Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 5

a plecat; și nu mai cântă

*

colbul fiecărui veac

tropotește sub copite

și-n înalt străbunii tac

când în stele amorțite

aprind focuri, focuri, focuri

luminând prin galaxii

cu sălbaticele jocuri

din poemele târzii,

*

căci și ultimul ce știe

să-i asculte, să-i audă

cum petrec  în veșnicie

și din lacrima lor udă

să dureze un copac

la o margine de vreme,

unde stâlpii se prefac

fără veste în poeme,

*

a simțit icoana ninsă,

iar sub aura-i înfrântă

el, din lumea necuprinsă,

a plecat; și nu mai cântă


că legea pe pământ e lege, e leru-i ler

*

în zarea-n care ne cuprinde aleanul sfintei sărbători

stă pregătit să ne colinde arcuşul cosmicei viori

şi vor veni ninsori primare ca din castelul de omăt

să ascultăm cu-nfrigurare cum curge timpul îndărăt,

hei, hei, căci nimeni nu-nţelege

în necuprinsul efemer

că legea pe pământ e lege,

e leru-i ler,

*

şi pregătim de zor ospeţe, iar în pocalele cu vin

zăgăzuim din tinereţe prea plinul propriului destin

căci e nevoie de speranţă, de îmbătări cu viitor

şi-aud ninsorile pe clanţă cum se depun ca un zăvor,

hei, hei, căci nimeni nu-nţelege

în necuprinsul efemer

că legea pe pământ e lege,

e leru-i ler,

*

şi-aprindem stele cu migală deasupra sufletelor ninse

cu-ademenirile de gală dintotdeauna necuprinse,

căci aşteptăm încă sosirea risipelor de veşnicie

premeditând că răstignirea va bate cuie-n poezie,

hei, hei, căci nimeni nu-nţelege

în necuprinsul efemer

că legea pe pământ e lege,

e leru-i ler,

*

apoi ne vom întoarce iar în bezna zilelor curente

mutând zadarnicul zadar în filele tot mai absente

din calendarul cu poveşti care-au rămas pe veci nescrise

ca şi poemu-n care eşti atât de troienit de vise,

hei, hei, căci nimeni nu-nţelege

în necuprinsul efemer

că legea pe pământ e lege,

e leru-i ler,

*

cum scris stă în divina carte, cei însetaţi de veşnicii

le vom cunoaşte doar prin moarte şi, fascinaţi de poezii,

să aşteptăm să ne cuprindă arcuşul cosmicei viori

cu cântecul ce ne colindă numai în nopţi de sărbători,

hei, hei, căci nimeni nu-nţelege

în necuprinsul efemer

că legea pe pământ e lege,

e leru-i ler


îmi zvârl inima: înfrântă!

*

eu sunt cel care coboară

şi-apoi urcă uneori

doar cu verbe subsuoară

pe înaltele viori

să-i fiu frate adierii

cu speranţa că m-o duce

până-n zările tăcerii

sau spre unde-o fi s-apuce

*

şi acolo, în departe,

în tăinatecul ascuns,

o să zămislesc o carte

şi o să mă las străpuns

doar de icnetul viorii

care vine din vecii

ca să îmblânzească norii

de prin suflete târzii,

*

hai, răzvane mitocene,

ia arcuşul sfânt şi-mi cântă,

nu căta că sub troiene

îmi zvârl inima: înfrântă!


cântec pentru tiberiu cosovan

*

necuprinsă-i lumea și vrăjmașă

numai dacă-ai fost ursit să zbori,

ceilalți au o șansă uriașă

pentru evadări de sub ninsori

când s-aprind făclii la căpătâiul

clipelor de calme rătăciri,

când penelul cosmic cu călcâiul

lasă niște urme-n amintiri,

*

căci se rupe lanțul în risipa

ultimelor mari deșertăciuni

și-n clepsidre se revoltă clipa

aruncând în ceruri cu tăciuni

ca s-aprindă sacrele lumini

peste bezna care ne cuprinde,

în curând cununile de spini

vor fi spulberate de colinde,

*

în curând va fi o biruință

a rostirii sfinte-n fiecare

căci penelul e o conștiință

slobozită-n formă și culoare


în paginile-n care se destramă

Fără titlu, de Radu Bercea

*

o, cum aş pune capul pentru somn

pe prima stea ce mi-ar ieşi în cale,

cea care-şi cată locul ei de veci

pe urmele păşirilor finale

ca să le şteargă una câte una

până-n întâiul cosmic zori de zi

acolo unde eu trăisem spaima

cuvintelor ce-au prins a mă rosti

*

în spaţiul vinovat al foii albe

în care-mi amintesc ce-i interzis

şi unde lăncii mai despică rana

să curgă nişte sânge pentru scris,

deşi se arunca mereu cu pietre

şi se-mpleteau cununile de spini

să mă adun în mine, să nu-mi pese

de rătăcirea asta prin străini

*

şi-acum aş pune capul pentru veghe

sau pentru somn, dar încă-mi este teamă

că steaua îmi va fi mereu vrăjmaşă

în paginile care se destramă


Pagina 5 din 102« Prima...34567...102030...Ultima »