NOI VREM PĂMÂNT! | Dragusanul.ro

„O foarte singură dată”, în istorie (II)

C15

*

„Procesul-verbal din 21 iulie 1922. Astăzi, fiind termenul pentru darea hotărârii relative la exproprierea moşiilor din comuna Şoldăneşti, pentru constituire de islazuri. S-au prezentat domnii membri Dimitrie Verdeanu, Gheorghe Teodorescu, Ioan D. Popescu şi Gheorghe Ioniţă, Ştefan Condurariu – delegat ales de săteni, şi domnul Dimitrie Nechifor, primarul comunei Şoldăneşti; de asemenea, s-au prezentat domnii proprietari Manea Hadzi, David Tatos, Aurel Mihăiţă – din partea doamnei Natalia Titus Ionescu, a răspuns soţul dumisale, asemenea şi din partea doamnei Anette C. Românescu a răspuns soţul domnul C. Românescu, autorizaţi cu procură în regulă, procedură îndeplinită pentru toate părţile.

*

Având în vedere că întrucât legea nu defineşte nicăieri ce înţelege prin păduri de şes, păduri de deal şi păduri de munte, comisiunea, în mod prealabil, a hotărât, în unanimitate, că înţelege prin păduri de şes pădurile situate la acelaşi nivel (cu mici deosebiri) cu moşiile care vor fi definite de şes şi în care fiecare dintre aceste păduri se află situate. Pădurile de deal, acelea care, fie că sunt situate pe moşie de deal sau o moşie de şes, acestea vor prezenta o diferenţă de înclinaţie (de nivel) în apropierea unui unghi de 45 grade şi ar avea o înălţime destul de însemnată.

*

Comisiunea, în unanimitate, hotărăşte că pădurile, atât ale Statului, cât şi cele particulare, din raza comunei Şoldăneşti sunt păduri de deal şi ca atare pot fi expropriate. Luându-se, apoi, în cercetare şi revizuire lucrările anterioare pentru constituire de izlaz, s-au decis următoarele:

*

Comisiunea, în unanimitate, confirmă toate lucrările anterioare de expropriere şi constituire de islaz comunal, aşa după cum se specifică şi în procesul-verbal al comitetului de ocol FăIticeni din 23 februarie 1921 şi constată că nevoile satelor Hârtop şi Şoldăneşti au fost satisfăcute. În ceea ce priveşte pentru satisfacerea lipsei de 23 hectare, pentru satul Lencuşeşti, atribuieşte comunei şi în folosul satului Lencuşeşti porţiunea de aproximativ 11 hectare, expropriate tot astăzi de comisiunea de expropriere şi situate astfel: cu şoseaua Gârla, locul expropriat şi restul moşiei Ciorsaci”.

*

În extrasul din 9 august 1922, este menţionat şeful ocolului silvic Dolhasca, Gh. Tărnăuceanu, care se alăturase membrilor Iacob Ştefănescu, Ştefan Albu, Gh. V. Bertea şi secretarului I. Pişleru, în formularea următorului proces-verbal: „Comisiunea, în unanimitate, decide: Constată că nu e cazul de a se proceda la expropriere din moşia Slobozia-Drahuţa, proprieatea doamnei Elena colonel A. Ratariu, deoarece posedă teren cultivabil sub 150 ha, moşia fiind în regiune de şes, cu cereri de împroprietărire mari şi fără investiri importante în inventar”.

*

În 14 octombrie 1922, aceeaşi comisie constata că „nu este cazul de a se proceda la o nouă expropriere din moşia „Mănăstioara”, satul Osoi, comuna Valea Glodului, judeţul Suceava, proprietatea doamnei Maria Alexandru general Lambrino, deoarece nu posedă teren cultivabil peste cota de 200 ha”.

*

În 24 octombrie 1922, comisia „expropriază pentru cauza de utilitate naţională bunurile mici, proprietatea Statului, din satul Probota, comuna Dolhasca, plasa Dolhasca, judeţul Suceava, în următoarea întindere şi megieşie:

*

a) Zăvoiul „Odaia”, teren arabil, suprafaţa de 50 ha, la nord, est, sud cu râul Siret, la vest cu zăvoiul „Lespezi”, cu delimitarea 1864 şi cu loturile locuitorilor din Prohota.

b) Aria proprietăţii teren arabil, în suprafaţă de 2 ha 1.0135 ari, megieşit pe trei părţi cu delimitarea rurală 1864, iar la est, cu drumul comunal”.

