Primarul Ion Lungu şi uşa de la Primărie
Ion Lungu: Alegiri? să văd io cini intrî în Primarii, cân’ uşa îi la mini…
*
Noi, prin votul democrat,
lui oraşul i l-am dat,
dar mai vrea încă-un mandat,
căci mai este de… luat!
Caragiale: Boul şi viţelul
*
Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,
În zilele noastre, de soartă ajutat,
Învăţă la şcoală cartea de citire
Şi ajunse boul un bou învăţat.
*
Mare lucru-n lume e învăţătura,
Ţine loc de multe, chiar şi de talent…
Printr-o bună şcoală, rafinezi natura,
Din viţel poţi scoate un bou eminent.
*
Nu încape vorbă, între animale,
Un aşa specimen greu să mai găseşti…
Să citească zilnic feluri de jurnale,
Rumegând atâtea ştiri politiceşti.
*
Astfel, eminentul, la curent cu toate,
Iată, pe nepotu-i tânăr l-a-ntâlnit:
„Unchiule, cum merge?”, „Excelent, nepoate.
Cea mai grea problemă s-a şi resolvit”.
*
„Unchiule, iar glume!”, „Ba deloc, băiete.
Sunt de-acord cu toţii, foarte sigur ştiu…
Să m-asculţi pe mine; eu citesc gazete;
Tu nu ştii nimica, eşti un ageamiu.
*
Mă-ndoiam eu însumi; m-am convins, în fine,
C-am scăpat, de-acuma, de orice nevoi:
Îţi sunt deopotrivă voitori de bine
Şi au multă milă cei mai mari de noi.
*
N-au pierit zadarnic, astă primăvară,
Dintre noi atâţia ca la zahana!
Drepturile noastre sfinte triumfară,
O să-avem izlazuri, dacă ni s-or da…”.
*
A rămas viţelul ca un gură-cască,
Fericit că-n fine sacra speţă-a lui
O avea de-acum din belşug să pască
Şi-o purta mai lesne greul jugului!
*
(Calendar literar şi artistic pe 1909, Socec, pp. 52, 53).
Caragiale: Sonet
*
Fericiţi cei săraci, etc.
*
Infam, hidos spectacol şi-ngrozitor de trist,
Cum varsă lacrimi fiii mulţimii proletare!
Vai, glasul meu se pierde-n măreaţa lor cântare:
În corul de revoltă, eu sunt un biet corist!
*
Dreptatea ne distruge cu dublele-i cântare:
O lume-ntreagă geme sub jugul pesimist –
Chemăm cu toţi profetul: mai vin-odată, Christ!
Poporul care plânge, deşi e gol, e tare!
*
Cu hidra – Capitalul peste putinţă pace!
A, dacă el, profetul, un semn ceresc ar face,
Sânge-aş vărsa eu pentru-nfrăţirea tuturor!
*
Infama burghezie nu mi-ar opri mânia –
Mi-aş arăta prin crimă eu, slabul, omenia:
Jos cruda plus-valută! „Vorwaerts!” Excelsior!
*
(Moftul Român, nr. 31, 16 mai 1893)
Caragiale: Da…nebun!
*
Dispreţuiesc onori, avere;
De slavă m-am hrănit destul!
Alt orizont privirea-mi cere:
De-aşa nimicuri sunt sătul!
*
Să nu-mi azvârle-atotputinţii
Nici o favoare… Nu, n-o vreau!
Am o comoară-n fundul minţii:
De-ajuns îmi sunt acum eu!
*
Trec astăzi ignorat prin lume,
Dar, tainic, las în viitor
Un semn, o glorie, un nume
Acestui imbecil popor!
*
Să linguşesc telurici patemi?
Reptilă, eu? Prea mândru sunt!
Apollo calea demnă-arate-mi
Pe-acest tâmpit, senil pământ!
*
Mulţime brută şi ingrată!
Cu-a mea cântare nu putui
În viaţă-mi să te mişc odată.
Şi-odată-o să-mi ridici statui.
*
„Ah, eşti nebun!”, mi-au zis mişeii.
„Da, sunt nebun!”, răspuns-am eu…
Ca voi strigau şi fariseii
Crucificând un Dumnezeu!
*
Tenebre fără fum mă-nghită
De-oi face din divina harpă
O palidă prostituată
Şi din cântarea mea, o marfă!
*
Pe coardele acestei lire,
Voi intona un cânt sublim:
Poet sunt! Nu voi umilire…
Poeţi, să nu ne umilim!
*
(Moftul Român, nr. 32, 20 mai 1893)
Caragiale: Duel
*
Naivul plug, odată (probabil ofensat),
La un duel de moarte pe tun l-a provocat,
Dar adversarul ţanţoş răcni cavalereşte:
„Mişelule-ngenunche!”. Şi-n frunte l-a scuipat…
Şi, pe teren, naivul a fost silit, fireşte,
Mult umilite scuze să ceară de la tun.
Morală:
Doamne, fereşte
Pe mojicul prost de boier bun!
*
(Convorbiri critice, nr. 13, 1 iulie 1907, p. 581)