Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 21

cântându-mi tainic leru-i ler

 

am auzit cum universul

a dat un ţipăt şi-o speranţă,

în pagini aşternuse versul

un fel de cosmică distanţă

şi literele fascinate

s-au fost desprins şi risipit,

şedeam cu tâmplele pe coate

şi-n litere am aţipit

 

visând zăpezi primordiale

şi-nfăşurându-mă-n ninsori

mereu în poarta casei tale

ca să primesc colindători

ce-aduc o veste minunată,

dar care nu va mai rodi

şi, dintr-odată, dintr-odată

în lume se făcuse zi

 

şi am păşit şi mi-a fost teamă

de rătăcirea prin lumină

şi te-am strigat pe nume, mamă,

în vremea care va să vină,

dar literele, tot desprinse

şi subjugate de mister,

pluteau spre zare necuprinse

cântându-mi tainic leru-i ler

 


şi-s fericit: îmi vin nepoţii!

 

nu a mai nins şi n-o să ningă,

dar taina-i sfântă cât cuprinde

şi nu-i răsuflet să o stingă

când vin nepoţii să-mi colinde,

deci rezemându-mă în file

îmi pun cuvintele să tacă,

cică mai sunt vreo două zile

şi casa-mi rai o să se facă

 

şi-aud cum candele aprinse

în suflet ca un puls divin

îmi luminează necuprinse

poteci din ce mi-a fost destin

şi mulţumind ca într-o rugă

mă-nclin stejar pe calea sorţii,

pe zare caii trec în fugă

şi-s fericit: îmi vin nepoţii!

 


Ler, Oi, Leru-i Ler!

 

bradul casei urcă-n cer

şi-l acopăr stelele,

în înalt şi în mister

iarăşi cântă ielele

pe când munţii calmi din zări

ce le ţin isoanele

prin ninsori, prin depărtări

clatină icoanele,

 

bradul casei urcă sus

şi îşi cheamă soţii

să arate ce le-a pus

şi-or afla nepoţii

cu fireasca bucurie

iscodind plăpândă

până când o să-mi mai fie

neamul o colindă:

 

şi-aud bradul fremătând

când măsoară clipele

care-mi troienesc în gând

gândul cu aripile,

hai, te-nalţă, gând al meu,

nu mai sta stingher,

auzi, cântă Dumnezeu:

Ler, Oi, Leru-i Ler!

 


ce curg din coasta lui Iisus

Fantezie de Carina Ioana Ignat

 

hai, scrie despre fericire,

mi-ai zis de parcă în cuvinte

s-ar deştepta puteri divine

spre săvârşire de minuni

şi-am pus poemul să înşire

ce ne aşteaptă înainte

ca un izvor desprins din mine

ca să se piardă în genuni,

 

apoi a fost să fiu oglindă

în care şi-au făcut sălaşe

puzderii leneşe de stele

din cerul încă mult prea sus

şi-aud cum timpul mă colindă

şi lasă urme uriaşe

în toate cântecele mele

ce curg din coasta lui Iisus


crucificat pe noul an

Fantezie de Carina Ioana Ignat

 

 

a doua zi am dat cu zarul

şi-am câştigat nişte speranţă

pe care viscolul din iarnă

o-nfăşura pe depărtări

şi presura în ambianţă

acelaşi cântec sfânt cobzarul

de parcă i-am ursit să cearnă

clipite, doruri şi uitări,

 

iar tu îmi aşterneai pe masă

numai poemele nescrise

şi închinam ca din pocale

sorbind cuvinte de alean,

din cer ferestrele deschise

rupeau lumina ce apasă

acelaşi început de cale

crucificat pe noul an

 


Pagina 21 din 152« Prima...10...1920212223...304050...Ultima »