Jurnalism | Dragusanul.ro - Part 5

„Obârșia Neamului nostru”, la Craiova, în 30 martie

Cazaci în Craiova, „Albina Carpaţilor”, 1877, nr. 13

În mod surprinzător pentru mine, care nu sunt decât un biet scriitoraș român, am primit o invitație pentru a participa la Simpozionul național „Obârșia Neamului nostru”, care se va desfășura la Craiova, în Aula Universității „Mihai I”, în 30 martie 2018. Cum în 27 martie și în 9 aprilie, „Zicălașii” vor fonoteca, prin două concerte diferite, cântecele pierdute ale Basarabiei, omagiind, astfel (inclusiv printr-o expoziție cu iconografie basarabeană necunoscută), Unirea Basarabiei cu Regatul României (27 martie, calendar vechi – 9 aprilie, calendar nou), am refuzat motivat invitația, deși aș avea niscaiva inedite de comunicat, dar, între timp, am hotărât să mai cuget (probabil că, totuși, voi participa). Și cum domnul Cătălin Zamfir, managerul de proiect, m-a rugat să dau sfară în țara Moldovei despre această interesantă inițiativă, menită să scoată la iveală obârșiile noastre mai puțin sau deloc știute, o fac prin acest material, în care reproduc invitația spre a le fi de folos tuturor celor care au ceva de spus din ceea ce nu s-a mai spus până acum:


Mârlănia cotidiană, la români

Nu-mi pot explica în nici un fel excesul extins de mârlănie care a cuprins societatea românească, la toate nivelurile, dar și în lung și în lat. E o mârlănie agresivă, de slugi dezbrăcate de uniformă și care, deghizate în oameni liberi, violentează și îmbrâncesc în jur cu obrăznicie, cea mai dezgustătoare fiind cea a consecinței tradiționalelor „pile”. Intri, de pildă, în incinta unei firme private cu laboratoare de analize sau RMN, care are contracte și cu Casa de Sănătate, și cu Spitalul Județean (unele chiar în incinta spitalului), și constați că programările nu valorează nimic, din pricina ălora cu „pile”, care îmbrâncesc, dau din coate și se vâră înaintea tuturor, zâmbindu-le disprețuitor celor programați, dar care, neavând „pile”, sunt sortiți sfântului așteaptă. Dacă protestezi, nu ajută, pentru că atitudinea civică a ieșit de mult din uz, ne-manifestându-se nici măcar la vot. Încet, încet, cireada copleșește pustietatea pârjolită dintre oameni și, umiliți și însingurați, ne lăsăm îmbrânciți de cireadă.

*

Mârlănia cotidiană se manifestă și ca atitudine față de Bucovina Rock Castle, festival făcut cadou Sucevei de trupa suceveană „Toy Machines”, cu sprijinul trupelor clujene „Luna Amară” și „Relative”, în limitele unui buget pentru concertul unei singure trupe rezonabile la manifestările electorale ale găștilor politice. Eu și Constantin-Emil Ursu putem să ne batem pentru Bucovina Rock Castle doar pentru că mizăm pe eforturile uriașe pe care le fac Andi Drăgușanul (în urmă cu doi ani, el a obținut împrumutul de 14 mii de euro, fără dobândă, pentru o trupă celebră, care nu putea fi adusă fără plată integrală anticipată, de la o puternică firmă bucureșteană de impresariat artistic, iar în acest an, 2018, a obținut un împrumut de 4 mii euro, tot fără dobândă), Mihnea Blidariu și Lucian Francisc Csibi.

*

Mai e puțin până ies la pensie și se va termina cu Bucovina Rock Castle, spre bucuria politicienilor și a mârlanilor care tot au de comentat, cerându-ne ultimativ să aducem cutare sau cutare trupă, fiecare cu cotă de piață europeană cât bugetul festivalului pe minimum zece ani, și care mârlani s-au „plictisit” să asculte, adesea și fără atât de ieftinul bilet de intrare, „aceleași” trupe, deși, în fiecare an, noi aducem măcar 9 trupe care nu au mai cântat vreodată la Suceava, din 15. E drept, mârlanii de acest tip sunt puțini, dar tot mă deranjează, pentru că, în vreme ce eu am făcut două descoperiri de card, plătind dobânzi, ca să pot achita transportul unei trupe dumnezeiești din Europa, în mine și în fiul meu se aruncă nu cu pietre, ci cu noroi împuțit, abia înșfăcat din băltirea mârlăniei cotidiene.

*

Mârlănia se manifestă și în palierul înalt al creației. Recent, un mănunchi de oameni cu suflet s-au adunat la Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera” ca să contribuie la crearea unui fond care să transforme în realitate un vis al lui Roman Istrati. Fiecare contribuabil era îndreptățit să-și aleagă un tablou, dintre cele care-i mai rămăseseră lui Roman Istrati după îndelungatele tratamente și spitalizări, dar oameni precum profesorul pensionar Viorica Ciubotaru, care a contribuit cu o sumă incredibil de mare, nu doreau să ia nimic, ci numai să ofere. În contrapondere, un pictor celebru și-a însușit trei cărți vechi și o mască din lemn (opera lui Toader Ignătescu), toate în valoare de circa 1.000 lei, fără să contribuie cu un șfanț; dacă tot era rost de o pleașcă, mârlănia înnăscută a ieșit la suprafață, cu îmbrâncirea atât de tradițional românească.

