Urzica vieneza | Dragusanul.ro - Part 8

Barbă, dacă flutură din aripi, împuşcă-i!

Flutur: Barbă, dacă umblă cu cioara vopsită şi flutură băşcălios din aripi, împuşcă-i!

Flutur: Barbă, dacă umblă cu cioara vopsită şi flutură băşcălios din aripi, împuşcă-i!

*

Domnul din dreapta imaginii de mai sus cică a fost numit vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Suceava pentru cultură. Nu l-am văzut în viaţa mea, nici măcar în Gura Humorului, deşi am participat de zeci de ori la tot felul de manifestări culturale şi în acel oraş. Ajuns vicepreşedinte, domnul Niţă ot Gura Humorului refuză să avizeze orice act al Centrului Cultural „Bucovina”, până ce managerul Viorel Varvaroi nu-şi va pune capul sub ghilotină. Simplu ar fi fost dacă preşedintele Gheorghe Flutur l-ar fi chemat pe managerul Varvaroi la ordin, pentru o discuţie bărbătească, şi e sigur că, după o astfel discuţie, Varvaroi şi-ar fi înaintat demisia din funcţia primită pleaşcă de la PSD, pentru a fi oferită, tot pleaşcă, unui pedelist, vopsit în cioară liberală. Ce, Gheorghe Niţă, dacă o cere partidul, nu poate părea om de cultură, avântat eroic pe frontul biruinţei definitive a recoluţiei culturale portocalii?

*

De chestiile astea n-aş pomeni, dacă nu m-aş fi trezit, cu două festivaluri de amploare, „Naţiunea Poeţilor” şi „Bucovina Rock Castle” ca şi blocate. Dacă semnează proiectele managerul Viorel Varvaroi, nu le semnează Gheorghe Niţă ot Gura Humorului. Să-i sun pe Flutur, Balan sau Barbă, după ce m-au tras, recent, pe sfoara lipsei de cuvânt, nu are rost. Şi-atunci, ce-i de făcut?

*

Şi eu strâng din umeri, a neştiinţă, de parcă m-aş fi molipsit, brusc şi instantaneu, şi viceversa, de la dumnealui, super-liderul culturii judeţene, vicepreşedintele Gheorghe Niţă.


Ioan Stan, martirul social-democraţiei!

Ioan Stan: Care ciori vopsite? Mi-au scăpat doar ninşte porumbei din gură în urechile lui Dragnea...

Ioan Stan: Care ciori vopsite? Mi-au scăpat doar ninşte porumbei din gură în urechile lui Dragnea…

*

Cică PSD judeţean Suceava şi-a schimbat preşedintele. Cică latifundiarul solidarităţii sociale Ioan Stan a fost ales democratic, de către Liviu Dragnea, în locul lui Ioan Cătălin Nechifor, care fusese ales nedemocratic de către toţi pesediştii din judeţul Suceava. Deci, ca la „popa-prostu”, în politică Slobozia bate Suceava, chiar şi cu o singură cizmă.

*

Dar nu mă priveşte, nu-i treaba mea. Dar am auzit la radio despre noul martir al social-democraţiei sucevene, tocmai când treceam, cu maşina, prin faţa palatului lui Ioan Stan, din livada cu meri din coasta Fălticenilor, şi pentru că opulenţa osânzoasă a multi-căsoiului seamănă cu opulenţa reprezentantului săracilor în Senatul României, am oprit şi am făcut, de departe, două poze. Pe una, din admiraţie pentru somnul naţiunii, am ornat-o cu tricolor şi am pus-o în moţul acestui material. Cu cealaltă, netrucată, închei aceste rânduri, dar nu înainte de a constata: Proşti mai suntem, oameni buni! Se vede treaba că ne-a luat minţile Ion Iliescu şi le-a încuiat în urnele de vot. Altminteri nu se explică de ce tot votăm şi răsvotăm astfel de ciocoi…

*

 Casa Senatorului Stan 2


Radu Iaţcu, artistul plastic francez

Pictura colectie Nice 4 ansamblat

*

Ajuns în Franţa, unde a studiat arhitectura, doar ca să-şi împlinească un vis, caricaturistul Radu Iaţcu, din Ipoteştii Sucevei, şi-a exersat viziunile spaţiale şi în arta plastică, atât în eboşe pe pânză, cum este lucrarea de mai sus, aflată în proprietatea unui colecţionar din Nice, pe care o voi prezenta, imediat, şi în componente, sau unul dintre cele două tablouri, „fără titlu”, expuse la Bodeaux, în 2013, dar şi în frescă, şi în mozaic.

*

Pictura colectie Nice 3

Pictura colectie Nice 2

Pictura colectie Nice 1

*

Tema Arborelui Cosmic pare să fie una dintre obsesiile artistice ale plasticianului Radu Iaţcu, inclusiv în disimularea lucrării fără titlu, expusă la Bordeaux, care, în fond, tot pe căutarea rosturilor umane, în cosmicitatea Axei Celeste mizează – ce-i drept, mai puţin explicit decât în celelate lucrări, dar cu o încărcătură mitologică şi metafizică densă şi profundă, pe care puţini o vor sesiza, în condiţiile în care modernismul plastic european se defineşte mai ales ca esteticul decorativ, pe „căderea în privire”, deci spre o atracţie luminoasă, în profunzimea căreia vibrează vâlvătaia trăirilor care definesc artistul ca visător filosof.

