Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 72

şi o frică migratoare?

Desen de Nicolae Crasi

Desen de Nicolae Crasi

*

desfăceam din călimară

lungi şuviţe de azur

că-ncepuse să mă doară

un ceva fără contur

până-am închegat un chip

din nevolnică cerneală

şi-am văzut un alt nisip

spulberat cu rânduială

 *

în prelingere de frici

ce prin trupuri se răsfaţă

şi-ncercai să mă ridici,

să-mi explici ce-nseamnă viaţă,

dar n-am vrut, catapiteasmă

cerul zilei mă cuprinse

şi-am simţit prin ierbi mireasmă,

şi-am văzut visări învinse:

 *

înspre ce să mă ridic,

am strigat cu disperare,

când şi ceru-i un nimic

şi o frică migratoare?


și?

Radu 9

*

ni-i neamul iar crucificat pe zile,

dar nu avem încă nimic de zis

căci vremurile tulburi și ostile

și îngerii din ceruri i-au ucis,

iar bolta ca o lacrimă curbată

de multă suferință și nevoi

prin crucea lui Iisus ni se arată

în altă prăbușire peste noi,

 *

dar neamul pare a uita de sine

și nu mai are tălpi, nici rădăcini,

și-s umbrele uscate și străine

când ni se-mpart cununile de spini

și-s tare mulți cei ce ne trag pe roți,

iar sângele pe ceruri se prelinge

și ning scrâșnind străbunii peste toți,

dar n-auzim nici jalea ce ne ninge

*

căci peste noi s-a năpustit tăcere

și-am încetat cu neamul a mai fi;

din calendare filele stinghere

au prins să se dărâme iarăși: și?


iarba naşterilor mele

Radu 10

*

dacă n-aş simţi pământul

pe sub tălpi şi nu m-ar duce,

m-aş lăsa urcat pe cruce

să mă biciuiască vântul,

şi în palme mi-ar fi cuie

stele cu somnul lin

ce lucrează la destin,

deşi somnul stelei nu e

 *

altceva decât o lege

de urmat şi de trăit

până înspre asfinţit,

unde soarele alege

ce-i al lui şi ce-i al lunii,

să rămână pe pământ

spuza sufletului sfânt

spulberând încet tăciunii

 *

şi-s tăciunii alte stele

în alt cer ce nu mă-ncape

când nu-mi freamătă sub pleoape

iarba naşterilor mele


și-i tot azvârl din suflet ce-a rămas

Desen de Radu Bercea 1996

*

de când mă știu, un animal de casă

amușină pe urma mea stingher

și-l tot gonesc, el însă nu mă lasă,

chiar dacă n-am nimic ce să-i ofer

de masa mea se-apropie și blând

începe uneori să se învârtă

și când mi-i milă să-l tot văd flămând

îi mai azvârl din suflet o ciozvârtă,

 *

și-am fost hain, l-am părăsit în lume,

sperând să-mi piardă urma în pustiu,

am încurcat cărările anume

și-am încetat eu însumi să mai fiu,

dar tot mă află zilnic și pășește

pe urma mea cu umbra-mi străvezie

cu care uneori se contopește

și-o face-ntotdeauna să învie,

 *

de când mă știu eu tot îndur blestemul

de a vedea în preajmă, pas cu pas,

drept animal de casă doar poemul

și-i tot azvârl din suflet ce-a rămas


şi să se-ntrupe iar în zicălaşi

Concertul de la Cetate

Clik pe imagine, dacă doriţi să-i reascultaţi!

*

*

de parcă mi-ar râvni tăinatec paşii,

vai, cerul lumii scapără-n tăciuni,

dar vin din necuprinsuri zicălaşii

ca să-mi arate calea spre străbuni,

ca să frământe clipele pe strune

şi să le-nchege într-o veşnicie,

când rădăcina neamului apune

vin zicălaşii ca să-mi cânte mie:

 *

hai, Petre, ţine hangul, tu, Răzvane,

trage arcuşul până-n ancestral,

Ionuţ deja mă-mparte-n milioane

de aşchii vremuite anual,

Narcis şi Adrian coboară cerul

la tâmpla ierbii ce-o trăiesc în vis,

iar Gabriel, cu naiul, în misterul

misterelor ferestre a deschis,

dă-i glas, acum, străbunului, Costane,

şi mi-l înfige-n inimă jungher

ca să nu uit că-n vechile icoane

legea înseamnă-ntotdeauna ler…

*

vai, e pustiu în jur şi e tăcere,

iar arendaşii tot plesnesc din bici,

şi sufletele lunecă-n unghere

lăţind pustiul zilelor pe-aici,

dar când prezentul prinde să-nspăimânte

şi să-mi gonească osteniţii paşi,

aud cum vin străbunii să-mi descânte

şi să se-ntrupe iar în zicălaşi:

*

hai, Petre, ţine hangul, tu, Răzvane,

trage arcuşul până-n ancestral,

Ionuţ deja mă-mparte-n milioane

de aşchii vremuite anual,

Narcis şi Adrian coboară cerul

la tâmpla ierbii ce-o trăiesc în vis,

iar Gabriel, cu naiul, în misterul

misterelor ferestre a deschis,

dă-i glas, acum, străbunului, Costane,

şi mi-l înfige-n inimă jungher

ca să nu uit că-n vechile icoane

legea înseamnă-ntotdeauna ler…


Pagina 72 din 129« Prima...102030...7071727374...8090100...Ultima »