cobzarii cântă cosmica lor jale
ce mai contează: prăbuşit pe şine
deja sunt trenul ce-a pornit la drum
în căutarea veşnică de sine
şi-a unei păsări de amar şi fum,
călătoria-i lungă şi tenace
şi-adeseori văd zboruri cum se frâng
şi prăbuşirea lor mă tot preface
într-o tăcere care zace-n crâng
pe malul apei ridicându-şi rugii
de parcă-ar pipăi prin univers,
iar şinele mă duc de-a lungul fugii
şi literele cad în osteneli şi mers
de-a lungul lung al vieţii câteodată
ce-nşelător mi-a tot ieşit în cale,
dar nu contează: prea îndepărtată
cobzarii cântă cosmica lor jale
