Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 30

Nu pun capul pe butuc. Prefer să mor în picioare!

*

Poezia mea a ajuns în instanţă, drept probă de prejudiciere a imaginii hoţilor publicităţii Consiliului Judeţean Suceava.

*

Recuperări de memorie culturală au ajuns în instanţă, drept probă de prejudiciere a imaginii hoţilor publicităţii Consiliului Judeţean Suceava.

*

Publicistica mea, care nu are nici o legătură cu „părţile vătămate” Beldiman Tiberiu-George şi Beldiman Mihaela-Elena, a ajuns în instanţă, drept probă de prejudiciere a imaginii hoţilor publicităţii Consiliului Judeţean Suceava.

*

Probe inventate Femeia 1

Probe inventate Femeia 2

*

Iar instanţa, antepronunţându-se că voi avea dreptul la recurs, încă din starul primei şedinţe, ignoră metoda falsului şi uzului de fals, de care Beldiman Tiberiu-George şi Beldiman Mihaela-Elena s-au folosit şi în a înhăţa, necuvenit, două miliarde şi 300 milioane din banii publici, prin şmecheria documentaţiei de atribuire de tip portret robot.

*

Procesul, care face parte dintr-o amplă hărţuire, nu mă mai interesează. Nu mai fac parte din el, nu mă mai apăr, fiind aprioric condamnat şi pus la bir. Facă-şi mendrele care cum o vrea! Eu nu am să pun capul pe butuc, pentru că am ales, în decembrie 1989, să mor în picioare, din respect pentru sângele celor care s-au jertfit, ca să-mi asigure şi mie libertatea cuvântului.

*

La Suceava, libertatea cuvântului nu mai există, libertatea fiind sufocată şi de clasa politică, şi de unii judecători. Sunt prea bătrân ca să mai tac, dacă tot nu am tăcut niciodată. Nu au decât, să-mi ceară bani pentru onoarea hoţilor, să mă condamne la a asista impasibil, atunci când cei care au înşfăcat publicitatea Consiliului Judeţean Suceava, Beldiman Tiberiu-George şi Beldiman Mihaela-Elena, îşi vor băga ghearele nesăţioase şi în buzunarele mele.

*

Iată câteva dintre „probele” pricinuitoare de suferinţă în sânul familiei Beldiman, care nu poate mistui în tihnă ceea ce a înşfăcat, deşi nu i se cuvine:

*

Probe inventate Czuri iyolate de pradaciune 1

Probe inventate Czuri iyolate de pradaciune 2

Nu continuu cu acest capitol din istoria Bucovinei, în vremea primului Război Mondial, care este considerat de instanţă material care mă incriminează, pentru că titlul, extras din presa anului 1914, precis că se referă la „părţile vătămate” Beldiman Tiberiu-George şi Beldiman Mihaela-Elena, din moment ce specifică fără nici un echivoc: „cazuri izolate de prădăciune şi de siluire.

Poezia Cantec tarziu

Poezia Cand s or trezi cei care dorm acum 1

Poezia Cand s or trezi cei care dorm acum 2

Poezia Mavoi intoarce vant 1

Poezia Mavoi intoarce vant 2


eternitatea este o femeie!

Radu Bercea n15

*

tămăduind lumina depărtării

precum tăcerea-n despletiri finale

tu nu te-ai mai născut din spuma mării,

ci din ninsori nervoase, ireale

şi te-am văzut, fiindcă a nins aseară,

cum căutai în albul sfânt un trup,

deşi mesteceni, pregătiţi să moară,

au fost deschis pe trunchiuri ochi de lup

*

pândindu-ţi paşii calmi de zeitate

încrezătoare-n propriul ei destin,

cuvintele zvâcneau prin coli uitate

şi evadau într-un pahar cu vin

ademenind cu paşii tăi bărbaţii

de-a lungul şi de-a latul unor vieţi

şi-n sacra înălţime-a altor spaţii

menită să-i transforme în poeţi

*

ca să dezlege marele mister

şi să-l închege clar într-o idee

săpată peste slovele din cer:

eternitatea este o femeie!


mai şiroieşte sângele din coastă

Radu Bercea n10

*

trec şiruri ostenite de drumeţi

din veac în veac spre veacuri împietrite

şi se aud dinspre acele vieţi

aceleaşi lanţuri tot mai ruginite,

căci nimeni nu ridică pumnul strâns

ca să alunge pasărea de pradă,

ci potopiţi de ură şi de plâns

drumeţii se încaieră-n zăpadă

*

gladiatori ai clipei ce se duce

căzând de spuza clipelor răpuşi,

din veac în veac răsare câte-o cruce,

dar din păcate nici chiar vântul nu-şi

mai aminteşte cine-a fost să fie

drumeţul ce purtase, înainte,

acelaşi lanţ şi cosmica urgie

în trecere spre fiu, dinspre părinte,

*

căci e în neam atâta dezbinare

şi un amurg ce de vecii adastă

şi-asupra noastră un apus de soare

mai şiroieşte sângele din coastă


a doua oară-n palma lui Hristos

Radu Bercea n32

*

un timp cu măşti a troienit pe-aici

şi nimeni nu mai ştie cine este

când trece ura scăpărând din bici

spre bezna de dincolo de fereste,

iar în noian de neguri se ascund

nescrise cărţi şi pururi împietrite,

vai, mamă, cât de sigur mă scufund

în timpul care zornăie cuţite

 *

încât mă tem, privind înspre copaci,

că nu cioplesc lăuntric primăvara,

când cerul cenuşiu îmi strigă: taci

şi-ascultă cum se prăbuşeşte ţara

sub viscolul cumplit de disperări,

sub ghilotina timpului buimac!;

vai, mamă, câte-nsingurări

se mai preling pe-alături şi le tac,

 *

iar pe afară disperarea suie

înspre înaltul vremii neguros,

dar cui să-i pese că tot batem cuie

a doua oară-n palma lui Hristos?


să batem sufletul pe cruce?

Radu Bercea n2

*

poetul, ostenit de stele

pornind în rătăcirea lui,

a încălţat urmele mele

şi s-a tot dus, s-a dus hai-hui,

iar eu, cu ierburile lipsă,

nu am ştiut ce să mai fac

şi-atunci, în cosmică eclipsă,

m-am pus captiv într-un copac

*

în vreme ce în depărtare

ecouri îngânau cu-ncetul

„eu sunt poet, eu sunt poetul!”,

iar lipsa-i de atunci mă doare

şi în opaiţ pun lumină

cu care neguri să despic,

dar nu-i în preajmă rădăcină

pentru cuvinte şi-n nimic

 *

numai nimicul, deşi nu e,

copacul meu îl va seduce:

nu are nimeni nişte cuie

să batem sufletul pe cruce?


Pagina 30 din 106« Prima...1020...2829303132...405060...Ultima »