Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 82

s-ascult strămoşii irosiţi în slavă

Radu Bercea n32

*

fecioara-n alb din crengile din cer

a scuturat încet un pumn de stele

ce lunecă discret prin efemer

şi în pământ se-nfig până-n plăsele,

iar noi cântăm prin târg: vin sărbători!,

şi apăsăm cu palmele pe clanţă

înfăşuraţi în cosmice ninsori

doar din nevoia calmă de speranţă

 *

şi spumegă-n pocale vinul bun

cu care vom mai pune o pecete

pe sufletele care se supun

când viscoleşte-n lume cu regrete,

când un pustiu însingurează veşti

şi-n alt pustiu al albului se duce,

când naşterile toate, la fereşti,

vestesc numai urcările pe cruce:

*

veniţi, veniţi, veniţi la Vifleem

să beţi din cupa timpului otravă!;

de-aseară ninge calm şi iar mă tem

s-ascult strămoşii irosiţi în slavă


întoarcerea colindelor în Soare

Radu Bercea n33

*

m-am prăbușit când toți zvârleau spre mine

cu prea ciudata lor însingurare

cerându-mi să nu simt că-mi este bine

căci timpul a pornit la vânătoare

și-amușină flămând ca o fiară

și sfâșie cu ghearele și colții,

m-am prăbușit atunci a doua oară

ninsoare albă din înaltul bolții,

 *

al bolții ce rămâne în tărie

drept pardoseală temniței terestre

când se desface-n lume feerie

cântarea ce adună la ferestre

acele veșnicii care provoacă

prin suflete aleanul ancestral,

m-am prăbușit atunci ca promoroacă

prin crengile copacului final

*

ca să rămân în creanga lui subțire

doar mugurul în calmă așteptare

când universul prinde să respire

întoarcerea colindelor în Soare


să te întrupi în risipiri de clipe

Radu Bercea n33

*

să nu-ţi mai pui atâtea întrebări,

să nu mai baţi cu pumnii în obloane,

ninsorii cere-i noi încătuşări

de fulgii rupţi din cosmice coloane,

oricum nu-ţi este scris nici un răspuns,

chiar de-i lumina semn de întrebare,

căci bezna este veşnicul ascuns

şi-n liniştea desprinsă din ninsoare

 *

cu care te-nfăşori adeseori

ca într-o spaimă-a căilor lactee,

sărută-ţi clipa, caut-o-n ninsori

şi-mbrăţişeaz-o ca pe o femeie,

cu lumânarea stinsă pe prichici

eliberează-ţi sufletul şi-l lasă

în pribegii cu iernile de-aici

până-ai să ştii deplin că nu-ţi mai pasă

*

şi vei muşca din clipe-nfometat

în nepăsarea cosmicei risipe,

deşi doar ţie încă-ţi este dat

să te întrupi în risipiri de clipe


rând pe rând de paşii mei

Bercea 3

*

iar când taci, aud cum ninge

dintr-o zare-n alte zări

şi cum timpul se prelinge

ostenit în depărtări,

iar în cana de pe masă

fierb arome din alt veac

să mă-ntorc şi eu acasă

doar ca să învăţ să tac,

 *

fiindcă sunt atât de multe

de-nţeles şi de tăcut,

iar ninsoarea vrea s-asculte

ce m-a ars, ce m-a durut,

ce m-a înălţat pe cruce

şi ce răni port de la spini,

ce m-a dus şi ce m-o duce

precum colbul prin străini:

 *

taci, iar ninge pe afară,

fulgii leneşi, albi şi grei

s-au desprins odinioară

rând pe rând de paşii mei


doar ca să deschid fereastra înspre lume

Cerbul din Corlata (ritual închinat morţii şi învierii Timpului)

Cerbul din Corlata (ritual închinat morţii şi învierii Timpului)

*

vine cerbul cu copite de îngheț, pustiu și beznă,

rămuroasele lui coarne s-au proptit adânc în cer

și o stea abia desprinsă se prelinge pe o gleznă

când mugește capricornul de departe: ler, Oi, ler!;

iar aș pregăti săgeata, s-o slobod în veșnicie

și s-ascult apoi un geamăt zvârcolindu-se-n mister

așteptând numai lumina ce va fi să reînvie

după datina cea veche, unde veșnic leru-i ler,

 *

iată, au ieșit gonacii și-atunci cerbul se-nspăimântă

și-l alungă și copacii, creanga-nfășurată-n ger

s-a desprins din promoroacă și-aud mugurii cum cântă

într-o altă primăvară: Lerum, Doamne, leru-i ler!,

știu, cu răni tămăduite, va veni chiar sfântul soare

să-mi îngâne în fereastră toate cele ce le sper,

dar în noaptea asta ninge și-mi înfășur în ninsoare

doar aleanurile vieții, ce se scurge ler, Oi, ler

 *

picurând din lumânarea care fumegă pe masă

șapte râuri, trei uitate, trei desprinse din ungher

care pleacă spre lumină și al șaptelea mă lasă

doar ca să deschid fereastra înspre lume: leru-i ler!

*

*

NOTĂ: Cele „șapte râuri” sunt, conform credințelor vechi ale omenirii, cele șapte întrupări ale omului, trei prin antecesori, trei prin urmași, și una prin sinele particular.


Pagina 82 din 152« Prima...102030...8081828384...90100110...Ultima »