Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 88

finalul scrisei povestiri

*

în vadul vadurilor, umbre

și neștiință și alean,

dar până-acolo cețuri sumbre

acopăr zarea de mărgean

și râsul tău le tot destramă

și le alungă zi de zi

rupând din cosmica maramă

o rațiune de a fi

*

și năvălim asupra clipei

flămânzi de rotunjimea ei

împotrivindu-ne risipei

de idealuri și idei

pe care ca pe frunza dusă

mai calcă pași indiferenți,

deși mi-i inima răpusă

de-absența celor ce-s absenți:

*

hai, roagă frunzele să cânte

acele calme împliniri

ce izbutesc să mai încânte

finalul scrisei povestiri

Poezie de ion dragusanul No Comments Oct 7

să nu-ndrăzneşti să mi te laşi învins!

*

am râs în zori, abandonându-mi cântul

în filele destinului pribege,

dragonul cosmic s-a trezit şi vântul

din nara lui a prins să se închege

trăgând obloane grele peste vise

şi cântecul se frânge ca o rază,

dar verbele pe alte ceruri scrise

cu-aceeaşi lumânare te veghează,

*

deci nu contează că e frig şi plouă

cât poţi să dezveleşti numai în tine

adâncul sacru şi o lume nouă

în care-ntotdeauna-i cald şi bine

cum nu contează lumea de afară

cu umbrele târâte în cortegiu,

curând o să se facă primăvară

căci iarna-i un vremelnic sacrilegiu

*

din tălpile fecioarelor plăpânde

în dimineaţa zilelor desprins

ca risipire calmă de osânde:

să nu-ndrăzneşti să mi te laşi învins!

Poezie de ion dragusanul No Comments Oct 5

în Bucovina toamnele apun

*

în Bucovina toamnele apun

ca-n sanctuarul cosmicelor denii

și vremurile-aici își suprapun

din voia lor milenii pe milenii

unite doar prin cântecul răsfrânt

drept punte de lumini ce le adună

precum în cer, așa și pe pământ

prin cântec veșnicii se împreună,

*

iar cobza grea a soarelui desface

ecouri mlădioase prin păduri

și risipesc prin suflete buimace

frânturi din anestrale-nvățături

pe care luna încă le culege

și le așează-n liniște pe cer,

în Bucovina legea încă-i lege

cu rădăcini adânci în leru-i ler

*

și-n toamna ei aș încerca bejenii

ca să mă-nchin deplin, să mă supun

în sanctuarul cosmicelor denii:

în Bucovina toamnele apun

Poezie de ion dragusanul No Comments Oct 3

cu umbra soarelui, curând

*

acum, când soarele renunţă

să ne mai apere cu mâna

şi când ziarele anunţă

că se va-nchide-n ea ţărâna,

pe crengile înspăimântate

îmi caut visele şi-aştept

s-aud cum pleacă-n ierburi toate

şi mi se pare că e drept

*

să-mi oblojesc în desfrunzire

aleanul zilelor ce trec

în uriaşa amorţire

trăgându-mi umbra la edec

şi-abandonând-o pe un mal

în înserări primordiale,

trăind în treceri val cu val

desprins din umbra mâinii tale

*

şi ea cu soarele-n derivă

alunecând, alunecând

până se face deopotrivă

cu umbra soarelui, curând

Poezie de ion dragusanul No Comments Oct 2

s-a aşezat cu frunzele pe masă

*

când sufletul mi-a fost adus în trup

din pribegia iernilor de gală,

am izbutit o frunză să astup

pe sub ninsoarea vremii ideală

şi-am început păşirile uimite

prin anotimpuri ce-au tot dat în spic

deasupra ierbii ce-nălţa cuţite,

dar despre frunză n-am aflat nimic,

*

deşi o căutam cu-nfrigurare

ca să îmi aflu locu-n veşnicii

şi, dacă vreţi, şi formele primare

în care sufletul a fost întâi şi-ntâi,

dar n-a fost chip, căci galopau clipite

din răsăritul zilei în apus,

iar ierbile tot făureau cuţite

în apărarea frunzei care nu-s

*

şi-abia acum, când amintiri primare

pe suflet cu alţi zori îmi tot apasă,

îmi aflu frunza veşniciei, care

s-a aşezat cu frunzele pe masă

Poezie de ion dragusanul No Comments Sep 28

Pagina 88 din 152« Prima «...10 20 30...86 878889 90...100 110 120...»Ultima »