Jurnalism | Dragusanul.ro - Part 60

Vorbitorii evenimentului Roman Istrati

Iacobescu Mihai

*

Roman Istrati, pentru că este poet poet şi când respiră, are mulţi prieteni şi vălureşte spre el, continuu, un respect tămăduitor, din partea tuturor. Deşi au fost puţini, la număr, cei care şi-au luat inima în dinţii şi au rostit, în cuvinte puţine şi emoţionate (de aceea, şi emoţionante) omagii cinstite, închinate lui Roman Istrati, am simţit că fiecare în parte dintre cei peste 200 de participanţi la eveniment fremăta din suflet, abia abţinându-se să nu-şi manifeste public frăţietatea respectuoasă pentru marele poet al Sucevei de azi.

*

Despre Roman Istrati şi despre noua lui carte, „Ştrumfii Kremlinului”, au vorbit actorul Stelian Nistor – cel mai vechi şi mai de nădejde prieten al lui Roman Istrati, Gheorghe Flutur – concis şi convingător, prefectul Constantin Harasim, umoristul Constantin Horbovanu, universitarul Mihai Iacobescu – amplu şi cu o armonie de figurative, deputatul Ştefan Alexandru Băişanu, caricaturistul Viorel Corodescu-COV, Marian Andronache, Maria Reus, Cornel Grosariu, o doamnă care nu şi-a spus numele, preferând statutul de prietenă, şi colegul nostru de odinioară Sandu Potorac. Pe unii am apucat să-i fotografiez, pe alţii nu, ba din vina mea, ba din vina aparatului, aşa că vi-i prezint, în ordine alfabetică, cu numele în salvarea fotografiilor, doar pe cei imortalizaţi de întâmplare.

*

Stelian Nistor 1

Andronache

COV 2

Harasim Constantin

Horbovanu

 

O prietena

Potorac Alexandru

Reus Maria


Publicul evenimentului Roman Istrati

Flutur in public 1

*

Parafrazându-l pe Cornel Grosaru, aş spune că numerosul public, prezent la evenimentul Roman Istrati, era format, în părţi egale, din politicieni şi din oameni. Dintre politicieni, i-am observat (cu unii am schimbat şi câteva vorbe – nu şi cuvinte) pe domnii Gheorghe Flutur, Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, şi Constantin Harasim, prefectul judeţului, pe deputaţii Ştefan Alexandru Băişanu şi Ioan Bălan, pe Tiberiu Brădăţan, Ilie Vasile (pe dumnealui l-aş trece, totuşi, în categoria oameni), Ilie Niţă, Seredenciuc, Andronache, Grosaru şi aşa mai departe.

*

Dintre oameni, pe doamna profesor Rodica Alexandru, doamna doctor Doina Motan, plus oamenii de carte, muzicienii sau plasticienii Mihai Iacobescu, Ioan Ieţcu, Constantin Horbovanu, Petru Oloieru, Emil Havriliuc, Iosif Csukat, Viorel Corodescu-COV, Elena-Brânduşa Steiciuc, Gabriela Teişanu, Elena-Manuela David, Sorin Marius Avram, Doru Popovici, Călălina Biholar, Bobby Stroe, o mulţime de profesori, de doctori, de ingineri şi de luptători cu morile de vânt, cărora ne-am obişnuit să le spunem artişti.

*

Rodica Alexandru

Public 0

Public 1

Public 3

Public 4

Public 5

Mandalian Azat

Flutur in public 2


Slujitorii evenimentului Roman Istrati

Lucian Caluseriu

*

În spatele fiecărui eveniment cultural adevărat al Sucevei se află, de fiecare dată, câţiva slujitori anonimi, care, vorba fotbaliştilor doar „îşi fac treaba”, în schimbul unor lefuri de mizerie şi stresaţi la nesfârşit de schimbările de administraţii politice, care se grăbesc să pună gabja pe cultură, înlocuind şefii (lefurile şefilor sunt mari, iar clientelele de partid vor acele lefuri). Pe noi nu ne întreabă nimeni, niciodată, dacă tolomacul pe care mi-l va pune şef cutare sau cutare arendaş politruc al judeţului are sau nu datele necesare de a intra în nişte echipe de slujitori devotaţi ai creaţiei. Doar că ne trezim, peste noapte, cu câte un rebut social, uns în palatul lui Des Loges să ne lumineze cu imbecilitatea lui înnăscută. Iar noi, cei care slujim cultura, plecăm capetele, uitând, mereu şi mereu, de Bolintineanu: „Cei ce poartă jugul şi-a trăi mai vor / merită să-l poarte, spre ruşinea lor”.

