Poezie de ion dragusanul | Dragusanul.ro - Part 10

drept zidirea lui Iisus

Doamne, nu mai sunt biserici,

nu e loc de închinare

unde să ne afle sferici

scapărul din lumânare,

nu-s nădejdi şi nu e vis,

ci doar cel care ne minte

cum că Tu ai fost ucis

şi doar el ne e părinte

*

după spusa lui nu-s fiu

şi nici frate în lumină

ci doar rob într-un pustiu

unde spaima e deplină

şi doar biciul lui scrâşneşte

cu venin şi-ameninţare,

Doamne, rău ne asupreşte

făcând viaţa închisoare,

*

deşi viaţa-i darul Tău

împlinit în libertate

şi nu prăbuşire-n hău

şi în frici nemeritate,

de aceea dor îmi este

doar de ce există sus

după cum am prins de veste

drept zidirea lui Iisus


cu roua să-i aduni, Iisuse!

când văd prin ierbi înrourate

desculţe tălpi din vremuri duse,

aştept să le aduni pe toate

sub rana rănilor, Iisuse,

şi-atunci când poate s-or prelinge

pe lemnul crucii de povară

doar munţii cei cărunţi vor strânge

păşirea de odinioară

*

ca s-o aştearnă pe o masă

cu manuscrise şi cu cărţi

pe care umbra mea o lasă

atunci când pleacă-n alte părţi

să-mi cate şi să-mi afle trupul

din care zilnic s-a desprins,

în prea înalt se-aude lupul

şi tăinuitul necuprins

*

îmi cheamă umbra, s-o dărâme

sub dansul unor rădăcini

ce-au izbutit să mă amâne

rătăcitor printre străini,

cumplită-i lumea cu vrăjmaşi

la pândă-n veacuri suprapuse,

prin iarbă trec desculţii paşi

cu roua să-i aduni, Iisuse!


își fac sălaș de veci în poezii

mi-a fost de mine cer și mi-a fost apă

și-am frământat pământul sub viori

sperând că universul o să-ncapă

sub aura trezirilor din zori

și-n jurul meu mai poposeau străbunii

în colțul lumii vitreg și stingher

și azvârleau înspre văzduh tăciunii

ca să aprindă lumânări în cer

*

nu cunoșteau altfel de închinare

erau pe zări doar niște stâlpi de piatră

înconjurând cenușile din soare

și-ademenindu-mi stelele pe vatră

de câte ori viorile destramă

deasupra ierbii timpul în clipite

sau doar atunci când datoria-i cheamă

să-mi lumineze viața cu ispite

*

ca să îmi fie cer, să-mi fie apă

destinul ce-l mai am de ispășit

și de prelins în pagină din pleoapă

ca pe o rană sacră de cuțit

când mă îndur lumină și tăcere

sub aura trezirilor târzii,

iar slovele la fel de efemere

își fac sălaș de veci în poezii


ce sărbătoare-i viaţa, ce frumoasă!

să nu arunci cu pietre dacă-ţi spun

că eşti ursit luminilor făgaş

că spiritul divin e-atât de bun

încât îşi face-n sufletu-ţi sălaş,

tirani dogmatici tot aruncă plase

deasupra ta cerându-ţi să nu vezi

să părăseşti iluminări frumoase

robiei lor de-a pururi să te-ncrezi

*

dar popa nu-ţi va fi nicicând părinte

şi n-are chei spre porţile cereşti,

ci-i doar un diavol pământesc ce minte

încât cu spaime-n tine să mânjeşti

s-astupi dumnezeirea ce te împle

cu tihnă sufletească şi cu bine,

cununi de spini îţi sfârtecă prin tâmple,

iar rana-n coastă popa o-ntreţine

*

căci ei, tiranii dogmelor primare,

sunt răsuciri de ceţuri lungi prin beznă,

sunt şarpele ce urcă-n fiecare

precum un vrej căţărător pe gleznă

şi doar în tine Dumnezeu se-arată

precum surâsul pruncilor prin casă,

deci fii sălaşul veşniciei, iată

ce sărbătoare-i viaţa, ce frumoasă!


dar și-n tăceri luminile sunt mute

 

deasupra lumii s-a făcut târziu

și cerul e un burg medieval

în care luna cântă la caval

tic-tac-ul irosirii în pustiu,

dar să nu-ți pese, ai de dus povara,

iar muntele sub pașii tăi desface

o cale-a împăcării ce te tace

și-n brazi ascunde cântece vioara

*

ca să te-nchini doar muzicii cerești

și să exiști prin muzica aceea

aidoma adesea cu femeia

care așteaptă vremea la ferești

și-n fața ei cadențele se frâng

și împietresc de cosmică uimire

încât n-apucă să mai dea de știre

și nici să sape-n umărul tău stâng

*

un cuib final al păsării din urmă

ce-ți ciugulește verbul de pe masă

și-abia târziu însângerat de lasă

ca să te doară că prin trup nu scurmă

un alt alean de cântece-n derute

care îți află sufletul în pripă

drept pulbere din cosmica risipă,

dar și-n tăceri luminile sunt mute


Pagina 10 din 115« Prima...89101112...203040...Ultima »