*

În 23 octombrie 1922, comisia, condusă de judecătorul Ilie Cocea şi având în componenţă pe Iacob Ştefănescu, Gh. Jaba şi secretarul I. Pişleriu, „expropriază pentru cauză de utilitate naţională, din pământul bisericii din Dolhasca, situat în plasa Dalhasca, judeţul Suceava, câtimea de 23 ha, în următoarele 4 trupuri, şi anume:

*

a) TruuI „Curătura”, în suprafaţă totală de 19 ha 70 ari, din care 9,50 ha arabil şi 10,20 ha fânaţ, cu următoarele megieşiri: la nord, cu locul locuitorilor din Dolhasca, la sud, cu fânaţul locuitorilor din Dolhasca din 1864, la est, cu ogoarele locuitorilor din  Dolhasca şi, la vest, cu proprietăţile locuitorilor din satul Gulia, C.F.R. şi pârâul Şomuz, ce desparte trupul „Curătura” de terenul locuitorilor din Gulia.

*

b) Trupul „În obădărie”, în suprafaţă de 65 ari teren arabil, megieşit, la nord, cu locul viran al comunei, la sud, cu terenul lui Vasile Petraru, la est, cu Neculai Maxim şi grădinile locuitorilor din Dolhasca, la vest, cu Gheorghe D. Petraru.

*

c) Trupul „La Dascălu”, în întindere de 1 ha 45 ari arabil, megieşit, la nord, cu Costache Barieanu, la sud, cu drumul satului ce merge la biserică, la est, cu Toader Pădurariu, la vest, cu proprietatea lui Vasile Mihailescu şi restul pământului bisericesc.

*

d) Trupul „Peste Siret”, în întindere de 1 ha 20 ari arabil, megieşit, la nord, cu proprietatea lui Mihai Simionescu, la sud, cu proprietatea locuitorilor din Dolhasca, la est, cu linia dintre ogoare şi, la vest, cu fânaţul locuitorilor din Dolhasca.

*

Terenul expropriat prin prezentul proces-verbal face parte din regiunea I-a, grupa A. Drept care am dresat prezentul proces-verbal într-un exemplar, care se va înainta, împreună cu dosarul comisiunii judeţene Fălticeni, o copie de proces-verbal se va înainta Casei Centrale a Cooperaţiei şi Împroprietăririi, prin consilierul agricol al judeţului, una parohului bisericii respective şi primăriei comunei Dolhasca, şi un extras, direcţiunii Monitorului Oficial”.

*

Aceeaşi comisie hotărăşte în 26 octombrie 1922: „Expropriază, pentru cauza de utilitate naţională, din pământul bisericii din satul Ţoleşti, comuna Uideşti, plasa Boroaia, judeţul Suceava, câtimea de 17 ha 71 ari teren arabil, începând de la est, spre vest, şi până la punctul unde, la delimitare şi măsurătoare se va împlini câtimea de 17 ha 71 ari, expropriată, întreg lotul având megieşiile următoare: la est, drumul spre Lespezii, la vest, cu Moşia Forăşti, la sud, ţarina „lorcanii” şi moşia Forăşti, şi, la nord, Vasile Ioniţă şi Gheorghe Mateescu”.

*

În 25 octombrie 1922, comisia, condusă de judecătorul Ilie Cocea şi având în componenţă pe Iacob Ştefănescu, Gh. Jaba şi secretarul I. Pişleriu, revine la Dolhasca şi hotărăşte: „Expropriază, pentru cauza de utilitate naţională, din pământul bisericii din satul Gulia, comuna Dolhasca, plasa DoIhasca, judeţul Suceava, câtimea de 12 ha 31 ari pământ arabil şi de imaş, ce trece peste cota de 13 ha, în următoarele trupuri şi megieşii:

*

a) Trupul „Imaş”, în suprafaţă de 6 ha 59 ari, la nord şi vest, cu pădurea satului Gulia, şi, la sud şi est, cu islazul locuitorilor din Gulia.

b) Trupul „În Dealul Nucului”, în suprafaţă de 4 ha, megieşite, la nord, cu proprietatea lui Neculai lremia, la sud, cu Teodor Crăsnariu, la est, cu locul bisericesc, la vest, cu grădina preotului Moţoc.

c) Trupul „Lângă biserici”, în suprafaţă de 1 ha, megieşit, la nord, cu pământul şcolii, la sud, cu locul preotului Stupcanu, la est, cu Ion Nichitoaia şi, la vest, cu drumul satului.

d) „La Împărătescu”, în suprafaţă de 72 ari, megieşit, la vest şi nord, cu locuitorii din Valea Poenei, la sud, cu Constantin Gorilei, şi, la răsărit, cu apa Şomuzul”.

