Urzica vieneza | Dragusanul.ro - Part 20

Un desen mai vechi pentru o temă la zi

Caricatura de Ion Dragusanul

*

Am găsit desenul acesta pe când căutam altceva. Nu îmi mai amintesc în care anume an l-am făcut, dar văd că rămâne actual în spaţiul românesc. Aha, încep să identific, după partidele din litera din afara legii, că am făcut desenul după ce-l cunoscusem pe Traian Băsescu, prin 1997, când îi dăruisem şi o antologie de epigramă. Până atunci, doar eu îl simpatizam prin judeţul ăsta, poreclindu-l „Piratul”, dar m-am lecuit definitiv de simpatie, cunoscându-l. A fost amabil, pontos, prietenos, dar cumplit de rudimentar. Cum mai trec vremurile, oameni buni,şi cum curge totul, ducând pe unde uşurătăţile!


Primarul Ion Lungu şi uşa de la Primărie

Ion Lungu: Alegiri? să văd io cini intrî  în Primarii, cân' uşa îi la mini...

Ion Lungu: Alegiri? să văd io cini intrî în Primarii, cân’ uşa îi la mini…

*

Noi, prin votul democrat,

lui oraşul i l-am dat,

dar mai vrea încă-un mandat,

căci mai este de… luat!


Caragiale: Boul şi viţelul

CARAGIALE 1

*

Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,

În zilele noastre, de soartă ajutat,

Învăţă la şcoală cartea de citire

Şi ajunse boul un bou învăţat.

*

Mare lucru-n lume e învăţătura,

Ţine loc de multe, chiar şi de talent…

Printr-o bună şcoală, rafinezi natura,

Din viţel poţi scoate un bou eminent.

*

Nu încape vorbă, între animale,

Un aşa specimen greu să mai găseşti…

Să citească zilnic feluri de jurnale,

Rumegând atâtea ştiri politiceşti.

*

Astfel, eminentul, la curent cu toate,

Iată, pe nepotu-i tânăr l-a-ntâlnit:

„Unchiule, cum merge?”, „Excelent, nepoate.

Cea mai grea problemă s-a şi resolvit”.

*

„Unchiule, iar glume!”, „Ba deloc, băiete.

Sunt de-acord cu toţii, foarte sigur ştiu…

Să m-asculţi pe mine; eu citesc gazete;

Tu nu ştii nimica, eşti un ageamiu.

*

Mă-ndoiam eu însumi; m-am convins, în fine,

C-am scăpat, de-acuma, de orice nevoi:

Îţi sunt deopotrivă voitori de bine

Şi au multă milă cei mai mari de noi.

*

N-au pierit zadarnic, astă primăvară,

Dintre noi atâţia ca la zahana!

Drepturile noastre sfinte triumfară,

O să-avem izlazuri, dacă ni s-or da…”.

*

A rămas viţelul ca un gură-cască,

Fericit că-n fine sacra speţă-a lui

O avea de-acum din belşug să pască

Şi-o purta mai lesne greul jugului!

*

(Calendar literar şi artistic pe 1909, Socec, pp. 52, 53).


Caragiale: Sonet

Caragiale 1

*

 Fericiţi cei săraci, etc.

*

Infam, hidos spectacol şi-ngrozitor de trist,

Cum varsă lacrimi fiii mulţimii proletare!

Vai, glasul meu se pierde-n măreaţa lor cântare:

În corul de revoltă, eu sunt un biet corist!

*

Dreptatea ne distruge cu dublele-i cântare:

O lume-ntreagă geme sub jugul pesimist –

Chemăm cu toţi profetul: mai vin-odată, Christ!

Poporul care plânge, deşi e gol, e tare!

*

Cu hidra – Capitalul peste putinţă pace!

A, dacă el, profetul, un semn ceresc ar face,

Sânge-aş vărsa eu pentru-nfrăţirea tuturor!

*

Infama burghezie nu mi-ar opri mânia –

Mi-aş arăta prin crimă eu, slabul, omenia:

Jos cruda plus-valută! „Vorwaerts!” Excelsior!

*

(Moftul Român, nr. 31, 16 mai 1893)


Caragiale: Da…nebun!

Caragiale foto 1901 Calendarul literar si artistic 1909 p 51

*

Dispreţuiesc onori, avere;

De slavă m-am hrănit destul!

Alt orizont privirea-mi cere:

De-aşa nimicuri sunt sătul!

*

Să nu-mi azvârle-atotputinţii

Nici o favoare… Nu, n-o vreau!

Am o comoară-n fundul minţii:

De-ajuns îmi sunt acum eu!

*

Trec astăzi ignorat prin lume,

Dar, tainic, las în viitor

Un semn, o glorie, un nume

Acestui imbecil popor!

*

Să linguşesc telurici patemi?

Reptilă, eu? Prea mândru sunt!

Apollo calea demnă-arate-mi

Pe-acest tâmpit, senil pământ!

*

Mulţime brută şi ingrată!

Cu-a mea cântare nu putui

În viaţă-mi să te mişc odată.

Şi-odată-o să-mi ridici statui.

*

„Ah, eşti nebun!”, mi-au zis mişeii.

„Da, sunt nebun!”, răspuns-am eu…

Ca voi strigau şi fariseii

Crucificând un Dumnezeu!

*

Tenebre fără fum mă-nghită

De-oi face din divina harpă

O palidă prostituată

Şi din cântarea mea, o marfă!

*

Pe coardele acestei lire,

Voi intona un cânt sublim:

Poet sunt! Nu voi umilire…

Poeţi, să nu ne umilim!

*

(Moftul Român, nr. 32, 20 mai 1893)


Pagina 20 din 130« Prima...10...1819202122...304050...Ultima »