*

Mi-am amintit de Bolintineanu, privind fotografia cu tânărul meu coleg Lucian Căluşeriu, filmând evenimentul pentru a-l posta pe net. În fundal, fotografiază cu tableta managerul Viorel Varvaroi, cel care are mari merite în concretizarea evenimentului Roman Istrati, dar care pare copleşit de tristeţe. E clar, deja e pe cale să-şi piardă capul, ceea ce înseamnă că întâlnirea de marţi, cu conducerea Consiliului Judeţean, nu a fost decât o caraghioasă prefăcătorie. Dar nu mă priveşte.

*

Nu am avut când să-i pozez pe colegii mei de slujit ceea ce merită slujit. Corina Scîntei era, după zid, la împărţit cărţile, iar Dănuţ Lungu, la mixer, atent la fiecare foşnet, pentru că făcea sunetul pentru doi mari cantautori, Mihaela Popescu şi Cornel Angelescu. Tiberiu Cosovan bântuia printre oameni, ca să poată reda, în presă, cât mai bine evenimentul. Doar cu Victor T. Rusu, poet şi artist fotograf, am dat nas în nas adesea, şi l-am putut poza. La fel şi pe prietenul Gheorghe Senciuc, responsabilul cu scenografia, care-mi stă mereu în preajmă, pentru eventualitatea că mai este ceva de îndreptat. Iar cu Ghiţă nu e cazul.

*

Întotdeauna, de colegii mei întru slujirea culturii uit sau îi menţionez la urmă (doar şi acest material, pe care îl postez primul, va fi încheierea cronicii evenimentului Roman Istrati). Săptămâna viitoare, mai mult ca sigur, o să ni se înşurubeze, inclusiv în creiere, un ştăbuleţ politruc de duzină, care va veni să ne copleşească pe toţi cu suficienţa lui de om al lui Flutur. Asta e. Pe noi nu ne întreabă nimeni, niciodată, nimic. Pe noi doar se pune biciul. Tare mă tem că va trebui să-mi arăt colţii şi să mor cu o muşcătură din viitorul tăntălău, pe care mi-l va pune Flutur şef. Eventual şi cu o înghiţitură din Flutur.

*

Victor 2

Victor 1

Gheorghe Senciuc

*


Constantin-Emil Ursu, expert în… China!

Lao Tze

*

Managerul Muzeului Bucovinei, doctorul în arheologie şi arheologul care a scos la lumină aşezarea din anul 5000 înainte de Hristos, de la Baia, Constantin-Emil Ursu, trimis de Ministerul Culturii, la solicitatarea Chinei, împreună cu un alt specialist, pentru nişte evaluări, mi-a trimis fotografia de mai sus. Personajul din imagine nu-i Emil, ci un maestru şi prieten vechi de al meu, pe nume Lao Tze, pe care Emil l-a întâlnit la Chengdu şi l-a pozat, pentru că-mi cunoaşte scandaloasa (pentru necitiţi) opinie că, între Lao Tze şi Lucian Blaga, nu a mai existat nici un filosof, ci doar o puzderie de poeţi ai spiritului, cu indiscutabilă vocaţie de sacerdoţi.

*

Ce a văzut Emil în duratele unui neam, care şi-a început istoria şi cultura scrisă, prin „Cartea Shu”, în anul 2776 înainte de Hristos, o să-mi povestească, pe îndelete, la întoarcere, câtă vreme vom lucra împreună şi coordona (nu vă dau explicaţii, deduceţi singuri):

*

Andi_eu_si_Emil

*


La CJ Suceava, un Gheorghe Flutur matur!

Gheorghe Flutur*

Astăzi, pe la 12 şi ceva, în biroul meu şi al lui Tiberiu Cosovan, de la Centrul Cultural „Bucovina”, a dat năvală domnul profesor Nicolae Barbă, pe care m-am bucurat atât de mult să-l văd, încât uitasem că l-am caricaturizat de curând. În fond, dincolo de tot şi de toate, suntem prieteni, iar timpul a călit în noi o frăţietate neaşteptată, dar durabilă. O ştie şi domnia sa, o ştiu şi eu.