*

În 25 octombrie 1922, aceeaşi comisie hotărăşte: „Expropriază, pentru cauza de utilitate naţională, din pământul bisericii satului Probota, comuna Dolhasca, plasa Dolhasca, judeţul Suceava, câtimea de 12 ha din lotul de 24 ha şi care câtime e megieşită, la est, cu locuitorii din Probota, la sud, cu drumul comunal Probota-Lespezi, la nord, tot cu pământurile locuitorilor din Probota, iar la vest, până la completarea suprafeţei expropriate de 12 ha, cu locul ce rămâne bisericii”.

*

În 30 octombrie 1922, comisia condusă de judecătorul Ilie Cocea hotăra exproprierea, „pentru cauză de utilitate naţională, din pământul bisericii Liteni, comuna Liteni, plasa Dolhasca, judeţul Suceava, câtimea de 12 ha 34 ari teren arabil şi fânaţ, cu urătoarele megieşii: la nord, moşia Liteni, la sud, cu pădurea Liteni, la răsărit, cu moşia Liteni şi, la apus, cu partea rămasă neexpropriată a bisericii”.

*

Judecătorul A. Faur, inginerul Gheorghe Tărnăuceanu – delegatul Casei Pădurilor şi, desigur, şeful Ocolului silvic Dolhasca, Iacob Ştefănescu – delegatul Casei Centrale şi secretarul I. Pişleru, hotărau, nedatat, exproprierea, „pentru înfiinţare de izlaz comunal, inecesar comunei Dolheşti şi repartizează satului Dolheştii Mici suprafaţa de 50 hectare de pădure din pădurea Statului „Diudiu”, cantonul Pelineşti, în următoarele megieşii: la nord-vest, cu pădurea Statului „Diudiu”, la nord, cu pădurea „Poiana Răftiganului”, la est, cu delimitarea locuitorilor din comuna Dolhasca şi, la sud, cu delimitarea locuitorilor din satul Dolheştii Mici”.

 *

„Comisiunea de ocol pentru expropriere, de pe lângă Judecătoria rurală Paşcani, judeţul Suceava”, formată din judecătorul C. Russu şi membrii L. Iordăchescu – delegatul Casei Centrale, Constantin Sturza – delegatul proprietarilor şi Iordache Coman – delegatul sătenilor, secretar fiind Mândroviceanu, hotăra, tot nedatat, următoarele, în privinţa moşiilor din Valea Seacă:

*

„1. Constată că moşia Paşcani, lot. b4, de pe teritoriul comunei Valea Seacă, din judeţul Suceava, intră în prevederile art. 3 al. 2 din legea pentru reforma agrară, fiind considerată valabilă vânzarea acestei moşii, de către foştii proprietari, fraţii Brăescu, către Obştea de cumpărare „E. Brăescu”, din comuna Valea Seacă.

*

2. Revizuieşte lucrarea islazului, faţă cu proprietarii fraţii Brăescu, şi constată nevoia de păşune pentru comuna Valea Seacă la 47 hectare, care se completează astfel:

a) imaşul locuitorilor, de la 1864, 4,157 hectare.

b) expropriere din moşia Brăescu, 143 ha.

c) exproprieri din moşia Popovici, 47 ha.

e) exproprieri din moşia Catargi, 46 ha.

e) exproprieri din moşia Maria Moruzi, 8 hectare.

Total: 474 hectare.

*

Determină cele 143 hectare, expropriate pentru islaz de către fosta comisiune judeţeană, din moşia fraţilor Brăescu, pe care actuala comisiune de revizuire le menţine expropriate cu aceeaşi destinaţiune astfel: 8 ha, suhatul de la Cotoci; 18 ha, suhatul de la Siret; 19 ha şi 45 ari, la No. 19 de pe plan; 31 ha şi 65 ari, la No. 20 de pe plan; 25 ha 75 ari, la No. 21 de pe plan; 4 ha, la No. F7 de pe plan; 4 ha 70 ari, la No. B1 de pe plan; şi 30 ha 60 ari, la No. 18 de pe plan.

*

3. Opinează asupra preţului pentru cele 143 hectare, destinate islazului, de a se acorda maximum de preţ, moşia fiind în apropiere de 5 km de târgul şi gara Paşani, iar preţul unui hectar de teren în localitate, în raport cu terenul ce se găseşte pe această moşie fiind între 3.000 şi 4.000 lei.

Stabileşte, pe calităţi, terenul expropriat pentru islaz astfel:

a) 100 hectare teren de arătură, calitatea I, regim I, grupa B.

b) 25 hectare fânaţ calitatea I, regim I, grupa B.

c) 18 hectare imaş, regiunea I, gr. B”.

