Lungu curăţă Suceava. Nu de noroi. De parale.

Primarul Ion Lungu: Dragi suceveni, citiţi filmu di pi făisbucu mieu, cum am scos oraşu din noroi…

*

Astăzi, dimineaţă, pe la 7,30 trecute fix, când, din ordinul conducătorului judeţului şi al instituţiilor judeţului Suceava, distinsul şi onoratul domn Tiberiu George Beldiman, mă îndreptam spre sediul Centrului Cultural “Bucovina” ca să tai frunze la javre comunitare, oraşul Suceava mirosea primăvăratec a reavăn şi nu mică mi-a fost mirarea să văd harnicul şuvoi edilitar spălând asfaltul aleii din itinerariul meu diurn. Curgea apa mai dihai decât Suceava la Prelipca, iar eu, topit de admiraţie faţă de ideea bravului dumneavoastră primar, Ion Lungu, de a scoate o parte din străzile istoric înglodate ale Sucevei la suprafaţa zilei, exaltam de bucurie. Vedeam spiritul gospodăresc al lui Ion Lungu plutind prin spiritualitatea locului şi am exclamat: “Bravo! Să vă trăiască!”.

*

“Dumneata nu vezi, dom’le, că s-a spart conducta, schimbată în toamna trecută cu una modernă, europeană, şi că se duc pe apa sâmbetei bănuţii noştri?”, s-a dat la mine un cetăţean. Nu, nu vedeam şi refuz să văd. Să mai văd. De mai bine de un deceniu atenţionez asupra lucrărilor de mântuială, concepute anapoda, dar cu care Lungu îndatorează generaţiile viitoare de suceveni, iar domniile voastre, mari degustători de găluşte şi de folcloroase, îmi tot râdeţi în nas (deja-i albastru de câte ştampile VOTAT aţi îndesat în vârful nasului meu!) şi tropotiţi haida-dâra dâr-dâr-da pe viitorul copiilor dumneavoastră. Ai mei au plecat pentru totdeauna din Suceava, deci nu vor plăti inconştienţa cu care, astăzi, îl votaţi pe Ion Lungu. Să vă trăiască Ion Lungu şi poate că-i voi da şi eu un vot, la vară, aşa, de-al dracului, dacă tot mă obigaţi să plătesc ceva din pierderile duse pe apa sâmbetei şi a incompetenţei.

*

*

Preistorica din Consiliul Judeţean Suceava

Preistorica: Nu e voie să apară “Se naşte Dumnezeu“, căci Dumnezeu este nenăscut!

*

Mi s-a comunicat, astăzi, decizia preistoricei care-şi bate joc de cultură din incinta Consiliului Judeţean Suceava: recuperarea operei lirice a poetului, filosofului şi eminescologului Vasile Gherasim să nu apară sub titlul “se naşte dumnezeu”, ca să nu supărăm preoţii, ci sub titlul “recuperare culturală”.

*

Nu ştiu cine e individa asta, care îşi arogă drepturi de cenzură impardonabile. În pâcloasa ei suficienţă, cetăţeana judeţeană confundă unul dintre cele mai frumoase poeme creştine din toată literatura lumii cu o contradicţie dogmatică, Dumnezeu fiind nenăscut. Doamne, dacă ar durea şi prostia, ar rămâne biata omenire fără auz!

*

Şi în primărie există o preistorică de asta, care vrea să ne oblige să introducem o trupă debutantă din Polonia în actuala ediţie Bucovina Rock Castle. Se dă tare şi persuasiv la şefi, să-i rezolvăm obligaţiile ei personale de tăietoare de frunze la comunitari euroregionali. De parcă Bucovina Rock Caste s-ar face pentru impresari, şi nu pentru cei vreo cinci mii de tineri, care-mi bucură sufletul, prin comportament, în fiecare august al ultimului cincinal. Există un juriu competent, format din compozitori şi interpreţi de rock din câteva localităţi din ţară, inclusiv Bucureştii, care ia decizii, dar ţaţa Lina din primărie ştie că la suceava şăfii decide, că şăfii hotărăşte. Ei, nu zău?

*

Să revin la preistorica din Cosiliul Judeţean (aia care a făcut panourile publicitare cu Bucovina Rock Castle, în 2015, folosind ca fotografie o imagine din zona toaletelor, cu un cetăţean beat, care urina pe zidul Cetăţii), şi care a introdus o cenzură acerbă: nici un afiş nu se listează, până nu îl vede ea, nici o carte nu intră în tipografie, până nu decide ea dacă titlul e bun sau nu. Nu a scris în viaţa ei nimic, nu a gândit şi nu va gândi niciodată, dar ia decizii. Fundul ei a fost înşurubat într-un scaun decizional, deci are puterea de a avea cultura la cheremul platitudinii ei.

*

Numai că Vasile Gherasim, cucoană, nu-i la cheremul dumitale, şi nici al Consiliului Judeţean. Nu voi, ci eu l-am scos de sub colbul uitării – ca pe atâţia alţii. Stă bine pe acest site şi nu are nevoie de tipărire, dacă sunteţi atât de bătuţi în cap.

*

Consiliul Judeţean Suceava… O tarla fără stăpân, în care unii fură, fură, fură – şi dacă le arăţi obrazul, te dau în judecată pentru prejudicii de imagine, iar altele tocmai instaurează o “dublă” cenzură – cultul personalităţii demnă de toată mila. Cui să te plângi? E pustiu prin Consiliul Judeţean Suceava, aşa că o să evit, pe viitor, orice colaborare dintre acest site şi ardendăşia ăstora, pentru că ar fi păcat să-l compromit.

