Urzica vieneza | Dragusanul.ro - Part 3

Umorul, mai tare decât aspirina „Bayern”

 

Pe vremea când se făceau reclame inteligente, poezia umoristică avea mare căutare şi efecte benefice mai dihai şi decât aspirina „Bayern”. Ador genul acesta de poezie, foarte greu de scris, în care talentul şi umorul se condiţionează reciproc în realizarea unui panaceu universal şi etern valabil.

 

Păţania lui nenea Nae

 

Procopsitul nenea Nae,

Om deştept şi bun de gură,

Nu e nici un om de paie,

Nu e nici o secătură;

Când se-ntâmplă ca pe-acasă

Să se certe cu nevasta,

Dumnealui puţin îi pasă:

Una ştie el şi basta!

 

Nae nu ridică tonul

Şi nici sânge rău nu-şi face,

Ia căciula şi bastonul

Şi se duce-n bună pace,

Înspre cârciumă îl poartă

Paşii liniştiţi şi rari,

Unde-i trage-un chef la toartă

Cu vin bun şi lăutari.

 

Asta s-a-ntâmplat şi-aseară

Când, spunându-i adevărul,

Ea din nou a vrut să-i ceară

Voie ca să-şi tundă părul;

Cearta s-a încins când Nae

I-a răspuns, ca s-o îngheţe:

„Asta este fiţăraie,

Te-ai tâmpit la bătrâneţe!?”.

 

Şi s-a dus la băutură

Într-o cârciumă din piaţă,

Unde scuipă şi înjură

Omul dezgustat de viaţă;

Când să plece, către ziuă,

După ce se ameţise,

Ploaia bătea apa-n piuă

Şi-un vânt rece se pornise.

 

Către uliţa pustie

O înjurătură-i scapă,

După-atâta vin, se ştie

Că n-ai ce să faci cu apă.

Nae nu avea umbrelă,

Nici palton de îmbrăcat

Şi, cum n-avea nici flanelă,

S-a pornit pe strănutat.

 

„Nae, ce-i cu tine Nae!?”,

I se vaită nevasta.

„Uite, omule, aşa e,

Când te-ncurci pe vremea asta!”.

Neputând să se ridice,

Nae, galben cum e mortul,

Clănţănindu-i dinţii, zice:

„Cheamă popa, să-i dau ortul!”.

 

Dânsa a-nceput să-l frece

Cu oţetul aromatic,

Şi, ca să nu-i se-aplece,

Tot masându-l sistematic,

A aprins şi buruiana

Să afume prin odaie,

Parcă nu ştia sărmana

Cât se afumase Nae!

 

Frigurile-i iau puterea,

Junghiul gata e să-l arză

Când, înnebunind, muierea

I-a mai dat zeamă de varza

Şi-apoi iute la cămară

Se repede disperată

Să-i aducă… sare-amară…

Care poate c-o să-l scoată.

 

Cuie mari i se împlântă

În neodihnitul creier

De ai crede că îi cântă

Tot neîntrerupt un greier,

Ace mici, înţepătoare,

Chiar în tălpi i se înfig,

Îl dor braţele şi-l doare

Trupul scuturat de frig.

 

Cu cartofi la cap, se zbate

În dureri ne-nchipuite,

Cu muştar pe piept, pe spate,

Tot strănută şi sughite

Până când încremeneşte

Şi, cu sufletul la gură,

Nenea Nae… de!.. fireşte,

Scapă iar o-njurătură.

 

„De-astă dată, mi se-nfundă!”,

Zice el. „nu mai am leacul,

Şi nevasta-o să se tundă

După ce-o să mă ia dracul;

Eu abia acum văd bine

Şi pricep, într-adevăr,

Că viaţa noastră ţine

Numai într-un fir de păr!”.