(Monitorul Oficial, nr. 52 din 8 martie 1924, pp. 2627-2631).


„O foarte singură dată”, în istorie (I)

Tarani romani desen

*

Moto:

Nimic nu rămâne el însuşi mai mult

decât o foarte singură dată,

nu sunt vinovat că trăiesc

într-o lume întruna schimbată

*

(Nichita Stănescu, Andru plângând)

*

S-a întâmplat, pentru „o foarte singură dată”, în istoria neamului nostru, ca supravieţuitorii jertfei pentru ţară să fie pregătiţi să moară şi pentru propria lor viaţă. Şi asta, după primul mare măcel planetar, când, întorşi pe la casele lor, ţăranii şi-au văzut gospodăriile risipite, iar mult trâmbiţata reformă agrară întârzia să se facă. Şi-atunci şi-au bandajat rănile mai strâns, ca să poată păşi bărbăteşte peste moşiile învecinate, care i-au sufocat vreme de secole. Inclusiv peste moşiile regale, cum s-a întâmplat la Boroaia, la Bogdăneşti sau la Rotopăneşti, adică în satele fostului judeţ Suceava, cu prefectura la Fălticeni şi subprefectura la Bogdăneşti. Încă din 15 mai 1920, de pildă, „ţăranii din Rotopăneşti au invadat în masă cu vitele lor fâneţele domeniul coroanei”, iar ulterior „au ocupat părţi din moşia neexpropriabilă din comună”, continuând „a-şi ridica case pe loturile ce, potrivit legii, le stăpânesc provizoriu… De altminteri, pe această moşie sătenii încalcă drumuri, pun stăpânire cu forţa pe lanuri care nu sunt ale lor, fac cărări peste ogoare însămânţate, fac garduri pe locurile ce nu le aparţin, creând o atmosferă de anarhie şi care, dacă va fi lăsată să continue aşa, va pune cândva autoritatea în delicate situaţii”, raporta prefectul judeţului Suceava, constatând că, „cu toate ordinele ce au primit de la Consiliul agricol al judeţului Suceava”, nimic nu izbuteşte „să liniştească spiritele” (Institutul Nicolae Iorga, Relaţii agrare şi mişcări ţărăneşti 1908-1921, pp. 458-489, 525-526).

*

Clipa aceea irepetabilă de demnitate umană, care cuprinsese întreaga ţară a celor care au sângerat pentru România Mare, a grăbit exproprierile şi împroprietărirea ţăranilor, iar istoricul acelor întâmplări poate fi recuperat, caz cu caz, sat cu sat, din paginile îngălbenite ale Monitorului Oficial al României. Ceea ce am şi început să fac, de vreo câteva zile, cu interes nu doar pentru Bucovina, ci şi pentru satele din fostul judeţ Suceava, care se regăsesc şi în graniţele actualului judeţ:

*

Razboiul ruso turc moldoveni tarani

*

În baza Legea pentru reforma agrară, promulgată prin Înaltul decret regal No. 3093/921, Comisiunea judeţeană de expropriere Suceava, adică fostul judeţ din preajma Fălticenilor, compusă din Preşedinte, C. Dobrescu (uneori, M. Rădulescu) / Membri: C. Văleanu, consilier agricol, D. Tatos, supleantul proprietarilor, Gh. Ioniţă, delegatul sătenilor (în unele cazuri: I. D. Popescu şi Vasile Popescu). / Secretar, I. C. Manoliu, a emis următoarele extrase de hotărâri:

*

„No. 39. Din moşiile Statului şi Casei Rurale, proprietatea Ministerului Domeniilor şi Casei Rurale din comuna Uideşti, jud. Suceava, fiind expropriat terenul în întindere de 156 ha 98 ari, după, s-a fixat ca preţ al terenului expropriat astfel: pentru 35 ha teren arătură, proprietatea Casei rurale, câte 2.128 lei de hectar, iar pentru restul terenului, de 121 ha 98 ari, care cuprinde bunul „Holmul” şi poienile „Muncelu de sus” şi „Muncelu de jos”, din pădurea Statului Manolia, câte 750 lei de fiecare ha.

*

No. 41. Din moşia „Holm” Tarna Mare, proprietatea Casei Rurale din comuna Şoldăneşti, judeţul Suceava, fiind expropriat terenul, în întindere de 116 ha, s-a fixat ca preţ al terenului expropriat câte 2.210 lei de fiecare ha.

