Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 82

zice ziua către mine?

Desen de Nicolae Crasi

Desen de Nicolae Crasi

*

zice ziua către mine,

mai aşa, mai în amurg,

pe când stelele se scurg

şi încep să se îmbine

în poemul început

într-o altă zi deplină,

să-mi iau tot ce am pierdut;

cine ştie, de-o să vină

 *

vreo clipită rătăcită,

s-o apuc precum pândarul

care-şi scapără amnarul

în tăcerea împietrită,

şi-apoi ce-o să fac cu ea,

cum s-o-mpart, cum s-o trăiesc,

când s-a prefăcut în stea

ca să pot să vremuiesc

 *

dintr-o zi în altă zi,

din cuvânt în ce mai vine,

când îmi fac socoata şi

zice ziua către mine?


o galactică hârjoană

Desen de Nicolae Crasi

Desen de Nicolae Crasi

*

am venit să-ţi caut chipul

şi să-ncerc a-l înţelege

unde presură nisipul

doar clipitele pribege,

dar e-atâta de departe,

de nisip şi de clipite

încât pururi ne-or desparte

necuprinsuri nesfârşite

 *

şi-am s-arunc cu barda-n cer

ca să scutur stelele

şi ţi-oi face giuvaier,

pregătind inelele,

şi ţi-oi face şi cunună

din pustiul necuprins

de deasupra, împreună,

revoltaţi şi dinadins

*

vom pleca şi eu, şi tu,

dintr-o geană-n altă geană,

nu cu lacrimi, numai cu

o galactică hârjoană


cu sufletu-i prin suflet mi-a străpuns

Desen de Nicolae Crasi

Desen de Nicolae Crasi

*

prea multe uşi, năvală de obloane

cu lacăte greoaie de deschis,

iar oamenii se-nsingurează-n vis

ca-n disperate evadări, ioane,

şi tu rămâi mereu al nimănui

în nicăieri, de parcă-ai duce-o cruce

fără s-o-nchini, căci nici nu mai ştii cui,

îmi zice un mesteacăn şi se duce;

 *

pe zarea lui s-a-ntunecat şi plouă

şi-mi pare şi mesteacănul orfan,

iar sufletul mereu mi-i rupt în două,

mereu pe curmezişul altui an

pe care iar o să-l tot duc povară

până la altă frângere ostilă,

mesteacănul se-ntoarce: fie-ţi milă

de ploile care-ţi durează scară!,

*

dar înspre ce?, întreb încrâncenat

şi niciodată nu primesc răspuns,

numai poemul, încă nechemat,

cu sufletu-i prin suflet mi-a străpuns


ca să respire veşnic prin femei

Radu 16

*

în zorii zilei se ivesc femei

şi îngerii se trag cu sfiiciune

sub umbra ierbii încercând şi ei

o mult prea pătimaşă-nchinăciune,

cobzarii orbi şi strunele se rup

în pulbere măruntă de lumină,

iar eu cu paşii lor încă astup

acest cuprins al vieţii fără vină

*

şi vin femei cu pasul lor uşor

să vindece prin noi singurătate

şi să deschidă larg spre viitor

speranţele prin suflete uitate,

să dea contur luminii, s-o îndrume

pe un făgaş de curcubeu duios

care-mi răsfrânge linişte pe lume

să pot trăi şi astăzi mai frumos

 *

şi-atunci aud cobzarii care cântă

în spuza ierbii cu un alt temei

şi clipele, prin târg, se iau la trântă

ca să respire veşnic prin femei


poemul meu sau tu încă-s tot una

Desen de Nicolae Crasi

Desen de Nicolae Crasi

*

am vrut să-ţi rup din suflet doar o parte

să-mi fac perdea adâncă de mătase

şi să îţi scriu pe tălpi câte o carte

cât încă luna nu se arătase

ca să aştearnă calmă-n calendare

destinul nostru ostenit de zbor

desfăşurat din zare-n altă zare

ca un ecou prelung, mistuitor,

 *

am vrut să-ţi rup din suflet cât lipseşte

din somnul meu de pasăre de pradă,

dar am văzut o stea ce te păzeşte

şi bandajează-n mine cu zăpadă

să-nvăţ să tac şi să-ţi veghez în vis

ispitele primare şi pruncia

pe tălpile căreia eu am scris

drept suflet şi ursire poezia

 *

acestei nopţi cu îngeri încruntaţi

ai nopţilor ce sunt dintotdeauna

de-aceeaşi lună încă număraţi:

poemul meu sau tu încă-s tot una


Pagina 82 din 138« Prima...102030...8081828384...90100110...Ultima »