 

Dar nevasta aţipeşte

Rezemată-n cot uşor

Şi în vis i se iveşte

Cel mai mare vrăjitor,

Cu blândeţe-o înconjoară

Şi-apoi pe şoptite-i spune:

„Nenea Nae o să moară,

Căci durerea îl răpune!…

 

Ai o singură scăpare

Să-l poţi însănătoşi,

Pregăteşte-te de-o mare

Ispăşire. Nu greşi,

Reuneşte în cuvinte

Iute litere dintâi,

Numai ele, ţine minte,

Au să-ţi dea de căpătâi!”.

 

Ea din somnu-i se trezeşte

Vorbele să-ţi amintească

Şi încet le dibuieşte

Ca să le silabisească.

E-o minune, aşadară,

Ceea ce îi arăta

Vorba ce se-aşteme clară:

  1. A. S. P. I. R. I. N. A.!

 

Repede la farmacie

Merge, cumpără, se-ntoarce!

Nae e în agonie

Şi viaţa lui se stoarce,

Dar când simte-uşor pe limbă

O tabletă de-Aspirină

Toată soarta lui se schimbă

Şi obrazu-i se-nsenină!

 

Sare jos din pat, aleargă

Vesel şi întinerit,

A-nceput din nou să-i meargă

Ca-n ajun, când s-a pilit;

Respirând proaspătul aer

Cu nesaţ şi cu avânt. Strigă:

„Să trăiască Bayer

Care m-a scos din mormânt!

 

Crucea Bayer să trăiască!

Aspirina ei măreaţă

Face omul să renască

Iarăşi la o altă viaţă!…

Stau în casă ca-ntr-o cuşcă,

Hai, nevastă! Ştii tu unde?

Eu mă duc să-i trag o duşcă

Şi tu du-te de te tunde!”.

 

(Almanahul ziarelor „Adevărul” şi „Dimineaţa” 1929, pp. 63, 64).


Tolstoi osândit sau văduva lui Lenin și Gh. Niță

O știre din 1924 legitimează autocrația vicepreședintelui CJ Suceava Gheorghe Niță, care, cu biștari de la mămucuța lui, aprobă sau interzice cărți, fără să țină cont de manifestările pe care le anulează odată cu „operele cele mai vătămătoare”, pe care străbuna culturnicului Niță, „văduva lui Lenin”, i le-a încredințat în opis pentru a fi „îndepărtate din toate bibliotecile” viitorimii. Îi stau alături, în sabotarea „a tot ce are vreo legătură cu dictatura proletariatului” parvenit prin politică, cucoanele anticulturale din serviciul de piloase, angajate prin concursuri cu candidați unici în cadrul Serviciului de achiziții publice al Centrului Cultural „Bucovina”, care au avut nevoie de 4 luni de necugetare, până să organizeze licitația pentru vânzarea de abonamente la „Bucovina Rock Castle” și de măcar două luni, pentru fiecare carte în parte, pentru aflarea unei tipografii, care practică prețuri mici și ordinării tipografice mari.

*

În aceste condiții, categoric nu voi publica cele 4 volume cu mărturii total necunoscute despre Bucovina (pagubă-n ciuperci, pentru că neîncetata campanie electorală a lui Gheorghe Flutur pe neștiință, nu pe cunoaștere se bazează) și nici „vestirile” mele, prin care mă solidarizam cu Roman Istrati (dacă licitația pentru cartea lui Roman Istrati va continua să întârzie, voi găsi o soluție de tipărire a cărții prin eforturi proprii, astfel încât să nu ratăm evenimentul lansării din ziua de naștere a Poetului, 7 septembrie 2018). Iar ca argument suprem despre virusarea ucigașă a culturii de către pigmeii politici, vă aduc la cunoștință antecedentul din 1924, prin care a fost…

* 

Tolstoi osândit. La tribunalul din Moscova s-a ţinut, de curând, o judecată asupra lui Tolstoi, acuzat de văduva lui Lenin. S-a adus următoarea sentinţă:

