Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 100

Cântecul umbrei zeilor: Elenei Lungu

*

Erau şi ei, dar nu au prins de veste,

le întâlnisem umbrele pe drum,

escorte într-o singură poveste

narată de-ntâmplări, însă acum

abia-i zăresc şi, totuşi, îi salut

*

Larg despletindu-mi rănile spre ei,

uimit de-un cântec ce-i urmează mut

nimb al ruinei ultimilor zei

gândiţi suav de mintea omenească,

ursită ce-a gândit să ispăşească.


Cântecul mâinilor care cântă: Mihaelei Popescu

*

Mâini care n-au astâmpăr, cu migală

istorisind lăuntrice risipe,

hoinar mă poartă printr-o senzuală

abandonare-n uriaşe clipe,

este atât de veşnică rostirea

la marginile lumii ce ne-ntrupă

acum şi pururi şi prin amintirea

*

Poemelor ce se vor naşte după

odihna vie ierbilor adusă

popas doar pentru cântecul nescris,

este atâta spaţiu într-o spusă

săpată-n pagini şi trăită-n vis

că mi se face, dintr-odată, teamă

uitând că-n cântec veşnicul mă cheamă.


Cântecul de dincolo de nume: Alinei Ignat

*

Ascuns în nume cântecul aşteaptă

lumina calmă care să-l respire

idee în balans dintr-o nedreaptă

natură în celestă amorţire,

apoi vor mai urma despovărări,

*

Iar cântecul pe toate-o să le-adune

ghicindu-se aripă-n depărtări:

numai prin aripi soarele apune

aidoma cu jarul de descântec

trăgând oblonul vremii peste cântec.


Cântecul poverii de lumini: lui Doru Sofronie

*

Deasupra lumii doar lumina cântă,

odinioară am visat să-i fur

rostogolirea care mă-nspăimântă

unind în umbră spaţiul dimprejur,

*

Să-mi fac, visam, o casă din lumină

ostracizată-n trupul meu încet,

fără să-aud cum munţii se închină

rotirii ei în ritual discret:

orgoliul meu de pasăre în cuşcă

nu-şi mai găseşte-n ceruri rădăcini,

iar crengilor, când de sub talpă muşcă,

eu le slobod povara de lumini.


Cântec pe calea înrobirii: lui Romică Costiniuc

*

Romanticii mărşăluiau pe drum,

odihna lor de veacuri se amână,

mai au de dus în cârca lor de fum

iluzii şi visări, şi-i tot îngână

chiar de pe cer, sub paşii altor robi,

aceleaşi căi de cosmică prigoană

*

Căci vrăjitorii încă dau în bobi

oraculari, sortindu-i pentru goană:

s-a pregătit pe calea lor popas,

trec ierbile prin preajmă şi-i îndrumă,

iar ei uniţi de cântec într-un glas

nu văd sudoarea cum se face brumă

ierbii arzându-i zvâcnetul precar

umbriţi de o nelinişte postumă

cu robi trecând de veacuri în zadar.


Pagina 100 din 129« Prima...102030...9899100101102...110120...Ultima »