Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 40

ce țară-i țara care ne apune?

BOA 13

*

ce țară-i țara-n care maidanezii

te sfârtecă pe străzi și te ucid

acoperiți de zgarda primăriei

sau numai de carnetul de partid,

ce neam e neamul care doar consumă

aliniat disciplinat la zid

și sângerează o vâscoasă ură

în prea târziul vieții insipid?

 *

ce țară-i țara care-și prigonește

luminile ajunse în amiezi

cu făloșenii de ciobani bezmetici

înconjurați de turme și cirezi,

cărora te supui de bunăvoie

și-n care de-o vecie te încrezi

convins că riști să le devii complice

la transformarea noastră-n maidanezi?

*

ce țară-i țara care ne distruge,

ce neam e neamul care se supune

doar orbilor făptuitori de bezne,

ce țară-i țara care ne apune?


floare albă de salcâm

Floare alba de salcam

*

floare albă de salcâm,

suflet pur din altă vreme

irosit pe-acest tărâm

pe sub friguri şi blesteme,

pui pecete tinereţii

anului ce nu pricepe

că din înflorirea vieţii

fără voia lui începe

*

versul simplu, fără fală,

ce-l cântară trubadurii

pe sub bolţile de gală

veşniciilor naturii,

versului ca lumânarea

care picură lumină

fascinată de cântarea

florilor de prin grădină,

 *

toate prinse sub zăvorul

fascinantului tărâm

ce retează viitorul,

floare albă de salcâm


mai scapără, să le privească mersul

Radu Bercea n26

*

femei de cocă și cățui cerești

au risipit lumină și s-au dus

lăsând în urmă cosmice povești

și revărsând culorile-n apus,

iar urma lor mai stăruie în iabă

cu profunzimea unor mari regrete

în care universuri prind să fiarbă

sub flăcări ce se fac tot mai încete,

*

și totuși, urma lor se vede sus

în curmezișul unor constelații

pe care-l răstigniră pe Iiisus

și sângele prelins pe generații

încă-și mai cată uneori bandaj

sub tălpile femeilor frumoase

uitate-n univers ca un mesaj

cu runele străvechi aproape roase,

 *

iar eu vă spun: doar existând femei

încă-și mai are rosturi universul,

de-aceea bolta nopților scântei

mai scapără, să le privească mersul


că viaţa e un cuib de guguştiuci

Gugustiuci 1

*

îţi poţi alege ramura de cer

din care zborul tău să se desprindă

şi, prelungit în marele mister,

să-l tot păşească clipe în oglindă

şi-mpovărat de clipe în balans

nestăvilit pe largile aripe

să ai acces în necuprinsul dans

al cerului care mai cerne clipe,

*

ajunge doar ca tu să îţi ajungi,

să te trăieşti întreg în profunzime

şi frunzele din preajmă să le-ndungi

ca pe-un potop desăvârşit de rime

şi să devii un cântec neştiut

reverberat de-a pururi în astral,

să înţelegi că nu te-ai cunoscut

în vremuirea vremii ideal,

*

cuprinde-te naiv de lunecarea

pe căile pe care-o să apuci

şi-abia atunci te va convinge zarea

că viaţa e un cuib de guguştiuci

*

Gugustiuci 2


şi sufletul pe cer a fulgerat

1 desen

*

de primăvară m-au prădat asceţii

şi bat în ea ca-ntr-o tipsie spartă

să izgonească hăt rodirea vieţii,

iar pasărea, crucificată moartă

pe cerul larg, îmi picură în sânge

ceva dintr-o revoltă-n pregătire

şi pentru că-s ursit să nu ştiu plânge

mi-i sufletul întreg o răzvrătire,

*

mai e puţin şi o să vină vara,

iar de căldura ei mi-i tare dor,

un lăutar bătrân şi-a spart vioara

şi, risipindu-şi cântecele-n zbor,

păşeşte-n trupul meu cu-nfrigurare

închipuindu-şi poate că în doi

vom izgoni din lunga aşteptare

toţi şerpii verzi ai lacomelor ploi

*

şi vom aduce până-n zări lumină

să vindecăm ce e de vindecat,

dar încă plouă tainic prin grădină

şi sufletul pe cer a fulgerat


Pagina 40 din 124« Prima...102030...3839404142...506070...Ultima »