*

„L. N. Tolstoi, fost ofiţer ţarist, gentilom şi proprietar funciar, decedat acum 13 ani, este vinovat de a fi răspândit opere conţinând concepţii burgheze, în care a trecut cu tăcerea asupra asupra a tot ce are vreo legătură cu dictatura proletariatului. Având în vedere însă că Tolstoi a trăit într-o epocă de cultură burgheză şi că marile metode ale neuitatului Lenin i-au rămas necunoscute, tribunalul i-a recunoscut circumstanţe atenuante şi a hotărât:

*

  1. Îndepărtarea din toate bibliotecile a operelor celor mai vătămătoare („Ana Karenina” şi „Reînvierea”);
  2. Îndepărtarea tiparului de pe aceste opere şi
  3. întrebuinţarea hârtiei din nou pentru editarea operelor lui Lenin, Zinoview, Bucharin şi altor fruntaşi ai revoluţiei mondiale.

*

Un apel contra acestei sentinţe nu este admisibil” (Renașterea, Anul II, Nr. 30, Cluj, 27 iulie 1924, p. 7)


Popândăii președintelui Flutur

Cutia cu manuscrise ale lui Roman Istrati, în care un popândău de-al lui Flutur și-a îndesat gunoaiele

Intrați în sistemul culturii pe ușa din dos, prin concursuri trucate (cu un singur candidat), popândăii președintelui Gheorghe Flutur se cred președintele Flutur și, de aceea, au atitudini de arendași, care calcă pe demnități umane cu nonșalanță. Vorba unui poem al lui Roman Istrati:

*

înainte de accident vasile

se credea cel mai bun gospodar din sat

acum se crede avion

așa-i vasile, spune tata,

nu s-a schimbat cu nimic

*

Ajunși nimeni cu funcții bine plătite, dar tot nimeni, popândăii președintelui Gheorghe Flutur își tot dau în petec: unul, care și-a făcut birou la ultimul etaj și, ca în „Piramida cu pigmei”, a lui Constantin Morariu, își închipuie că numai cățăratul îi va aduce demnitatea de manager al Centrului Cultural „Bucovina” (și trage vârtos de preșul pe care calcă cel mai bun manager din scurta istorie a instituției, Sorin Filip), îi obligă pe șoferi (plătiți în continuare prost, în ciuda promisiunilor lui Flutur) să urce și să coboare etajele de câteva ori pe zi. Când i-am zis că nu-i uman, că oamenii ăștia, cu palmares european, au gonartroze, artroze și alde beteșuguri dobândite la volan, ăsta, noul nimeni cu funcție, mi-a răspuns că vrea să-i vadă zilnic la ochi și să impună disciplina; habar nu are ce înseamnă disciplina, dar dacă tot i s-au dat niște făpturi umane la cherem, pune cnutul strămoșesc pe ei.

Cutia cu manuscrise Istrati, după parțială îndepărtare a gunoaielor

Popândăul clasic al președintelui Gheorghe Flutur, salariat pentru prima dată în viață, după semicentenar, e bolnav de ură: scrâșnește împotriva poetului Alexandru Ovidiu Vintilă, pe care îl consideră arogant („dar îl pun eu la punct!”), Ovidiu fiind, de fapt, timid și cu un bun-simț ieșit din comun; îl înjură pe primarul  Ion Lungu, nu-i bai, dar îl înjură într-o instituție de cultură, apoi iese ca să bată temeneli în jurul lui Lungu la manifestări publice: „creatură preistorică, furi, tâlhărești orașul… în piața mare cu tine, o mitralieră și pac, pac!”. Cine îl aude, pe durata repetatelor lui tirade zgomotoase, poate întrezări în acest jalnic pupincurist un erou, un templier al lui Flutur din campania anti-psd, anti-drăgușanul și din alte cruciade. Nu aș fi scris despre popândăul clasic al președintelui, mai ales că și eu l-am susținut, tras pe sfoară de amabilitatea mieroasă specifică popândăilor, dar aud, de la diverși ziariști suceveni, că popândăul varsă bale, prin târg, asupra hologramei închipuită de mințișoarele lui bolnave de ură și promite să mă răpună. Insul se visează, probabil, printre vagoanele din triajul gării Burdujenilor, prin anii 90, când țepuiții trăgeau după el cu pistoalele, dar i-a înfrânt eroic pe țepuiți. Cu fuga.

