Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 14

pentru cireşul năpădit de vrăbii?

 

 

 

 

ce pasăre rostogoli frunzişul

când se-auziră sfinţii lăutari

cum împlântau silabele-n tâlhari

şi modelau în lună cu tăişul

arcuşului, dintotdeauna spadă

de împărţit în două universul,

şi care ierburi îmi veghează mersul

poemelor prin cosmica zăpadă,

 

 

ce aripi se aud şi mă petrec

prin cumpăna târzie a luminii

când furi asmut asupra lunii câinii,

iar caii trag bezmetic la edec,

şi-n general unde se pierd corăbii

în timpul meu scăpate din condei

şi care munte va rămâne stei

pentru cireşul năpădit de vrăbii?

 

 


Poezie de ion dragusanul No Comments Oct 18

de tine dansul nu-şi aduce-aminte

 

 

de tine dansul nu-şi aduce-aminte

deşi păşeşti prin sălile de bal

precum un vis de-a pururi ireal

doar fluturându-ţi albele veşminte,

deşi în plete stelele-ţi mai joacă

din străluciri o cosmică năframă,

iar cântecul cu-atâta foc te cheamă

să te scufunzi cu frunza-n promoroacă,

 

 

dar ce folos, căci cântecul se pierde

în vălmăşag de crengi şi dansatori,

iar cerul a plesnit din căpriori

şi umbra lui, cândva atât de verde,

păleşte-n toamna închinării sfinte

spărgând fereastra cu subţire ceaţă

şi îngânând un cântec despre viaţă:

de tine dansul nu-şi aduce-aminte

 

 


Poezie de ion dragusanul No Comments Oct 11

din pleoapa mea se tot desprind corăbii

 

 

 

din pleoapa mea s-au tot desprins corăbii

şi s-au pierdut pe zare şi pe mări

încă aud un zăngănit de săbii

al luptelor din alte depărtări,

deşi-i sunt vieţii ţărmul de pripas

ademenind în larga lui pustie

doar scândurile care-au mai rămas

din vasele pierdute-n bătălie,

 

 

iar noi corăbii încă de desprind

brăzdând obrazul şi plecând pe cale

când sufletul din cuie mi-l desprind

în calme înserări autumnale

şi-l înfăşor în giulgiul destrămat

şi risipit precum un stol de vrăbii,

dar când să-ncerc un fel de închinat

din pleoapa mea se tot desprind corăbii

 

 


Poezie de ion dragusanul No Comments Oct 5

și să respire viețile în vers

 

 

în trupul meu numai o viață-ncape,

iar altele-n copii și în nepoți,

dar lăutari mi se desprind din pleoape

și se preling înalți în sacerdoți,

iar cântecele zac în risipire

pe calea veșniciei unui veac

pe care îl descopăr cu uimire

pe când învăț în tihnă să îl tac

 

 

să nu îmi pese dacă-l văd că pleacă

și se întoarce-apoi încrâncenat,

iar lăutarii umbre mari apleacă

pe cerul dintr-odată înstelat

și-aud nepoții cum adună mere

din crengile acestui univers,

iar trupul meu începe iar să spere

și să respire viețile în vers

 

 


Poezie de ion dragusanul No Comments Sep 25

ca să ne-ncredem doar în bine

 

 

stă scris în necuprinsul roţii

cereşti cu litere de seu

că dacă am muri cu toţii

ar fi răpus şi Dumnezeu

şi-atunci cui vor rămâne spinii

ce încă sângeră pe frunţi,

cobzarii glăsuind luminii

închişi în stâncile din munţi

 

 

cum vor putea să-ndure rana

săpată-n coasta tuturor

şi-nchipuirii, în Nirvana,

cine-i va fi Mântuitor

şi cine va urca pe cruce

să-nfrunte moartea, pentru cine?

deasupra cerul clar străluce

ca să ne-ncredem doar în bine

 

 


Poezie de ion dragusanul No Comments Sep 20
Pagina 14 din 152« Prima...1213141516...203040...Ultima »