Caragiale: Idilă
*
Ia vezi toanta de Mărie!
Ce gătită! Cum şi-a dat
Pe obraz cu rumenie
Şi pe cap cu alifie:
Să se mire toţi din sat!
*
Ia te uită, şi Ilie,
Ce flăcău bun de peţit!
Cu iţari noi de dimie
Şi cu flori la pălărie,
Şi cu cisme s-a-nnoit!
*
– Fă Mărie, nu dai laba?
– Nu ţi-o dau, măcar să mori!
– Fă, te rog! – Mă rogi degeaba!
– Apoi, dacă-aşa ţi-i treaba,
Te iau altfel şi… ori, ori.
*
– Mă, se vede, nu ţi-e bine…
Fii de treabă, nu fi prost:
Intri-n iad, sărac de tine!
Ai uitat, nu ţi-i ruşine
Că acum suntem în post!
*
– Dacă-i post, de ce la Nică
Ochii toată ziua-ţi caşti?
– Meri, te plimbă! Ce-i adică
Numai ochii? Tu… n-ai frică!
Tu aşteaptă pân-la Paşti…
*
Şi-a plecat pătruns Ilie…
Ce mândreţe de flăcău!
Cu iţari noi de dimie
Şi cu flori la pălărie,
Şi îl strânge-o cismă rău!
*
(Universul, 3 aprilie 1909)