*

Ostenit de atâta mârlănie cotidiană, țin doar să vă avertizez: dacă nu veți lua atitudine față de fiecare manifestare a ei, altele decât cele schițate de mine, vă veți scufunda definitiv în această mlaștină.


Ziua Artelor Plastice, văzută de Alina Viorela

Alina Viorela, tânăr universitar sucevean şi fiică a unui prieten, nu a ratat Ziua Artelor Plastice Bucovinene şi ziua „Luntrea de ceară”, săvârşită de doi vechi prieteni, Roman Istrati şi Ion Drăguşanul, amândoi cu veacuri troienite pe umeri şi pe creştete. Profitând de prilej şi pentru că, la rândul ei îmi este prieten, Alina Viorela mi-a trimis 12 fotografii de la manifestare, pe care le voi răspândi cu plăcere.


*


Ziua Artelor Plastice Bucovinene, cu cărţi

1932: „Duminică 31 Ianuarie 1932: În Cernăuţi are loc constituirea Societăţii artiştilor şi amicilor artelor plastice” (Calendarul „Glasul Bucovinei” 1933, pg. 81). Ştirea, singura ştire exactă, confirmată, de altfel, şi de Mircea Streinul, doar de Mircea Streinul, a apărut la rubrica „Cronica întâmplărilor mai însemnate / de la 1 Decembrie 1931 la 30 Octombrie 1932”, fără alte amănunte, dar parcă pentru a mai stăvili entuziasmul exagerat al manifestărilor monden-plastice din anul respectiv, deşi mondenitatea cernăuţeană era asigurată de personalităţi culturale de primă mână, din moment ce primar al capitalei Bucovinei era Dimitrie Marmeliuc (1886-1970), istoric literar, folclorist, publicist, decorat, pentru sângele vărsat la Oituz, de însuşi Regele, cu „Coroana României”, iar viceprimar era profesorul universitar Petru Luţa, unul dintre marii „amici ai artelor plastice din Bucovina”.

2018: Miercuri, 31 ianuarie 2018, în Sala „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” din Suceava, s-a sărbătorit Ziua Artelor Plastice Bucovinene, pentru a opta oară, prin decernarea titlurilor de „Seniori ai Artelor Plastice Bucovinene” pictorilor Dumitru Rusu, Viorica Ana Moruz şi Tiberiu Cosovan (om cu merite uriaşe în promovarea artelor plastice bucovinene), diplomele şi premiile fiind înmânate, din partea Consiliului Judeţean Suceava, de către domnul vicepreşedinte Gheorghe Niţă. Moderator al manifestării ai fost doctorul în istorie Gabriel Cărăbuş, director al bibliotecii. În publicul de elită al manifestării pot fi regăsiţi scriitorii Octavian Nestor, Ioan Manole, Viorica Petrovici, Mihaela Grădinariu, Alexandru Ovidiu Vintilă, Constantin Horbovanu, artiştii plastici Radu Bercea, Iosif Csukat, Toader Ignătescu, ziaristul cernăuţean Dan Ceaucă, ziariştii de la „Monitorul de Suceava”, în frunte cu liderul lor, Tiberiu Avram, precum şi o viitoare mare pictoriţă, nepoţica Vioricăi Moruz, care a stat lângă mine şi am putut să o şi pozez.

1932: Pictorii bucovineni se constituiseră, practic, într-o grupare artistică cu ocazia expoziţiei de toamnă din 1931, când Eugen Pohonţu, pe atunci singurul critic de artă al Bucovinei, relansase, cu şi mai multă persuasiune, ideea necesităţii constituirii unei societăţi profesionale a artiştilor plastici, idee întrezărită, după cum susţine Mircea Streinul, încă din 1927, cu ocazia expoziţiei lui Radu Giurgiuveanu şi a lui Paul Verona. Pohonţu a dat imboldul necesar pentru ca, în 31 ianuarie 1932, Societatea Artiştilor şi Amicilor Artelor Plastice din Bucovina să devină o realitate, iar datorită acestui imbold a şi fost considerat drept primul preşedinte al societăţii, al doilea fiind, din 31 ianuarie 1932, până în 31 ianuarie 1933, pictorul Paul Verona, stabilindu-se, astfel, o tradiţie a unei preşedinţii de un singur an, într-o alternanţă amic-artist, probată şi în 1935, când preşedinte al Societăţii era „amicul artelor plastice din Bucovina” Petre Luţa, pe atunci viceprimar al Cernăuţilor.

