Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 18

Cântec pentru Bucovina

căzuse coiful, brazda l-a cuprins

și l-au pășit desculțe și stinghere

înalte ierburi și apoi a nins

deasupra lumii noastre efemere

căci s-a pornit o nuntă ca-n povești

și a uscat în taină rădăcina,

se auzeau colinde la ferești,

dar nici un cântec pentru Bucovina

*

și n-au mai fost nici lacrimi de spălat

cumplite răni în veșnic îngropate

de parcă ar fi nins cu-anonimat

în sufletele noastre-nstrăinate

în care anii se adună muți

și spulberă în depărtări lumina

căci prin eroi rămași necunoscuți

lăsăm fără de cântec Bucovina,

*

dar nu e bai, horim pe sărbătoare

și tropotim din cizme glorioși,

iar prin morminte România Mare

învie clipa feților-frumoși

de parcă ar trezi o catedrală

și-ar mântui în tot cuprinsul vina

nevredniciei ce revarsă fală

și lasă fără cântec Bucovina


care-nvie și colindă

 

urcă muntele în munte

și pășește-n ceruri sfinte

prin zăpezile cărunte

care-au nins și ning cuvinte,

iar în larga împăcare

a tăcerilor depline

se aprinde-o lumânare

fără veste și în mine

*

ca să fiu un brad subțire

care caută lumina

raiului ce-o să înșire

pace sfântă-n Bucovina

și-o nostalgică, albastră

viscolire să cuprindă

cântecul de sub fereastră

care-nvie și colindă


crengușoară, crenguliță!…

 

crenguliță cu omăt,

crenguliță lemn subțire,

vremea curge îndărăt

pe cămașa mea de mire

și mă arde până-n os

și cenușă mă presoară,

crenguliță lemn frumos,

crenguliță crengușoară,

*

dar tu-mi ești același leac

și aceeași închinare

risipită peste veac

prin năprasnică ninsoare,

hai, descarcă-te de nea

și de-a gerurilor criță

cât mai ești ursita mea,

crengușoară, crenguliță!…


au aprins în ceruri stele

Fotografie de Radu Bercea

 

între lumi prezente încă

doar ninsorile despică

o prăpastie adâncă

şi o beznă ca o frică

şi-atunci ce-i văzut nu vede

şi nu ştie că-i văzut

prin ninsoarea ce repede

clipele de început:

*

pironiţi pe o clipită

cei ce-au fost sau sunt vor fi

fără timp doar o ispită

când din cer va viscoli

cu aripile de îngeri

răsfirate peste hău

ca să-nveţi să nu mai sângeri,

tată, tot prin fiul tău:

*

iată, ninge şi dincoace

şi dincolo de ce este

luminos se-aşterne pace

să unească în poveste

vârstele ce-s rătăcite

în repere paralele,

iar colindele şoptite

au aprins în ceruri stele


ca să învie-n bradul de Crăciun

 

a nins frumos în pagină, poemul

desculț pășește iarăși prin omăt

căci a pornit să-și caute totemul

pe căile întoarcerii-ndărăt

și fulgii mari desprinși din veșnicie

îl străjuiesc în îndelungul mers

căci e departe spre copilărie,

de nu cumva-i pierdută-n univers:

*

a nins și ninge-atâta de frumos

de parcă se întrupă iar cuvântul

doar în copii drept calea lui Hristos,

pământu-mprumutându-le veșmântul

și copleșit de alb cântând colinde

drept respirare-a neamului străbun

pământul din clipite se desprinde

ca să învie-n bradul de Crăciun


Pagina 18 din 130« Prima...10...1617181920...304050...Ultima »