Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 59

învață să renaști din noaptea sfântă!

Radu Bercea n3

*

învață să renaști din noaptea sfântă

și lunii cerei mâna pe vecie

ca să auzi planetetele cum cântă

când îți învață sufletul să fie

doar un alean al soarelui dreptății

care-ți pulsează-n vene vertical

și dă-i un brânci sonor singurătății

ca să te muți întreg în ideal,

 *

chiar dacă mâine te-or urca pe cruce

despovărații sacrei mântuiri,

căci calea lor spre nicăierea duce

din resemnarea anticei ursiri,

iar ei refuză să-ți mai fie frați,

căci robii cu robia se-mpăcară

și zornăie din lanțuri fascinați

de ruginirea care-i împresoară,

 *

abandonează-i, deci, în amintiri,

și-n vreme ce planetele descântă

fereastra clipei cu ademeniri,

învață să renaști din noaptea sfântă!


prin naşteri repetate de Iisus

Radu Bercea n10

*

ninsorile au prins să se înşire,

iar liniştea lor cosmică aduce

în suflete un strop de fericire,

dar ne grăbim să îl urcăm pe cruce

şi batem în piroane cu migală

de se aud clipitele în cer

răzbind prin depărtare şi prin ger

cu pământeasca noastră îndoială:

 *

fiţi fericiţi!, de undeva se-aude

o şoaptă lăcrimată-n ancestral

şi-ncep nişte ferestre să asude,

şi focul lăcrimează ireal

în vatra lui dintr-un înalt desprinsă

şi năzuind de-a pururi spre înalt,

iar sufletul se-nfăşură în alt

alean precum într-o cămaşă ninsă

*

din ţesătura cea neprihănită

a stelelor care vestesc de sus

că fericirea încă-i dăruită

prin naşteri repetate de Iisus


ignoră-i, suflete, fii fericit şi taci!

Radu Bercea n25

*

un fulg desprins din rana-mprospătată

a eşuat pe pleoapă – parcă plânge,

iar steaua mea pe ceruri se arată

ca un stigmat de lacrimă şi sânge,

şi iar mă dor durerile altui,

şi sufletul în două se despică,

şi-n lumea asta largă simt că nu-i

decât iubire şi îmi este frică

 *

să fac un pas şi să încerc cu palma

să-mi însuşesc măcar un singur bob

ce lunecă cu fulgii albi de-a valma

ca să-mi vestească iarăşi că nu-s rob,

ci fratele aceluia ce vine

să îmi deschidă ochii, ca să văd

că liniştea ce o sădeşte-n mine

îndepărtează chinuri şi prăpăd

*

şi vorbele mieroase ce le-aruncă

drept pleasnă de harapnic nişte vraci

care se vor o cosmică poruncă,

ignoră-i, suflete, fii fericit şi taci!


unde mâine e tot ieri

Radu Bercea n21

*

iarăşi, tu: pe la fereastră,

vălmăşag de aripi calme

care-şi caută destinul

într-un anotimp pribeag

şi o pasăre măiastră

cuibărindu-se în palme

când o-nfăşură seninul

cu un veşnic drag de drag

 *

iarăşi, eu: în jur, tăcerea,

fascinantă catedrală,

tot înalţă turnuri sfinte

până-n cer, ba şi mai sus,

unde, limpede ca mierea,

o lumină ideală

a cioplit nişte cuvinte

să le-nchine lui Iisus;

*

iarăşi, noi: magii se-nchină

cu o cosmică risipă

de cadouri şi aleanuri

îndemnându-te să speri,

că ţi-i sufletul lumină

ce vâsleşte din aripă

dintr-un van, spre alte vanuri,

unde mâine e tot ieri


s-ascult strămoşii irosiţi în slavă

Radu Bercea n32

*

fecioara-n alb din crengile din cer

a scuturat încet un pumn de stele

ce lunecă discret prin efemer

şi în pământ se-nfig până-n plăsele,

iar noi cântăm prin târg: vin sărbători!,

şi apăsăm cu palmele pe clanţă

înfăşuraţi în cosmice ninsori

doar din nevoia calmă de speranţă

 *

şi spumegă-n pocale vinul bun

cu care vom mai pune o pecete

pe sufletele care se supun

când viscoleşte-n lume cu regrete,

când un pustiu însingurează veşti

şi-n alt pustiu al albului se duce,

când naşterile toate, la fereşti,

vestesc numai urcările pe cruce:

*

veniţi, veniţi, veniţi la Vifleem

să beţi din cupa timpului otravă!;

de-aseară ninge calm şi iar mă tem

s-ascult strămoşii irosiţi în slavă


Pagina 59 din 130« Prima...102030...5758596061...708090...Ultima »