*

No. 47. Din moşia Arghira, proprietatea Casei Rurale din comuni Preuteşti, judeţul Suceava, fiind expropriat terenul, în întindere de 67 ha 30 ari, s-a fixat ca preţ al terenului expropriat astfel: pentru 53 ha 30 ari, teren propriu pentru imaş, câte 750 lei de ha, iar pentru 14 ha, teren de arătură, câte 2.240 lei de fiecare ha.

*

No. 46: Din moşia Sasca, proprietatea doamnei Maria V. Maltezeanu, din comuna Sasca, judeţul Suceava, fiind expropriat terenul, în întindere de 86 ha, s-a fixat ca preţ al terenului expropriat, care este destinat ca islaz comunal, câte 2.128 lei de fiecare ha.

*

Propunerile de expropieri, prin procese-verbale semnate de preşedintele judecător Honcu şi de membrii B. Sarlea şi V. Popescu, cu V. Miron secretar, erau ulterior înregistrate la tribunal.

*

No. 4184. Procesul-verbal din 1 septembrie 1922.  Comisiunea, în majoritate, dispune: Declară expropriată suprafaţa de 59 ha9.200 m. p., lângă pârâul Batu, pădure, proprietatea satului Bogdăneşti-Râşca; care va servi de islaz satului Râşca, şi suprafaţa de 12 ha200 m. p. pădure, proprietatea satului Bogdăneşti-Râşca, lângă delimitarea locuitorilor, care va servi de islaz pentru satul Buda. Propune a se expropria 130 ha pădure, proprietatea Statului, în continuarea porţiunilor declarate expropriate mai sus, iar restul de 239 ha, necesar satului Bogdăneşti, propunem a se expropria din pădurea Statului „Coasta-Buzei”, începând din moşia Baia şi delimitarea sătenilor din Râşca, până la completare… Domnii Gheorghe Teodorescu, delegatul Casei Pădurilor, şi Alex. Cantacuzino-Paşcanu, delegatul supleant al proprietarilor, au făcut opinii separate”.

 *

No. 4188. Procesul-verbal din 20 septembrie 1922. Comisiuneaa, în majoritate, dispune: Rezervă doamnei Maria I. Zamfirescu, proprietara moşiei Sasca, suprafaţa de 150 ha teren cultivabil, în partea de şes a moşiei Sasca, cum şi suprafaţa de 16 ha fânaţ şi păşune, necesară vilelor sale şi ale servitorilor moşiei, nefiind de unde se rezerva întreaga cotă cuvenită pentru vite.

*

Rezervă doamnei Maria V. Maltezeanu, proprietara moşiei Sasca, suprafaţa de 200 ha, din partea de şes a moşiei Sasca, cum şi suprafaţa de 102 ha fânaţ şi păşune necesar vitelor sale şi ale personalului moşiei, şi hergheliei de cai pursânge, care se realizează astfel: 52 ha fânaţ şi păşune din partea de şes a moşiei, iar 50 ha fânaţ, din poiana Mieluşoaie, nefiind de unde se rezerva întreaga suprafaţă de păşuni şi fânaţe, necesară proprietăţii.

*

Constată că în urma rezervelor de mai sus, nu e loc a se proceda la o nouă expropriere, din partea de şes a moşiei Sasca, atât din porţiunea doamnei Maria I. Zamfirescu, cât şi din porţiunea doamnei Maria V. Maltezeanu. Constată că satul Sasca Mcă este satisfăcut cu islazul necesar, în urma exproprierii definitive din 1921, şi că satul Sinca urmează a se satisface cu islazul necesar din moşia Baia.

*

Propune a se expropria, pentru satul Păiseni, 35 ha pădurea din dealul Poieni, moşia Sasca, proprietatea doamnei Maria I. Zamfirescu, începând din locurile sătenilor din Păiseni şi cuprinsă în pârâul Săscuţa, de o parate, şi locurile sătenilor din dreapta pârâului Sasca, pe de altă parte, până la completare, şi 109 ha din Coasta Suhei, moşia Sasca, proprietatea doamnei Maria I. Zamfirescu, cuprinsă între Domeniul Coroanei Mălini, locurile sătenilor din Păiseni şi pârâul Sasca, până la completare.

*

Menţine propunerea făcută prin procesul-verbal No. 44, din 16 februarie 1921, de comisia locală de expropriere pentru înfiinţarea păşunilor comunale, pentru exproprierea suprafeţei de 116 ha de pădure din moşia Sasca, proprietatea doamnei Maria I. Zamfirescu, din porţiunea numită „Pârlitura”, cu poienile Râpa Mare, Râpa Mică şi megieşită cu pământul locuitorilor din Sasca, de la 1864, pădurea Baia, cu pârâul Săscuţa lui Nicorici, se desparte această porţiune de cea rezervată proprietăţii, iar la fund, cu restul pădurii.

