POEZIA CRĂCIUNULUI | Dragusanul.ro

Carmen Sylva: Nu mai e pom de Crăciun

 

La ce ai mai căzut, zăpadă?

Că e Crăciun aş fi uitat;

Durerea inimii zdrobite

Adânc eu aş fi îngropat.

Acuma, când te văd, tu care

Pământului haină îi eşti,

Acum, din nou, lupta cea veche

În inimă îmi răscoleşti.

*

De ce cu mâna ta cea albă

Îmi zugrăveşti dragul portret

Aşa de-atrăgător şi galeş,

Că mă răpeşte-ncet, încet?

Mergând prin stepă pelerinul,

În dorul său neţărmurit,

A lui frumoasă, scumpă ţară

Ca printr-un farmec a zărit.

*

Coboară-te, o viziune,

La mine, jos, acuma vin’

Şi-mi turbură cu mâna-ţi albă

Somnul care-i de visuri plin;

În trista mea odaie bate

– Nu aştepta ca să-ţi mai spun –

Şi îmi şopteşte cu-ndrăgire:

„O, vino!, sus este Crăciun!”.

CARMEN SYLVA

(Foaia populară, No. 43, 27 decembrie 1898)


N. Beldiceanu: Sara lui Sfântul Vasile

 

Un poem-mărturie, scris de Nicolae Beldiceanu, despre obiceiurile moldovenești de iarnă, din anul 1879, vedea lumina tiparului în „Convorbiri literare” din 1 ianuarie 1880. Merită reprodus și cunoscut, în ciuda simplei versificări, drept mărturie veche, în care figurează și un eres deja pierdut: cel al vrăjii în apa fântânii, în care lumânarea îți poate desluși chipul ursitului.

 

Prin orașe răsfățate,

Prin bordeie și prin sate,

Sara după asfințit

Urătorii au pornit.

 

Simbolul de avuție,

Plugul bine vestitor,

Ne aduce bucurie,

An de bunuri rositor.

Vorba merge legănată,

Sună clopotul tot rar;

Pocnesc bicele de-odată,

Inimile viu tresar.

O ciudată matahală,

Capra tradițională,

Strigă, zbiară ascuțit,

Câinii bat la ea cumplit.

Tobe, fluiere, buhaie

Zgomot fac asurzitor;

Ursul cu blana de paie

Sărutări dă fetelor.

Un cocoș în depărtare

Cântă douăspre’ce oare;

Miezul nopții a sosit

Și cu el anul dorit.

O copilă la fântână

Cu lumânărica-n mână

Face vrajă de iubit,

Caută pe-al ei ursit.

Dar în apă privind, fata

Dă un țipăt speriat,

Căci ea simte deodată

Pe obraz un sărutat.

 

N. Beldiceanu

(Convorbiri literare, Anul XIII, nr. 10, 1 ianuarie 1880, p. 407)


V. B. Muntenescu, 1900: Crăciunul

 

În sat e mare veselia

că s-au pornit colindători

de mare praznic vestitori –

ni s-a născut astăzi Mesia,

şi glasuri de copii ne spun

că-i numa-n deal moşul Crăciun.

*

E frig pe-afară, dar în casă

la fiecare vatră-i foc

şi lumea-i plină de noroc,

şi duhul Domnului planează,

şi îngeri cântă-n ceruri, sus:

Ni s-a născut dulcele Isus.

*

Şi ce frumosu-i la Crăciun,

de „Lerui, Lerui” satul geme,

parcă ar vrea să mai recheme

la viaţă timpul cel străbun;

o, „haida Ler” din cerul sfânt

că-am rămas singuri pe pământ!

*

Iar moş Crăciun, bătrân ca iarna,

scoboară de pe deal în sat

cu noaptea ce l-a-mpresurat,

bătrân e portul lui şi haina,

şi părul lui e alb şi sur,

şi-i dalb şi câmpul împrejur.

*

Departe se aude-n vale

râs de copii lărmuitori:

sunt Magii cei iscoditori,

conduşi de stea în cale

Şi vin irozi  acolo, pe urmă,

cu păcurarul de la turmă.

*

Şi toţi pe rând îşi spun povestea

şi tu-i asculţi pe gânduri pus

cum s-a născut pruncul Isus –

O, ce frumoase sunt acestea

colinzi, şi le-ascultăm duioşi

că-s pomeniri din moşi-strămoşi;

*

Din leagăn dulce ne încântă

şi sufletul ni l-a cuprins

şi mult le-am auzit prin vis

ca o cântare sfântă,

şi ne-au rămas în suflet vii,

Parcă am fi acum copii.

*

O, zi de sfântă bucurie

ce ne-ai adus din cer, de sus,

pe dulcele copil Isus,

născut în miserie,

Şi-mbogăţitu-ne-ai viaţa

sădind în ea speranţa;

*

revarsă-ţi binecuvântarea

peste iubit poporul tău

şi-l apără de orice rău,

aceasta-mi e oftarea

şi, de acum, până-n vecie,

mila Domnului să fie!

 

Buziaş, decembrie 1899

V. B. Muntenescu

 

(Familia, Anul XXXVI, No. 51-52, 24 decembrie / 6 ianuarie 1900, pp. 609, 610)


Maria Cunţan, 1900: Crăciun

 

Lăsaţi-mă la voi în casă,

nevinovaţi şi dragi copii,

lăsaţi-mă la voi în casă

că-afară-i ger şi vijelii.

*

Mai povestiţi-mi înc-odată

de Moş Crăciun cel aşteptat,

mai povestiţi-mi înc-odată,

să cred că-a împrimăvărat!

 

Decembrie 1900

Maria Cunţan

(Familia, Anul XXXVI, No. 51-52, 24 decembrie / 6 ianuarie 1900, p. 602)