Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 78

şi-adânc m-ai ars cu lacrimile tale

Ploaia 4

*

străbuni prin ceruri izbucnesc în plâns

şi lacrimile cad ca o osândă,

iar eu m-ascund în trup şi stau la pândă

sperând că-n cer cărbunii nu s-au stâns,

o să-mi ghicesc destinul în tăciuni

doar descântându-i până-n necuprinsuri

cândva, să-mi aflu calea spre străbuni

eliberat la rândul meu de plânsuri

*

şi-o să-mi purific sufletul cu ploi

şi zborul lin cu flăcări fumegânde,

deja mă-nvaţă ploile plăpânde

cum plâng străbunii pururi pentru noi,

cum ard în ceruri şi se fac lumini

ca să ne-arate calea-n vremuire

pe când le punem iar cununi de spini

doar prin uitări, buimacă adormire

 *

într-un potop al ploii ce ne cheamă

în plânsul sacru năvălind pe cale;

şi te-am văzut plângând aseară, mamă,

şi-adânc m-ai ars cu lacrimile tale

*

Ploaia 1

*


mileniul trei după Hristos

Desen de Nicolae Crasi

Desen de Nicolae Crasi

*

mileniul trei după Hristos

într-un fragment al vremuirii:

copacii freamătă frumos,

frumoasă-i desluşirea firii,

dar se aud şi nişte paşi

şi nişte rătăciri buimace,

şi frică parcă ţi se face

şi umbra-ţi vine să o laşi

 *

pe la răscruci ca pe-o cămaşă

ce sufletul cumplit ţi-l strânge

atunci când cerul uriaşă

lumina şi-o preface-n sânge

ca să te lege mult mai strâns

de iarba care ţi-i destin,

la fel şi celor care vin

din ne-nţelesul necuprins,

 *

dar nu contează, ceasul tău

şi-aşterne limbile duios

de-a curmezişul unui hău:

mileniul trei după Hristos


drept ultimă relicvă optimistă

Desen de Nicolae Crasi

Desen de Nicolae Crasi

*

oraşul ăsta a pierit de mult,

dar măcinat de stranii decadenţe

insinuează ierburi drept prezenţe

într-un calvar al zilelor ocult

şi nu mai are nici un calendar

şi nici un orologiu nu mai are,

ci amăgind cu-aceeaşi depărtare

ademeneşte nourii barbar

 *

ca să-i transforme-n risipiri încete

clipitele buimace şi mărunte,

hai, pune-ţi depărtările pe frunte

şi fugi fără de visuri şi regrete

spre timpul lui de împlinire vie

al gloriilor de odinioară

în care viitorul să te doară

cenuşa fremătând-o în pustie,

 *

căci ce-a fost viu pe-aici nu mai există

şi drumu-i pregătit să te apuce

ca să-ţi aşeze sufletul pe cruce

drept ultimă relicvă optimistă


şi cu speranţa legilor, oi, ler!

Grafica 26

*

s-au stins tăciunii, vom porni la drum,

oi, leru-i ler, şi calea-i aşa lungă

încât năvalnici caii mei de fum

nu vor putea la capăt să ne-ajungă,

rămân pe cer doar aburii subţiri

şi urmele din paşi desferecate,

şi cioburile unor amintiri

care nu-ncap în suflet, din păcate,

 *

oi, leru-i ler, încă mă dor tăciunii

pe care aş fi vrut să-i iau cu mine,

dar legea-i ler şi-o-ncalcă doar nebunii

în rătăciri buimace şi ostile,

de-aceea caii fumegă în noapte

doar tropotind pe sufletul meu nins

cu stelele clipind ca nişte şoapte

pe drumul nostru către necuprins,

 *

pe drumul nostru către nu ştim unde,

dar desenat de cineva pe cer

cu amăgiri decise şi profunde

şi cu speranţa legilor, oi, ler!


ridică-te, trezeşte-te, Suceavă!

B 02

*

iar năvălesc potăile pe noi

şi nimeni nu  ridică nici o puşcă

să sperie, s-arunce la gunoi

acele zile care vin şi muşcă

şi stăpânesc terorizând oraşul

doar sfârtecând din suflete pe cale,

nu mai suport să văd mereu cum laşul

îşi schimbă viitorul pe sarmale,

*

nu mai admit s-aştept alte potăi,

căci gudurarea lor amăgitoare

este menită să-i dezbine, să-i

transforme-n prăzi pe cei ce-n resemnare

îşi caută refugiu trecător,

mizând pe falsa lor înţelepciune,

şi-n vremea asta, fără viitor,

chiar viitorul javrei se supune;

 *

încă e timp şi pentru demnitate,

dar vântură, odată, tot ce-i pleavă

şi, ca să-ajungi stăpână pe cetate,

ridică-te, trezeşte-te, Suceavă!


Pagina 78 din 129« Prima...102030...7677787980...90100110...Ultima »