Promisiunea lui ion lungu: o suceavă cimitir!

Imagine netrucată, doar cu ştirea potenţată

*

Aflând din presă că ion lungu şi-a făcut o pagină facebook, mi-am închipuit că l-a apucat o dorinţă neaşteptată de a se sfătui cu sucevenii. Aş! Pagina e jegos propagandistică (“LunguPrimar”) şi, de aceea, mai dezgustătoare chiar şi decât poza din moţ, în care şi din care nu transpare decât un bişniţărism politic penibil. E treba înjugaţilor Gorgiu-Blaga, dacă îi înfig un cuţit în coaste şi lui Gheorghe Flutur şi dacă PNL, în vară, va pierde şi Consiliul Judeţean Suceava, şi Primăria Sucevei. Pentru că le va pierde pe amândouă. Ţineţi minte ce susţin eu acum: PNL va pierde, la Suceava, şi Consiliul Judeţean, şi Primăria, datorită deciziei înjugaţilor de a ni-l băga pe Lungu pe gât. Un Lungu refuzat de PSD, care – surpriză pentru mine – a avut demnitatea de a-i zice lui ion lungu aşa: “Mai bine pierdem alegerile pentru Primăria Sucevei, decât să le câştigăm cu tine!“.

*

Pagina propagandistă a lui lungu, avea, astăzi, un text de deschidere năucitor: “Amenajăm un nou cimitir în Burdujeni”. Păi da, că doar în cimitire nu mai încăpem, în interminabilul mandat al lui ion lungu.

Ce avem şi ce n-om pierde!

Răzvan Mitoceanu şi Petru Oloieru, descifrând manuscrisele lui Alexandru Voievidca

*

Am revenit asupra postărilor cu harta cântecului naţional românesc în Bucovina pentru a posta, la localităţile în care avem fonotecări, şi cântecele acelea, ca să vă puteţi face o idee, după ce le veţi asculta, despre muzica din Bucovina care ne-a însufleţit străbunii. În toamna trecută, noi am parcurs doar manuscrisele cu piese instrumentale, notate de Alexandru Voievidca, şi, din pricina asta, localităţile care nu avut lăutari, pe la 1907-1914, încă nu au intrat în vederile noastre. Nici măcar toate piesele lăutăreşti, despre existenţa cărora încă n-au prins de veste erudiţii specialişti, nu au putut fi fonotecate, pentru că nu am mai fost lăsaţi să o fecem: vorba aia, avem şi noi arendaşii noştri, care dispun cu acurateţe şi competenţă asupra binelui cultural al patriei judeţene.

*

Pentru că, în viitorul apropiat, intenţionăm să fonotecăm, sat cu sat, toate cântecele naţionale româneşti din Bucovina istorică, dar numai pe segmentul judeţului Suceava, am să postez, acum, şi câteva dintre cântecele din nordul Bucovinei, care îmi plac în mod deosebit, cu precizarea că ele s-au cântat şi în judeţul nostru, lăutarii din Cernăuţi, din Hliniţa, din Voloca, Oprişeni sau Strojineţ fiind tocmiţi, adesea, ca să cânte şi la petrecirile românilor şi huţulilor de pe teritoriul actualului judeţ Suceava.

*

p188

p21

p43

p79

p161

p164

p165

p189

p200

p202

p217

p219

p229

p232

p233

p235

p254

p288

* 

Comori bucovinene, sub colbul ignoranţei

*

Există, printre ignoratele mărturii bucovinene, şi nestemate ale comorii româneşti de cântece naţionale, care nu pot fi spulberate de timp, precum acest “Bordeiaşul”, “cântec vechi” (u, de la “vechiu”, nu se citea, aşa cum nu se citea nici cel de la “desculţu”, din ultimul vers), care diferă discret şi de “Bordeiaşul” lui Gheorghe Zamfir, dar şi de cel al lăutarilor din Chişinău. Astfel de cântece, care ne conturează şi ne sublimează identitatea reală, au dreptul la reîmpământenire.

*

Când vom fonoteca, după portative, aceste două cântece (vi-l prezint şi pe următorul, imediat), va trebui să apelăm şi la vocea inconfundabilă a lui Constantin Irimia. Ulterior, vom încredinţa aceste cântece vechi satelor noastre, care au îndreptăţirea de a le cânta în orice formulă de orchestră, inclusiv cu orgă, şi în stil propriu, chiar modernizând fraza muzicală, cu condiţia să preia şi din cântecele pe care le-au zis, odinioară, strămoşii locului, ai baştinei lor.

*

Al doilea cântec, pe care îl cunoaşteţi drept creaţie folk a lui Doru Stănculescu, este şi mai vechi:

*

*

Ştiu că sunt mulţi potrivnicii demersului meu, ştiu că nu am nici o legătură cu muzica, dar mă pârjoleşte lăuntric dorinţa de a-mi asculta străbunii, încât, aflându-le mărturiile, o să-i tot aduc în contemporaneitatea mea, ca să-mi şoptească despre vremurile lor prin arcuşul lui Răzvan Mitoceanu şi prin corzile ţambalului lui Petrică Oloieru. În fond, dacă tot nu o face nimeni, vreme de multe, multe decenii, de ce nu aş îndepărta eu colbul ignoranţei de pe Calea Străbunilor?