Rezervă, pentru exploatarea pădurii, care e în curs, Poiana Fântânei, în suprafaţă aproximativă de 25 ha fânaţ”.

 *

No. 4189. Procesul-verbal încheiat astăzi, 26 septembrie 1922. Comisiunea, în unanimitate, dispune: Declară expropriată suprafaţa pe 120 ha pădure, proprietatea Statului, pe terenul comunei Boroaia şi Bogdăneşti, formată din următoarele porţiuni:

*

89 ha, formând un triunghi, megieşit, pe două părţi, cu locuitorii din Boroaia şi Bogdăneşti, şi la Vest cu o linie dreaptă, ce desparte, de pădurea Statului „Bogdăneşti”, începând de la movila „Zăvoare”, până în pârâul Sârbului, în care se află mai multe poieni, însumând o suprafaţă totală de aproximativ 18 ha.

*

40 ha, între părţile Frăsiniş şi Săcuţa şi restul pădurii Statului „Boroaia”, în care se află mai multe poieni, însumând o suprafaţă totală de aproximativ 16 ha.

Aceste porţiuni se atribuie comunei Moroaia, pentru satul Moişa.

*

Propune a se expropria suprafaţa de 435 ha pădure, proprietatea Statului, de pe teritoriul comunei Boroaia, cuprinsă între delimitările locuitorilor din comuna Boroaia, pe trei părţi, iar pe cealaltă parte, despărţindu-se, printr-o linie convenţională, de restul pădurii Statului, pentru a se satisface nevoia de islaz a satului Boroaia, din comuna Boroaia”.

 *

No. 4191. Procesul-verbal încheiat în ziua de 28 septembrie 1922. Comisiunea, în unanimitate, dispune: Rezervă, pe seama Statului, poienile din pădurea Statului Boroaia şi Bogdăneşti, găsind că nu e loc a se mai proceda la exproprierea lor”.

 *

No. 4573. Procesul-verbal încheiat în ziua de 1 octombrie 1922. Comisiunea, în majoritate, dispune: Constată că nu e cazul a se mai propune la o nouă expropriere din moşia Fântâna Mare, situată pe teritoriul comunei Fântâna Mare, proprietatea minorilor Elena şi Gheorghe Giurăscu. În caz când, la măsurătoarea ce se va face de direcţia cadastrului, se va constata că moşia are o suprafaţă mai mare de 300 ha teren cultivabil, se va declara expropriat terenul cultivabil ce va întrece peste suprafaţa de 300 ha, determinându-se, pe teren, în lanul numit „Dealul Curţii”, începând din partea de la răsărit, de la delimitarea locuitorilor, cuprins între şoseaua Piatra Neamţ-Fălticeni, locurile oamenilor dinspre sat şi restul proprietăţii”.

 *

No. 4571. Procesul-verbal încheiat în ziua de 1 octombrie 1922. Comisiunea, în unanimitate, dispune: Constată că nu e cazul a se proceda la exproprierea moşiei Balta-Rece din comuna Fântâna Mare, proprietatea indiviză a moştenitorilor defunctului lon Teodosiu. Această operaţiune s-a efectuat în zilele de 1, 2 şi 5 octombrie 1922, când s-a pronunţat prezenta hotărâre, la reşedinţa judecătoriei”.

 *

No. 4574. Procesul-verbal încheiat în ziua de 2 octombrie 1922. Comisiunea, în unanimitate, dispune: Declară expropriată suprafaţa de 1 ha din moşia Fântâna Mare, proprietatea minorilor Elena şi Gheorghe Giurescu, din lanul „Dealul Curţii”, în dreapta şoselei spre Fălticeni, la ieşirea din sat, megieşit cu Vasile Th. Iacob, şoseaua şi restul proprietăţii, în schimbul căruia proprietarii vor primi 1 ha teren din lanul „La Ceapă”, cu care este împroprietărită şcoala.

Această porţiune de teren va servi pentru construcţia localului de şcoală în satul Fântâna Mare, comuna Fântâna Mare”.

 *

No. 4575. Procesul-verbal încheiat în ziua de 7 octombrie 1922. Comisiunea, în unanimitate, dispune: Rezervă suprafaţa de 24 ha, sesiile celor 2 biserici, biserica Ştefan cel Mare şi Petru Rareş, satul Baia, în megieşiile actualei stăpâniri şi declară expropriată suprafaţa aproximativă de 28 ha, formată din 2 trupuri, şi anume: 19 ha aproximativ, în partea de Nord a pământului celor 2 biserici, megieşit c cu locurile comunelor şi drumul ce duce spre „Coasta Bolohanului”, şi 8 ha şi jumătate, la locul numit imaşul de după sat „Cotul Gogului, loc de păşune, cu tufişuri de arin”.