*

Abia de am avut când să ne tachinăm reciproc şi, la fel de neaşteptat, s-a ivit şi Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, domnul Gheorghe Flutur, care mi-a întins mâna bărbăteşte, înfruntându-mi privirile, şi-atunci am băgat de seamă că din ochii lui Gheorghe Flutur a dispărut licărul acela metalic aidoma unui ascuţiş, cu care, prin voia soartei, firea mea seamănă aşa de mult.

*

În uşa biroului se oprise, timid, un domn, pe care îl ştiu de decenii, având noi şi un prieten comun, pe artistul plastic Radu Bercea, şi, privindu-l mai atent, l-am identificat drept domnul Gheorghe Niţă, vicepreşedintele Consiliului Judeţean cu atribuţiuni în domeniul culturii. Recunoscându-l şi amintindu-mi de câte zeci de ori am tot discutat noi, pe treptele Muzeului din Gura Humorului, am izbucnit în râs. Şi pe dumnealui îl caricaturizasem, ba îl mai şfichiuisem cu nişte fraze mai tăioase ca privirea domnului Gheorghe Flutur de odinioară, pentru că nu-l recunoscusem după fotografii.

*

Imediat, s-a pus de o şedinţă, din partea Centrului Cultural „Bucovina” participând Viorel Varvaroi, Călin Brăteanu, Ion Băiţan, Tamira Gonda, Elena Bădăluţă, Carmen Chirap şi, nu ştiu din ce pricină, şi bietul de mine, care am prins „ergonomicul” din vecinătatea Preşedintelui (pentru că toţi ceilalţi au ales… distanţa), pregătit să-mi arăt colţii. Eventual să li se pară unora că aş zâmbi. Dar domnul Gheorghe Flutur a început să vorbească, spunându-ne că a venit ca să discutăm problemele curente, inclusiv cea a abundenţelor municipale şi comunale de contrafaceri folclorice, pe care va trebui să le stopăm cu hotărâre. A vorbit frumos, cu demnitate bărbătească, şi despre proiectele bune din mandatul domnului Ioan Cătălin Nechifor, pe care are de gând să le continue, încercând şi o rentabilizare a actului cultural, prin regândirea unei strategii, pe care va trebui să o convenim împreună.

*

O clipă, nu mi-am dezlipit ochii de ochii lui Gheorghe Flutur, ochi uşor osteniţi de suferinţă, după pierderea unor fiinţe de neînlocuit, şi, ca să nu mă las tras pe sfoară, l-am tot provocat cu vorba, curios să văd dacă i se va mai ivi tăişul metalic în priviri.  Şi nu s-a ivit, deşi tachinările deja tradiţionale dintre noi au continuat pe tot parcursul şedinţei, Gheorghe Flutur parând spiritual slobozeniile mele de ironii, multe dintre ele scăpate pe apa sâmbetei, deşi e doar luni. Şi am înţeles că domnul Gheorghe Flutur s-a maturizat, că nu mai caută bătălii, chiar dacă nu le refuză, pentru că simte că trebuie să şi dureze, nu doar să vânture. Un semn de două ori bun, pentru că doar faptele săvârşite pentru comunitate măsoară valoarea umană, şi pentru că, în acest echilibru, forţa lui Gheorghe Flutur va căpăta o specificitate foarte apropiată de nobleţe.

*

După o oră şi ceva de discuţii, într-o adevărată atmosferă de familie, în care domnii Gheorghe Flutur, Gheorghe Niţă şi Nicolae Barbă şi-au găsit lesne locurile cuvenite, noi, toţi, începând de la managerul Viorel Varvaroi şi terminând la nechematul de mine, chiar că am regretat că, datorită programului aglomerat, cei trei reprezentanţi ai judeţului au fost nevoiţi să plece. „Acum îl recunosc pe Gheorghe Flutur pe care îl ştiam eu”, i-am zis Preşedintelui, când am avut ocazia, iar dumnealui a strâns din umeri, intrând în nevinovăţia jocului: „Păi, da, am îmbătrânit şi eu!”. Nici vorbă. Gheorghe Flutur abia acum îşi conştientizează şi trăieşte adevărata tinereţe.


Pagina 60 din 225« Prima...102030...5859606162...708090...Ultima »