Campanie electorală suceveană
Căţelul: Splendidă-i Suceava liberală!
*
Când văd cum opţiunile se-ncheagă,
abia apuc în sinea mea să zic:
Suceava-i obligată să aleagă
întotdeauna răul cel mai mic!
Tot Ion Lungu a ieşit primar?
Străbunicii liberalilor suceveni: Cum era proverbul? Urma sau urna alege?
*
Pentru prima dată în viaţă, îmi este absolut indiferent cine va ieşi primar. Nu mă interesează deloc viaţa politică suceveană, aşa că nu ştiu cine vă sunt candidaţii nici pentru scaunul cu găluşte la proţapul cu poale în brâu şi, cu atât mai puţin, cimpanzeii de pe listele cu consilieri. Da, cimpanzei, chiar dacă mulţi dintre ei, în afara listelor şi a dignităţilor municipale şi judeţene, sunt oameni cumsecade, iar câţiva, chiar cu glagorie. În clipa în care un om, oricare ar fi acel om, intră în politică, şi mai ales în cea municipalo-judeţeană, deja lunecă vijelios în neguroasa epocă a primatelor.
*
Prin urmare, atunci când cetăţeanul Ion Lungu va ieşi, din nou, primat, să nu-mi daţi de veste. Dacă îl veţi alege şi de data asta, înseamnă că l-aţi meritat şi îl meritaţi pe deplin. Şi nu-mi va mai rămâne decât să vă asigur de întreaga mea sinceră compasiune.
Spitalul Sfântul Brădăţan StetoSCOP din Suceava
*
De vreo două zile, cutiile poştale ale amărăştenilor suceveni, inclusiv a mea, care-s amărăşteanul cel mai amărăştean, se sufocă de urările pascale ale cetăţeanului “doctor, Tiberius Brădăţan”, care urează fiecărui votant în parte: “Sărbătorile pascale să vă aducă pace în suflete şi fericire alături de cei dragi”. Pe verso, cu aceleaşi cutremurări pravoslavnice ot Drăgoieşti, e reprodusă o icoană bizantină din secolul al XIV, din colecţia Patriarhiei Ecumenice Istambul.
*
Întovărăşit de aceste minunate urări, care vin din partea purtătorului de stetoscop directorial al Spitalului “Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava (Sunt condiţii minunate, / în spital, căci creştineşte / sfântul iartă de păcate, / iar dom’ doctor… mântuieşte! – scriam, cândva), am mers, astăzi, în hardughia cochet renovată, dar în care, sub halate, nu există nimic în care să ajungă “pacea” şi “fericirea” urate de Brădăţan. Lume multă, dar medici în concedii – firesc: dacă nu candidează la primărie, îşi trăiesc viaţa. Dispreţ, umilire, durut în cot pascal de pacienţi. Nervi, tensiune şi glicemie în creştere, dar nu-i bai, spitalul e renovat, halatele sunt apretate, iar politica mută ciolanul dintr-o mână în alta, de te apucă ameţeala. Şi iarăşi nu-i bai: iei o aspirină şi-ţi trece!
*
După experienţa, de astăzi, cu spitalul condus de dr. Tiberius Brădăţan, am refuzat o viitoare programare, precizându-le purtătoarelor de halate că prefer să mor “sănătos” acasă, decât să mă mai umilesc printr-un astfel de pseudo-spital. Dar pentru că sunt plin de compasiune faţă de concetăţenii mei, v-aş implora să-l votaţi pe Brădăţan primar, ca să scape spitalul de un aşa director, dar nu o fac, deci nu vă mai implor, pentru că, în mod sigur, următorul director nu va fi un Ianopol, legendar şi legendat pe drept, ci un alt Brădăţan, deci un alt purtător de stetoSCOP politic.
Râsul, între realitate şi ilustrare
*
În încrâncenata perioadă interbelică, râsul nu a mai avut prospeţimea, naturaleţea şi savoarea, care îl caracterizaseră până la intrarea României în primul război mondial. Desenul deveni mai grăbit şi mai superficial, iar poanta mult prea didacticistă, abandonând râsul, de dragul unui filosofism ieftin şi cu care linia nu se potriveşte. Chestie care a rămas valabilă şi în caricatura de astăzi, în care, cu excepţiile cunoscute, umorul nu mai vizează explozia plină de vitalitate a sufletului, ci un surogat meditativ, care nu conduce spre nicăieri.
*
*
Macheta copertei cărţii lui Horbovanu
*
Cred că, în sfârşit, am izbutit să aflu cam cum va arăta coperta celei de-a doua cărţi de umor a lui Constantin Horbovanu. Arată cam aşa, dar va fi lucrată, cu har, de Alexandru Pînzar, care va folosi şi fonturi adecvate, şi culori potrivite. Place-ţi, Horbovanule?