Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 65

să fiu cuprins de-o calmă bucurie

*

să ştii, mi-au zis atunci nişte mesteceni

încolonaţi spre nu ştiu ce plecări,

fiindcă era o modă să se plece-n

adâncul condamnabilei uitări,

tot ce trăieşti acum drept bucurie,

chiar când simţi lespezi ce atârnă greu

şi îţi strivesc şi urma prin pustie,

tot ce trăieşti înseamnă Dumnezeu!,

*

şi frunze verzi prin trupul meu se-aud

cum freamătă şi frunză mă înseamnă,

ieri îmi vândusem sufletul pe-un scud,

iar astăzi un mesteacăn mă îndeamnă

să îl ridic de jos şi să-l aştern

pe căile vegheate de pădure,

chiar dacă nu tânjesc după etern,

chiar dacă trupul mi-i ursit să-ndure,

*

chiar dacă plouă cu întunecări,

iar cerul risipeşte vrăjmăşie,

m-am semănat în zori pe depărtări

să fiu cuprins de-o calmă bucurie

Poezie de ion dragusanul No Comments Jul 28

şi te aud cum ştii să mă respiri

*

atâtea căi s-au furişat pe gleznă

şi zornăie pe urmele pierdute

în colbul care-ascunde câte-o beznă,

câte-un amar de veşnic neştiute

despicături de soare şi de lună

prin care urma-n două se desparte,

dar nu contează, suntem împreună,

hai să păşim spre zare mai departe

*

căci ne aşteaptă undeva şi zorii

spre care am tânjit dintotdeauna

ca să zărim pe culmea lor cocorii

cum domolesc cu aripa minciuna

şi-ndeamnă spre înaltul lor drumeţii

ieşiţi din bezna vieţii la liman,

deja aud cum tânguie poeţii

şi cum presoară verbele în van,

*

deja îi văd pe cei ce se închină

pe treptele supremei umiliri

şi mă cuprinde liniştea divină

când te aud cum ştii să mă respiri

Poezie de ion dragusanul No Comments Jul 26

ca să-i trăieşti îndepărtare

*

cât timp pe umeri duci un mâine

precum o uriaşă stâncă,

ţi-i sufletul un colţ de pâine

din care vremile mănâncă

precum ţăranii în amurg

pe lunga brazdă, ca o cale

în care stelele se scurg

şi umplu fluierul cu jale,

*

cât timp mai ai ceva de dus

înspre aleanuri şi tăcere,

poemul nu se lasă spus,

ci rătăceşte prin unghere

de cer înalt şi depărtat

în care n-ai să poţi ajunge,

deşi ai fost crucificat

pe-nşiruire de secunde,

*

deci te aşterne ostenit

în filele de calendare,

căci iată, cerbii au venit

ca să-i trăieşti îndepărtare

Poezie de ion dragusanul No Comments Jul 25

acesta este Eminescu

Bustul lui Eminescu, de Dimitrie Loghin - nerealizat vreodată

Bustul lui Eminescu, de Dimitrie Loghin – nerealizat vreodată

*

venise doar ca să priceapă,

într-un apoi urmând să plece

înfăşurat în altă pleoapă,

dar cerul scăpărase rece

în steaua lui ca o prigoană

a vremilor în vremuire

şi a rămas ca o icoană

sub care începu să-nşire

*

atâtea noi iluminări

încât fu refuzat de moarte

şi aruncat în depărtări

să ispăşească într-o carte

cu file pururea nescrise

pe care nu le poate scrie

căci undeva i se ursise

să se întrupe poezie

*

să-l pângărim fără-ncetare

cu un alean, cu un eres, cu

vreo neodihnă-ntâmplătoare:

acesta este Eminescu

Poezie de ion dragusanul No Comments Jul 20

dar vin, deodată, zorii şi-o ridică

*

sub crugul nopţii îmbrăcăm cămăşi

ca să-nfruntăm noianul de trădări,

iar ploaia ne-nsoţeşte parcă să-şi

presoare disperarea peste zări

şi nu se-aud nici cântece şi nici

alt început de noi ipocrizii

căci bezna stăpâneşte pe aici

clipitele bolnave şi târzii

*

rupând acerb de melancolic strune

prin sângele bătrânilor cobzari

care a prins sub beznă să răsune,

să-şi risipească paşii tot mai rari,

încât cămaşa-mi cade sfâşiată

în franjurii subţiri ai unei ploi

care păşeşte iar cutremurată

prin iarba care plânge pe sub noi:

*

ah, Doamne, crucea ta mă frânge

şi lăncii noi prin rană îmi despică,

şi-n depărtare numai maica plânge,

dar vin, deodată, zorii şi-o ridică

Poezie de ion dragusanul No Comments Jul 18

Pagina 65 din 152« Prima «...10 20 30...63 646566 67...70 80 90...»Ultima »