*

În ultimele zile și în cele care urmează am mult de lucru, cu cărțile pe care le îngrijesc (ale altora, nu ale mele, pentru că pe ale mele refuz să le public în epoca popândăilor lui Flutur), cu Bucovina Acoustic Park, cu Bucovina Rock Castle și cu cele mai frumoase cântece vechi ale românilor, pe care le vor reînvia zicălașii, dar nu puteam continua lucrul, fără să răbufnesc mai întâi, văzându-i pe șoferii Centrului Cultura „Bucovina” coborând, după ce urcaseră trei etaje, șchiopătând, epuizați de semnatul condicuțelor (prostia parveniților epuizează pe orice om normal). Ai dracului popândăi ai lui Gheorghe Flutur: nu pot trăi fără condicuță, legată la brăcinarii funcțiilor lor nemeritate!

 


2 iulie 2018: Cântec şi veselie la Putna

Foto: svnews.ro

*

Urcă munţii-n ceruri roată

şi-atunci stelele se scutur

căci la Putna se arată

Sfântul Gheorghe (Flutur)

ce îndreaptă ochiul ager

peste toată ţara;

Guliciuc se vrea manager

şi îi ţine scara;

*

Ştefan Vodă nu contează,

osemintele-i zvârlite

de călugări vegetează

noi păduri, încremenite,

care stau să se dărâme

peste clipă cu mânie,

pe la Putna, râme, râme

ciuruiesc din veşnicie,

*

dar aduce Gheorghe, sfântul

şi apostolul dreptăţii,

pentru-a spulbera pământul

legile proprietăţii

şi-atunci slugile se-nchină

şi se-ntrec în rugăciune

până-n bezna cea deplină

care iarăşi se impune

*

pe când Ştefan, doar o humă

dintr-o vale blestemată,

caută-ncruntat o mumă

să se nască înc-odată;

unde, însă? Ţara veche

Sfântul Gheorghe i-o împarte;

ce-a rămas fără pereche

încă odihneşte-n moarte

*

şi-i ciudată hora care

parastasul îl întină,

vesela… comemorare,

alt produs de Bucovină,

anual ne dă de veste

cu arcuşul şi isonul:

Ştefan Vodă nu mai este,

Sfântul Gheorghe e patronul!


Băăă, eu îs Consiliu Județean, băăă!…

De mult prea multă vreme tac despre tâmpițenia de la Bucșoaia, pusă în scenă de Gheorghe Flutur pentru a-i veni de hac definitiv Datinii strămoșești și pentru a reinstaura genul de petreceri colhoznice „de sub brazi” de prin anii 60-70. Aș fi tăcut și acum, dacă managerul Centrului Cultural „Bucovina” nu ar fi fost băgat pentru a doua oară în spital, în doar 6 luni (prima dată cu crăciun-dublă pneumonie, acum cu hora-deget rupt), și dacă veterinarul Niță nu s-ar stropși la artiști, cu prețiozitate de lider culturnic: „Băăă, eu îs Consiliu Județean, băăă!…”.

*

La Bucșoaia, unde se folosește ca pretext pentru deșănțarea electorală sâmbra oilor, se petrece o iresponsabilă bulibășeală, o penibilă bășcălizare a Datinii cu mititei, cai, bere, oi, manelism folcloros, prostie, incultură și lipsă de bun simț; puține sunt impietățile la adresa memoriei și a spiritualității românești care să egaleze stupizenia epopeilor culturnice tip Flutur, menite imbecilizării definitive a românilor din județul Suceava. Iar întru argumentare, am să folosesc exemplul „horei Bucovinei” numită „Arcanul”, bolșevizată pe vremea celorlalți tractoriști și sufocată în dihor de veșnic electoralul Flutur. Iată mărturiile despre „Arcanul” real, pe care nu îl vom mai recupera vreodată:

*


Pagina 3 din 13312345...102030...Ultima »