spune fulgerând prin vii

melcii cu timpul adunat în spate

povestea cu mireasa din copii

sub carnea mării zămislind palate

*

Şi când în două pâinea o s-o rup

doar dimineaţa va veni să-nchine

şi tata iar, strigându-mă pe mine,

se va întoarce-acasă fără trup


roman istrati: Scrisoare de la tata

Să ştii că-au nins strigoii pe la noi

şi drumurile sunt înzăpezite

nucul din poartă ieri s-a prăpădit

că l-a trecut zăpada prin cuţite

şi nu e chip să crească înapoi.

*

Iar lupul a ieşit din vizuini

şi sare, noaptea, cailor în spate

şi nu se teme nici de foc sau câini

oricât l-ai împuşca, oricât l-ai bate

când se repede poartă-n gheare spini.

*

Şi oile sunt bine, sănătoase

şi nu le vindem până-n primăvară

doar cu zăpada asta e mai greu

căci stăm şi noaptea să nu calce hoţii

pe rând, când mumă-ta, când eu.

*

Vezi ce lucrezi pe-acolo pe la tine

ca să nu-ţi iasă vorbe mai târziu

şi ai grijă că acum eşti singur

să nu te bagi prin tot felul de case

sau să te frigi pe gură cu rachiu.

*

Noi suntem bine şi chiar mie-mi bate

în ochiul drept câte o cucuvea

de nu mai văd o săptămână-n şir;

eu te sărut; nu pierde cartea asta

că nu se ştie de ne-om mai vedea.


roman istrati: Vino, frate

Poetul Roman Istrati, la Bucovina Rock Castle

*

Mâna care nu se-nchină

poate fi o nouă treaptă

când urcăm scara

dinspre durerii tainiţa

vino, frate, căci lumina

peste umbre cade dreaptă

precum cad cu miez de vară

nuferii pe gura serii.

*

Şi mai vine, frate, gândul

să ţi-l speli de oseminte

sau să spargi roua aprinsă

peste pleoapa lumânării;

vino, de nu ştii cuvinte

să-ţi arăt coaja desprinsă

din bucata de zăpadă

care rupe buza mării.

*

Şi de-o fi război sau ceartă

de la tine mai departe

fii acela care legi

şi nu cel care desparte;

vino, frate, căci lumina

de cunoaşte vreo izbândă

se găseşte cineva

să o fure mai întâi

*

pentru ca apoi s-o vândă.

Poetul Roman Istrati şi Vicepreşedintele C. J. Suceava, Ilie Niţă, în culisele festivalului


roman istrati: Putere de-a fi

Şi nu-i rază aceea

ce nu lasă umbră

soarele însuşi există

o dată prin zi

şi o dată prin noapte

şi lumina-i putere de-a fi

aşa cum cireşele sunt

jumătate crude, jumătate coapte.

*

Acestui timp îi stau

în noi cumplitele moaşte

şi-i doar cenuşă însemnul

când timpul îngust

e însăşi sămânţa ce-l naşte;

atunci când facem vreo pradă

ştim bine că-n lucruri e voie

ca partea din umbră să cadă.

*

Pasul nu moare decât înăuntru

şi nu ştim cât poate

de mult să ne doară

noi suntem steaua

ce nu o cunoaştem

restul e doar ce rămâne din zbor

suntem bogaţi fiindcă ne naştem

sub patrafir de cocor;

*

sfârşitu-i stingerea luminii din sine

şi nu a celei venind din afară.


Pagina 3 din 41234