poezie de roman istrati | Dragusanul.ro - Part 3

roman istrati: fratelui meu

 

mă pui să zgârii crengile de aur

dar singure aceste crengi dau sânge

când nevoiţi le dezbrăcăm de haina

ce le ascunde galbena putere;

cuvântul aspru ca un zbor de graur

găsind durere-ncepe a se plânge

cum ursul, sângerând, învaţă taina

de-a sparge toamna nucile de miere

*

poveşti voi scrie dacă timpul cere

şi despre colţii ierbii voi vorbi

cum stau ascunşi în fiecare noapte

şi ard precum un fagure de ploi,

vina aceasta-i dulcea mângâiere

ce-o lasă taurii trecând prin vii

când singuri fulgeraţi cu bob de lapte

se-neacă prin pâraie albi şi goi

*

gândacii sub căpiţe tăinuiesc

roua de mac silind-o să-i asculte

în staul mai scânceşte câte-un miel

şi-mi fac din noapte singura mea hartă,

altă poruncă nu mai împlinesc

şi ţine minte dacă-mi ceri prea multe

că mâine te voi întreba la fel:

aceste vorbe cine mi le iartă?


roman istrati: somn

Roman Istrati, licean

e-n apă şi-n crengi şi-n oase lumină

şi bruma e un abur de cretă

retina ne-o sparge cu o răcoare

subţirele zbor de egretă

*

e-n trestii sfiita carne de mire

şi auru-l vezi în negi de porumb

odihna apei ţine-n plutire

sfioase petale de plumb

*

în cer mesteacănul palid aprinde

neliniştite trepte de untdelemn

festin în care vântul ciocneşte

crinii uscaţi de ploaie

crinii de lemn

*

necuvios de simplu şi curat

trece un vaiet sângeriu prin vie

clopotu-şi sparge-n gură fluturi

lăptoşi ca osul sfânt

de păpădie


roman istrati: elegia ţiganilor

munte, în trupul tău de lumină

cocoşii-nnoptează-ntr-un cântec de seară

lângă focul uscat şi pâinea amară

cohorte înalte se-nchină

*

o şatră de vine nomadă, pustie

cu pasul domol ca vuietul ierbii

îţi poartă fiinţa în izvoare cu cerbii

şi-adoarme cu brazii-n chindie:

*

în pacea sfinţită de ceasu-mpăcării

cuţite înalte aşteaptă botezul

când fecioare-aplecate-n cură cu crezul

cinstesc masa cu semnul uitării


roman istrati: martie

tovarăşe poet,

eu sunt muncitor

şi pot să vă povestesc doar

cum arată o galerie de mină,

dar cred că asta v-ar plictisi

sau v-ar supăra:

am adus un mărţişor

şi vreau să vi-l prind în piept;

nu vă uitaţi la mâinile mele

că sunt aşa butucănoase şi murdare,

ele îmi tremură doar

că sunt foarte emoţionat;

prietenii mei de echipă

pentru că au auzit de dumneavoastră

vă roagă să veniţi odată la noi la munte

să vedeţi cum arată zăpada

şi să nu vă supăraţi, dar ei spun

că în versurile dumneavoastră

care sunt foarte frumoase

tocmai asta lipseşte cel mai mult

şi mai mult

*

onorată instanţă,

sunt învinuit pe nedrept că m-am gândit la moarte

pentru că chiar în momentul acela

mugurii începuseră să crape de ziuă

şi jur că acesta este un argument în favoarea mea


roman istrati: nunta

ce fum albastru umple casa noastră

din nou îl simt prin sânge colindând

mor goi şi albi castanii la fereastră

peste obrazul lunii fulgerând

*

prin umbra florii umedă tăcere

dansează lutul gata să se-aprindă

cu furca mama-mpunge speriată

păpuşa nopţii răstignită-n grindă

*

abia-mi vestesc surorile botezul

când frigul mi se rupe peste oase

cu glasul negru o şopârlă-mi spune

că lumânările au nins prin case

*

spartă lumina s-a prelins din mine

şi-n sânge îmi veghează un cocor

doar mama ia-n lopată lutul morţii

cu care neştiut o să mă-nsor


Pagina 3 din 512345