*

No. 4576. Procesul-verbal încheiat în ziua de 9 octombrie 1922. Comisiunea, în unanimitate, dispune: Declară expropriat, din moşia mănăstirii Râşca, proprietatea Casei Bisericilor, megieşită cu lunca lui Stofilat, sesie a bisericii Râşca, locurile locuitorilor de la 1896 şi pădurea Statului, în suprafaţă aproximativă de 72 ha, adică tot terenul cultivabil al sus-zisei moşii, rămânând ca terenul necesar pentru vatra mănăstirii să se rezerve de către ministerul agriculturii, potrivit art. 75 din Regulamentul Legii Agrare. Acest teren, declarat expropriat, va servi pentru distribuirea, în loturi, la săteni”.

*

No. 4577. Procesul-verbal încheiat în ziua de 12 octombrie 1922. Comisiunea, în unanimitate, dispune: Declară expropriat:

*

1) Din moşia Cămârzanii de Sus, proprietatea indiviză a moştenitorilor defunctului Gh. Em. Morţun, suprafaţa de 291 ha, potrivit art.16 din lege şi 30 din regulament, moşia fiind arendată, la 23 aprilie 1920, unui particular. Partea ce rămâne proprietăţii, aproximativ 125 ha teren cultivabil, se alege şi se determină astfel: lanul „Dealul Mare” şi „Dealul Fundoaia”, până la completarea suprafeţei. Restul, tot ce este teren cultivabil, se declară expropriat.

*

2) Din moşia Cămârzanii de Jos, proprietatea domnului Em. Em. Morţun, în suprafaţă de 234 ha, se Iasă proprietăţii suprafaţa de 50 ha teren cultivabil, potrivit art. 16 din lege şi 80 din regulament, moşia fiind arendată, la 23 aprilie 1920, obştií de arendare „Biruinţa” din comuna Ciumuleşti. Partea ce rămâne proprietarului rămâne într-un singur trup, începând din „Drumul Stejarului”, mergând spre partea expropriată din moşia Bărăşti-Marza, până la completare.

*

3) Din moşia CiumuIeşti-Gane, proprietatea indiviză a minorilor defunctei Maria general G. Burghele, se expropriază suprafaţa de 136 ha, lăsându-se proprietăţii 75 ha, câte 2 ha de fiecare co-proprietar, conform art. 18 din lege şi 30 din regulament, moşia fiind arendată, la 23 aprilie 1920, unui particular. Partea ce rămâne proprietăţii se compune din trupurile „Coasta Gorbăneştilor” şi lanul „Şesul Curţii”; restul de teren cultivabil se declara expropriat.

*

Din suprafaţa totală a terenului ce se expropriază, întinderea de 70 ha, formată din 2 porţiuni, şi anume: una din moşia Cămârzanii de jos, în suprafaţă aproximativă de 12-14 ha, megieşită cu islazul comunal, Dumitru Scutaru, pădurea „Obârşia” şi moşia Cămârzanii de Sus, şi a doua, în suprafaţă aproximativă de 58 ha, din lanul „Obârşia”, megieşit cu pădurea „Obârşia”, moşia Lencuşeşti, Lencuşeşti, islazul comunei Uideşti şi restul moşiei, până la completare, se destină pentru islazul satului Negoteşti, din comuna Uideşti. Terenul expropriat din toate moşiile din comuna Ciumuleşti este de calitatea a II-a. Moşiile fac parte din regiunea  a II-a, grupa B. Ca elemente de apreciere pentru preţ, comisiunea este de părere a se acorda pentru pământul expropriat maximum de preţ regional”.

*

No. 4578. Procesul-verbal încheiat în ziua de 1 noiembrie 1922. Comisiunea, în unanimitate, dispune: Declară expropriată suprafaţa de 12 ha8880 m. p., proprietatea comunei Boroaia, care se destină a fi împărţită, în loturi, sătenilor îndreptăţiţi la împroprietărire. În privinţa preţului, comisiunea este de părere a se acorda maximum de preţ regional”.

*

No. 27. Procesul-verbal încheiat în ziua de 6 decembrie 1922. Comisiunea, în unanimitate, dispune: Declară expropriată suprafaţa de un hectar aproximativ, proprietatea Ministerului Cultelor şi Artelor, situată în vatra satului Cotu Băii, comuna Fântâna Mare, megieşit, pe părţi, cu Ion V. Ion şi Gavril Nistor, iar la capete, cu şoseaua şi Gheorghe Grigoraş, care se destină pentru construirea unui local de şcoală, în schimbul altui hectar, proprietatea Ministerului Instrucţiunii Publice, megieşit cu proprietatea Paşcanu, pe două părţi, restul terenului şcolii şi drumul”.