*

Sans titre 2 Expusa la Bordeaux 2013

*

În tratări mai directe, precum cea din fresca „Trompé L’ oeil”, din capela „Monastere de la visitation”, din oraşul La Roche sur Yon, departamentul Vendée, Franţa, Arborele Cosmic, reprezentat tot bisericeşte, cu coroana în cer şi cu rădăcinile în pământ (în cărţile primordiale, precum „Texte Taoiste”, „Mahabharata”, „Upanişade” sau „Voluspa”, Arborele Cosmic are rădăcinile în Cer şi coroana pe Pământ, însemnând, în fond,  „una dintre noţiunile de cosmogonie ariană primitivă… aceea a unui copac cosmic, care umbrit întreaga lume” – după cum opina Harriet G. M. Murray-Aynsley, în „Symbolism of the East and West„, London, 1900, p. 110), Copacul Cosmic, deci, înseamnă pentru Radu Iaţcu o fascinaţie, pe care o desluşeşte după cum îl îndeamnă sufletul, în spaţiile pe care Franţa i le pune generos la dispoziţie – chestie absolut refuzată oricărui artist în România şi, mai ales, din Suceava. În capela mănăstirii din La Roche sur Yon, Radu Iaţcu exersează un Arbore al Vieţii biblic, un fel de simbol al raiului pământesc (Paradesha):

*

Fresca 1

Fresca 2

Fresca 4

Pictura 1

*

Într-o altă lucrare, în mozaicul realizat pe un perete exterior, din centrul oraşului La Roche sur Yon, Radu Iaţcu, fără a abandona tentaţia „cosmogoniei ariene primitive”, introduce sugestia bătăliei cu morile de vânt, pe care, în fond, o reprezintă această tentaţie a metafizicului primordial:

*

Mozaic 1

Mozaic 3

Mozaic 4

Mozaic 5

*

În clipa de faţă, cu premeditarea de a îmbina esteticul care „cade/sare în ochi” cu mesajul ancestral al legăturii cu divinitatea, prin desluşiri inedite ale cosmicităţii vieţii, Radu Iaţcu pregăteşte o viitoare expoziţie de eboşe pe pânză, care se va numi, dovadă a consecvenţei demersului artistic, tot „Trompé L’ oeil”, ca şi fresca din capelei de la „Monastere de la visitation”. Aparent, Radu Iaţcu jonglează cu dreptunghiul, care, desigur, nu înseamnă decât o lunecare lină pe trunchiul cosmicităţii, dinspre coroana cu roade pământeşti, înspre rădăcinile astrale.

*

Pictura 1

Pictura 2

Pictura 3

Pictura 4

Pictura 5

Pictura 6

Pictura 7

Pictura 8

*


Caricaturistul Radu Iaţcu, la judecata de apoi

Judecata 9

*

Începând de astăzi, vă propun să-l supunem pe caricaturistul Radu Iaţcu judecăţii de apoi, cea a iubitorilor de umor şi, implicit, de grafică satirică. Practic, toţi cei care vor să intre în joc trebuie să ne propună trei caricaturi de Radu Iaţcu (după titlul salvării desenelor), într-o anumită ierarhie, iar eu, centralizând datele, le voi publica, periodic, în rubrica „TOP CARICATURA LUI RADU IAŢCU”, anume înfiinţată, astăzi, cu acest material. Fără a încerca să vă influenţez în vreun fel, precizez că toate postările cu caricaturi de Radu Iaţcu se găsesc în rubrica „URZICA VIENEZĂ”, care se accesează direct, din bara roşie, de sus, a site-ului meu.

*

Judecata 1

Judecata 2

Judecata 3

Judecata 4

Judecata 5

Judecata 6

Judecata 7

Judecata 8

*


Radu Iațcu „încinge creierii cârcotașilor”

*Radu Iatcu 1

De data asta, Radu Iațcu provoacă. Provoacă absurdul, cu umorul lui ciudat, discret și greu de deslușit. Desenele lui satirice sunt premeditate ca o expundere de absurdități, ca teme pentru lucrări ample și bine individualizate. Lucrări care esențializează, uneori cu o ciudată individualizare, situații și, mai ales potențe latente și, de ce nu, lascive.

*

Caricatura de acest fel, din ce în ce mai prezentă în grafica umoristică europeană, care conduce, fără îndoială, și la senzația de poezie, mai ales prin desenul „subțire”, menit să sugereze și o delicatețe a gândurilor, place, când e vorba de penița lui Radu Iațcu și datorită unui gen de mucalism aproape singular, un mucalism care ține de firea ancestrală a populațiilor de prin megieșia Carpaților. Desen tip „ață”, voit discret, care să te oblige la implicare, la deslușiri în lîuntrul tău, singurul, de altfel, care și contează.

*

Vă prezint, deci, șase schițe, premeditate ca atare, din moment ce Radu Iațcu le-a grupat sub titlul ad-hoc „Încinge creierii cârcotașilor”, în care esențializarea provocării reprezintă un scop în sine, cu tușe de ironizare a umorului facil și a contrafacerilor umoristice, care, din păcate, abundă și la noi, dar și pe piața artistică a umorului european. O provocare și, totodată, o dezicere de facilele grafii, în care doar culoarea și brutalitatea liniilor contează, în dauna umorului umor, numit, de dicționare, în mod inspirat, spirit.

*

Încinge creierii cârcotașilor 1

Încinge creierii cârcotașilor 2

Încinge creierii cârcotașilor 3

Încinge creierii cârcotașilor 4

Încinge creierii cârcotașilor 5

Încinge creierii cârcotașilor 6

*


Pagina 8 din 132« Prima...678910...203040...Ultima »