Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 60

să nu-ndrăzneşti să mi te laşi învins!

Vine ploaia 3

*

am râs în zori, abandonându-mi cântul

în filele destinului pribege,

dragonul cosmic s-a trezit şi vântul

din nara lui a prins să se închege

trăgând obloane grele peste vise

şi cântecul se frânge ca o rază,

dar verbele pe alte ceruri scrise

cu-aceeaşi lumânare te veghează,

*

deci nu contează că e frig şi plouă

cât poţi să dezveleşti numai în tine

adâncul sacru şi o lume nouă

în care-ntotdeauna-i cald şi bine

cum nu contează lumea de afară

cu umbrele târâte în cortegiu,

curând o să se facă primăvară

căci iarna-i un vremelnic sacrilegiu

 *

din tălpile fecioarelor plăpânde

în dimineaţa zilelor desprins

ca risipire calmă de osânde:

să nu-ndrăzneşti să mi te laşi învins!


în Bucovina toamnele apun

Toamna 4 Parc

*

în Bucovina toamnele apun

ca-n sanctuarul cosmicelor denii

și vremurile-aici își suprapun

din voia lor milenii pe milenii

unite doar prin cântecul răsfrânt

drept punte de lumini ce le adună

precum în cer, așa și pe pământ

prin cântec veșnicii se împreună,

*

iar cobza grea a soarelui desface

ecouri mlădioase prin păduri

și risipesc prin suflete buimace

frânturi din anestrale-nvățături

pe care luna încă le culege

și le așează-n liniște pe cer,

în Bucovina legea încă-i lege

cu rădăcini adânci în leru-i ler

*

și-n toamna ei aș încerca bejenii

ca să mă-nchin deplin, să mă supun

în sanctuarul cosmicelor denii:

în Bucovina toamnele apun


cu umbra soarelui, curând

Acasa la Radu Bercea 10

*

acum, când soarele renunţă

să ne mai apere cu mâna

şi când ziarele anunţă

că se va-nchide-n ea ţărâna,

pe crengile înspăimântate

îmi caut visele şi-aştept

s-aud cum pleacă-n ierburi toate

şi mi se pare că e drept

 *

să-mi oblojesc în desfrunzire

aleanul zilelor ce trec

în uriaşa amorţire

trăgându-mi umbra la edec

şi-abandonând-o pe un mal

în înserări primordiale,

trăind în treceri val cu val

desprins din umbra mâinii tale

*

şi ea cu soarele-n derivă

alunecând, alunecând

până se face deopotrivă

cu umbra soarelui, curând


s-a aşezat cu frunzele pe masă

Toamna 5 Oras

*

când sufletul mi-a fost adus în trup

din pribegia iernilor de gală,

am izbutit o frunză să astup

pe sub ninsoarea vremii ideală

şi-am început păşirile uimite

prin anotimpuri ce-au tot dat în spic

deasupra ierbii ce-nălţa cuţite,

dar despre frunză n-am aflat nimic,

*

deşi o căutam cu-nfrigurare

ca să îmi aflu locu-n veşnicii

şi, dacă vreţi, şi formele primare

în care sufletul a fost întâi şi-ntâi,

dar n-a fost chip, căci galopau clipite

din răsăritul zilei în apus,

iar ierbile tot făureau cuţite

în apărarea frunzei care nu-s

*

şi-abia acum, când amintiri primare

pe suflet cu alţi zori îmi tot apasă,

îmi aflu frunza veşniciei, care

s-a aşezat cu frunzele pe masă


octombrie, în Bucovina

Toamna 1 Rares

*

octombrie, în Bucovina,

şi-atâta limpezime-n cer:

ascultă-ţi sufletul cum cântă

şi cum vâsleşte din aripă

şi-apoi croieşte-ţi o fereastră

doar pentru cosmicul mister

ce poposeşte-n Bucovina

cu o edenică risipă

 *

de armonii neprihănite

în curmezişul zării scrise

de mâna bardului cel unic,

de cântecul fără zăvor,

şi-au să-ţi învie-n limpezime

şi visele ce-au fost ucise

de-acei călăi ce te-nspăimântă

cu un cumplit judecător

 *

şi o să vezi cum cel ce cântă

aruncă-n ei cu frunze vii

ca nişte pagini minunate

din minunata carte sfântă:

octombrie, în Bucovina,

e un prilej ca să învii

şi să trăieşti până la capăt

iubirea celui ce îţi cântă


Pagina 60 din 124« Prima...102030...5859606162...708090...Ultima »