*

Procesul-verbal încheiat în ziua de 24 iunie 1922.

*

1). Moşia Hârtop, proprietatea domnului David Tatar. Comisiunea, în unanimitate, este de părere ca, întrucât domnul proprietar are investiri importante în clădiri, inventar agricol, instalaţiuni; apoi, cu majoritate, constată că moşia, fiind în regiune de şes şi între regiunile cu cereri de împroprietăriri mijlocii, având şi investiri importante, ar urma să se rezerve proprietarului, conform art. 8, alin. c din legea agrară, cota de 300 ha şi, peste aceasta, încă 28 ha pentru un număr de 80 capete de vite mari, ce posedă. Cum însă proprietarul posedă, azi, 273 ha teren cultivabil, comisiunea, cu majoritate, constată că nu este loc de a se proceda la nici o expropriere. Preţul pe hectar al terenului cultivabil s-a stabilit între 4 şi 5.000 lei.

*

2) Moşia Şoldăneşti, proprietatea domnului Manea Hadzi. Comisiunea, în unanimitate, este de părere că, întrucât domnul proprietar are investiri importante în clădiri, inventar agricol, instalaţiuni; apoi, tot cu unanimitate, constată că moşia, fiind în regiune de şes şi într-o regiune cu cereri de împroprietărire mijlocii, având şi investiri importante, ar urma să se rezerve proprietarului, conform art. 8, alin. c din legea agrară, cota de 300 ha şi, peste aceasta, încă 50 ha, pentru un număr de 162 capete de vite mari, ce posedă. Cum însă proprietarul posedă, astăzi, 260 ha teren cultivabil, comisiunea, cu majoritate, constată că nu este loc de a se proceda la expropriere.

*

3) Moşia Antileşti, proprietatea doamnei Natalia Titu Ionescu. Comisiunea, în majoritate, constată că moşia este de şes şi situată într-o regiune cu cereri de împroprietărire mijlocii şi, ca atare, conform art. 8, alin. b. din legea agrară, cota ce urmează a se lăsa proprietarei este de 200 ha; cum însă întreaga suprafaţă a moşiei este numai de 146 ha, comisiunea constată că nu este loc la nici o expropriere. Preţul pe hectar al terenului cultivabil s-a fixat între 4 şi 5.000 lei.

*

4) Moşia Lencuşeşti-Dimitriu, coproprietari: Elena general D. Mihăiţă, domnul D. Mihăiţă, Maria I. Dimitriu şi Elena inginer Gr. Dimitriu. Întrucât sunt 4 coproprietari, din care unul mobilizat, şi anume maiorul Fotino şi întrucât întinderea moşiei este, în total, de 226 hectare, ar urma să se rezerve fiecărui coproprietar câte 100 hectare. Comisiunea constată că nu este loc de a se proceda la nici o expropriere, conform art. 9 din legea agrară, aliniatul penultim, şi art. 49 din regulamentul aceleiaşi legi. Preţul pe hectar se fixează între 4-5.000 lei.

*

5) Moşia Lencuşeşti, proprietatea doamnei Aneta C. Romanescu. Această moşie este socotită de şes, în majoritate cu cereri de împroprietărire mijlocii şi cu un bogat inventor agricol şi clădiri, posedă 98 capete de vite mari, la care ar trebui să li se rezerve 30 hectare, peste cota de 30 hectare. Comisiunea, în baza art. 8, al. c, combinat cu art. 38, 89 şi 40 din regulamentul legii agrare, constată că nu este loc de a se face nici o expropriere. Preţul pe hectar se fixează între 4-5.000 lei.

*

6) Moşia Ciorsaci, proprletatea doamnei Adela Alexandru Philostrat. Declară expropriate 11 hectare aproximativ, rezervându-se însă proprietăţii cota de 100 hectare. Cele 11 hectare expropriate sunt situate astfel: megieşite cu şoseaua Gârla, locul expropriat şi moşia Ciorsaci. Preţul pe hectar se evaluează între 4-5.000 lei”. În acest caz, comisia era formată din preşedintele N. Comnino, membrii D. Verdeanu, I. D. Popescu, Gh. Ioniţă şi grefierul Mustaţă” (Monitorul Oficial, nr. 52 din 8 martie 1924, pp. 2623-2627).