2018: Vicepreşedintele Consiliului Judeţean Suceava, domnul Gheorghe Niţă, a avut un discurs inspirat, apoi a trecut la înmânarea diplomelor, fără să-şi ascundă bucuria, dar şi emoţiile de a fi părtaş la un astfel de eveniment. Apoi au vorbit noii Seniori ai Artelor Plastice Bucovinene (în 2017, au primit acest titlu, la domiciliile lor, pictorii: Ana Constantines, Dimitrie Savu şi Adrian Bocancea), Tiberiu Cosovan aducând în prim-plan, cu ocazia cuvântului său, cartea de poezie „Luntrea de ceară”, de Roman Istrati, poetul sărbătorit în Ziua Artelor Plastice Bucovinene.

Despre cele două cărţi, cu titlul „Luntrea de ceară”, cea a lui Roman Istrati şi cea de fârtate a mea, au vorbit poetesa Mihaela Grădinariu (un splendid eseu) şi ziaristul cernăuţean Dan Ceucă, partener lui Roman Istrati în fundaţia transfrontalieră, care, cu sprijinul unor suceveni cu suflet şi a Consiliului Judeţean Suceava, îşi va începe activitatea în curând. Iar mie nu-mi mai rămâne decât să vă prezint o scurtă cronică foto a Zilei Artei Plastice Bucovinene şi a zilei „Luntrea de ceară”, închinată memoriei şi operei lui Roman Istrati.

*


Tiberiu Avram, cartea şi Gura Humorului

Astăzi, la Gura Humorului, Tiberiu Avram şi-a lansat cartea „Aventuri pe şase roţi”, într-o restituire de epocă pe care numai un primar ca Marius Ursaciuc – om educat şi spiritual – o putea face. Marius a pus în scenă atmosfera cărţii, aşa că, încă de la intrarea în Casa de Cultură, îţi atrăgea atenţia un folkist, cu repertoriu voit de prin anii ’80, aşezat lângă cortul şi bicicletele de care s-au folosit trei tineri humoreni, pe vremea aceea, pentru a ajunge la mare. La etaj, în Sala „Radu Bercea”, pereţii erau pavoazaţi cu lucrările expoziţiei „Memoria retinei gulagului românesc”, iar în capătul sălii, peretele din spatele mesei… prezidiului era împodobit cu portretul tovarăşului Nicolae Ceauşeacu (Dumnezeu să-l ierte!), cu steagul partidului comunist şi al republicii socialiste, precum şi cu drapelul pentru performanţe în întrecerea comunistă, dobândit pe merit Combinatul Minier Gura Humorului. Pe masă, magnetofonul din carte desfăcea de pe bandă muzica rock a anilor ’70, în vreme ce maşina de scris, un aparat de fotografiat şi alte câteva obiecte deja ancestrale îşi retrăiau gloria de odinioară. În sala înţesată cu public, foarte mulţi tineri (dacă aş fi ştiut, mergeam acolo cu tricoul Bucovina Rock Castle – ca să mă fac simpatic), multe dintre personajele cărţii lui Tiberiu Avram şi publicul-cremă, cu care ne-a obişnuit, de-a lungul anilor, Gura Humorului.

*

Moderatorul acestei minunate sărbători a memorie humorene (prin mărturisire de epocă se recomandă, în primul rând, cartea lui Tiberiu Avram) a fost Marius Ursaciuc. Nu ca primar, ci ca spirit viu şi neastâmpărat, care trăieşte din plin şi pe deplin natural bucuria prietenilor săi. Erau de faţă şi ceilalţi compenenţi de odinioară ai trupei de umor AZ-BEST, Sorin Poclitariu mutându-se mai aproape de mine, pentru a savura sărbătoarea, dar şi pentru faptul că, până pe la anul 1700, strămoşii lui şi ai mei, călăreţi de Coţman, erau rubedenii, iar noi, după bunul obicei românesc, încă ne ţinem de veri, fără să ne pese de a câta spiţă. Iar Marius (cu primarul Ursaciuc nu am treabă, dar Marius este şi prietenul meu) a dat strălucire acestei lansări de carte, în care personajele, vag împovărate de ani, au ieşit în faţa humorenilor, înseninându-i cu o firească şuvoire de spirit şi de inteligenţă. La final, după aproape un ceas de minunată trăire comunitară, Marius Ursaciuc i-a adus lui Tiberiu Avram o bicicletă nouă, pe care i-a dăruit-o, cu promisiunea că va scrie o nouă carte, despre un tur al României cu bicicleta, pe care să-l facă împreună cu prietenii de odinioară. Tibi a promis, dar cred că bicicleta se cuvine prinţesei lui, Clara, care l-a determinat să scrie cartea abia lansată.

*

 Astăzi, la Gura Humorului, am trăit o poveste frumoasă, doar însoţindu-l pe Tiberiu Avram la prima lansare a cărţii „Aventuri pe şase roţi”, o poveste pe care o s-o narez cu câteva fotografii:

*

 


Pagina 5 din 216« Prima...34567...102030...Ultima »