Minciunile şi falsurile marca Beldiman
*
Pentru că am un proces de acţiune în daune pe rol, în care părţile vătămate (unde? la ce?) Beldiman Tiberiu-George şi Beldiman Mihaela-Elena solicită să fiu “obligat la plata compensaţiilor pentru prejudiciul moral cauzat reclamanţilor, persoane vătămate prin acţiuni ilicite ale pârâtului, în valoare de 100.000 lei pentru fiecare dintre aceştia”, nu am mai scris un rând despre licitaţia trucată, prin care o firmă care nu avea ziar şi nici televiziune, SC Training & Consulting Group SRL Suceava, îşi însuşea publicitatea Consiliului Judeţean Suceava, de 233.600 lei.
*
Asta e: dacă părţile vătămate Beldiman Tiberiu-George şi Beldiman Mihaela-Elena consideră că, pe lângă cele două miliarde şi trei sute de milioane, înşfăcaţi necinstit de la Consiliul Judeţean Suceava, trebuie să mai înşface, tot prin minciuni şi falsuri, două miliarde şi de la mine, nu-mi rămâne decât să-mi apăr cauza disciplinat în instanţă. Dar se poate? Nu, pentru că, deşi are un proces pe rol, în dauna mea (va avea unul şi în dauna lui), reclamantul Tiberiu-George Beldiman se năpusteşte asupra mea în fiţuica scoasă cu banii înşfăcaţi din bugetul public, iar astăzi, în instanţă, depune, prin intermediul avocatului, un maldăr de aiureli, uitând că, deşi am solicitat să mi se ceară să fac proba verităţii la măcar un articol scris de mine, nu a făcut-o.
*
Iar dacă partea vătămată dă cu bota în mine, crezându-mă legat cobză de copacul legalităţii, înseamnă că sunt pe deplin îndreptăţit să mă apăr şi public (între timp, a depus zeci de adrese la Consiliul Judeţean Suceava şi Centrul Cultural “Bucovina”, cerându-mi capul – lasă-mi-l, cetăţene, căci nu capul îţi lipseşte, ci creierul din el!), mai ales că în vraful de inutilităţi, pe care avocatul reclamanţilor mi le-a pus la dispoziţie, găsesc şi probele falsului şi uzului de fals care au stat la temelia trucării licitaţiei de atribuire a publicităţii Consiliului Judeţean pe 2015.
*
*
Păcat că nici domnul Gheorghe Flutur nu ştie “nimic despre publicitate”, mai ales că, în arhiva Consiliului Judeţean Suceava, există două note, care probează înaltul spirit civic şi corectitudinea de nevinovată fetiţă de grădiniţă ale fostei director al achiziţiilor, care, sesizând că “unul dintre ofertanţi are ca terţ suţinător o societate cu care soţul meu a avut o relaţie contractuală / comercială”, din înaltă onoare de funcţionar public solicita, “pentru evitarea oricăror suspiciuni şi pentru a nu se interpreta că poate fi posibil un eventual conflict de interese”, urgenta delegarea a unei alte persoane pentru rezolvarea licitaţiei. Dar n-a contat, şi cu altă persoană, a câştigat purcoiul de bani tot firma cu care soţul a avut, dar hăt-hăt şi nu mai avea, o relaţie contractuală, “respectiv SC Training & Consulting Gropup SRL Suceava”:
*
*
Uitarea e o însuşire umană, aşa că poate fi normal ca, în 18 mai 2015, să fi uitat partea vătămată Beldiman Mihaela-Elena că tocmai în 4 mai 2015, adică precis cu ditamai două săptămâni înainte, a scris cu mânuţa ei, la punctul 2, “Plasamente”, că a investit un miliard şi vreo şase sute de milioane în firma… SC Training & Consulting Group SRL.
*
Vedeţi ce poate face pârdalnica de uitare: în doar două săptămâni a uitat partea vătămată Mihaela-Elena Beldiman că este proprietar, împreună cu soţul, al firmei care avea să câştige licitaţia pentru publicitatea Consiliului Judeţean Suceava. Firmă care nu avea ziar şi televiziune, dar avea viitor în ştiinţa culesului de pere mălăieţe.
*
*
Iar dacă a uitat partea vătămată câştigătoare, în doar două săptămâni, că este proprietarul firmei – dacă îşi amintea, lupta din greu “pentru evitarea oricăror suspiciuni şi pentru a nu se interpreta că ar fi posibil un eventual conflict de interese”, nu vi se pare normal ca, peste 4 luni şi o săptămână, să fi uitat, odată cu faptul că firma îi aparţine, şi numele buclucaşei care va câştiga licitaţia?
*
*
Dar poate că, în fiecare an, partea vătămată, făcându-şi vise ca oricare dintre noi, doar se închipuia că este proprietarul firmei la care lucra soţul şi trecea firma în declaraţia de avere, fără să-i fi aparţinut? Poate că un vis identic avea şi soţul, care, de la culesul perelor, şi-a cam scăpat imaginaţia din frâu, lăsând-o să gonească biruitoare pe şleaul public al viitorului apropiat.
*
*
Uimirii retorice de mai sus, “Nu pricep ce îmi lipseşte mie, şi au ei!”, o să-i răspund, cu trimitere la propria-mi individualitate: omenie, onoare, talent, o minte mobilă, un pospai de cultură şi multă, multă, multă muncă.
*
Cât de lipsit de onoare poate fi un om, care afirmă că am profitat atât de aceste vremuri, încât sunt mai bogat decât primarul Ion Lungu şi preşedintele Gheorghe Flutur? Cât de golit de omenie poate fi un om care, doar pentru că am scris parţial despre trucările de licitaţii, prin care şi-a însuşit necuvenit două miliarde şi ceva de lei, mai vrea şi două miliarde de la mine, care le am… drept datorie la o bancă, de la care am luat un credit?
*
*
Aţi văzut cele două “Notă constare”, prin care partea vătămată Beldiman Mihaela-Elena falsifica realitatea unei licitaţii, câştigată de firma din declaraţia de avere a ei şi a soţului ei. Nu am ştiut de aceste “Note constatare” şi de alte probe, până astăzi, când mi le-a pus la dispoziţie avocatul reclamanţilor, iar instanţa m-a sfătuit să le studiez. O voi face cu temeinicie, din respect faţă de instanţă şi, mai ales, faţă de adevăr. Adevărul nu va fi niciodată defăimare, pentru că nu scrisul cuiva, ci adevărul dă strălucire sau devalorizează imaginea unui om. Dar, deocamdată, vă las cu visurile mălăieţe ale părţii vătămate Beldiman Tiberiu-George:
*
