Jurnalism | Dragusanul.ro - Part 4

Nişte tineri care şochează cu muzică veche

29 iunie 1

*

 Sunt muzicieni profesionişti, care pot cânta, la prima lectură, orice partitură pe care le-o pui în faţă. Desluşesc totul cu pasiune, pentru că le-a fost ursit să se nască printre viii cu adevărat vii. Ieri, la Bacău, am băgat de seamă şi cât sunt de tineri.

*

Cântecele naţionale româneşti, pe care le retrezesc din letargie, sunt expresia curiozităţii lor. Trăiesc febril şi dinamic din alte activităţi, dar îşi fac mereu timp pentru căutarea şi revigorarea rădăcinilor spiritualităţii neamului lor.  Şi sunt tineri; până ieri, nici nu am băgat de seamă cât sunt de tineri.

*

Când se redescoperă drept zicălaşi, tinerii aceştia, care obişnuiesc să călătorească în timp, seamănă cu nişte arheologi, care curăţă de tina vremelniciilor ceea ce găsesc sub brazda uitării şi a ignoranţei şi aşează totul în altarul identităţii şi demnităţii naţionale. “Exponatele” sunt spectaculoase sau nu, funcţie de cum le-au creat generaţiile de antecesori. Dar toate sunt moştenirea noastră, sunt ceeea ce ne aparţine şi ne defineşte. Şi sunt atât de tineri!

*

Petrică Oloieru, Răzvan Mitoceanu, Ionuţ Chitic, Adrian Pulpă şi Narcis Rotaru au aşezat în sanctuarul spiritualităţii noastre 700 de cântece, în numai doi ani de zile. Gloriile lor vin din alte preocupări artistice şi creative, dar şi-au făcut vreme şi respect pentru a înlătura colbul şi întunericul din cale. Acum li s-a alăturat şi Mihai Hrincescu. Şi toţi sunt tineri. Mult prea tineri pentru o astfel de maturitate existenţială.

*

29 iunie 2

29 iunie 3

29 iunie 4

29 iunie 5

29 iunie 6

29 iunie 7

29 iunie 8

29 iunie 9

29 iunie 10

29 iunie 11

29 iunie 12

29 iunie 13

29 iunie 14

29 iunie 15

29 iunie 16

*


Mihai Hrincescu, un zicălaş înnăscut

Mihai Hrincescu 1

*

 Mihai Hrincescu, din Arbore, s-a născut zicălaș. Are înnăscutele calități vocale, dezinvoltura acompaniamentului de cobză și o inteligență dinamică în a alege piesele care înseamnă și spun ceva. E un băiat inteligent, cu o modestie și un bun simț echilibrate. Îi știam niște cântece și-mi plăcuseră toate, dar ieri, când l-am văzut și ascultat la Bacău, acompaniat de „Zicălașii” și de propria-i cobză, fără voi gândul m-a dus spre Barbu Lăutaru și spre pleiada de mai lăutari bucovineni: Nicolai Picu și Grigori Vindereu din Suceava, Ion Batalan din Horodnicu de Jos, Alexandru a lui Vasile Bujdei din Vicovu de Sus, Gheorghe Chiciu din Solca, Traian și Ion Bidirel din Stupca și așa mai departe.

*

Pe scena Festivalului „Ion Drăgoi” din Bacău, Mihai Hrincescu, din Arbore, a fost unic. Spun asta nu din simpatia pe care i-o port, ci cu convingere de om care mai știe câte ceva despre muzica adevărată a românilor.

*

Mihai Hrincescu 2

Mihai Hrincescu 3

Mihai Hrincescu 4

 


Laura Erhan, o voce a Bucovinei

Laura Erhan 1

*

 Laura Erhan este una dintre vocile bune ale Bucovinei, care a impresionat, la Bacău, și prin dezinvoltură, și printr-un stil interpretativ deja conturat, și printr-o maturitate artistică remarcabilă. Acompaniată de „Zicălașii”, Laura Erhan a avut, cu cântecele ei, o consonanță cu cântecele vechi ale Bucovinei, conferindu-i o aură de autenticitate. Dacă nu va fi vrăjită de cântatul la nunți, probabil că va avea un viitor artistic pe deplin meritat. Altminteri, va avea bani.

*

Laura Erhan 2

Laura Erhan 3

Laura Erhan 4

Laura Erhan 5

Laura Erhan 6

Laura Erhan 7

Laura Erhan 8

Laura Erhan 9

*


Anton Achiţei scrie poezie. Bună.

Anton Achitei 1

*

Pe Anton Achiței nu l-am mai întâlnit de vreo treizeci de ani, iar ieri, când l-am văzut la Bacău, regreta că nu are la el cele două cărți de poezie, publicate recent, ca să mi le dăruiască. Cinstit vorbind, eu m-am bucurat că scap de dar, apoi Anton Achiței a început să recite un poem, dedicat mamei lui. Și nu-mi venea să cred ce aud: poezie poezie! O viziune lirică plină de cosmicitate, în care mama fiecăruia dintre noi scrie în cartea veșniciei prin… copii, prin urmași. Viziune, tratare insolită a temei, lăuntru poetic autentic. Și-atunci, chiar mi-a părut rău că Anton Achiței nu a avut la el cărțile lui de poezie, ca să mi le dăruiască.

*

Anton Achitei 2

Anton Achitei 3

*


Festivalul “Ion Drăgoi” şi Televiziunea Română

F0

*

De douăzeci de ani, nu am mai văzut un spectacol folcloric, dar ieri m-a înșfăcat bunul Dumnezeu de guler și m-a aruncat în groapa cu lei folcloroși, care m-au căznit și mi-au sfârtecat sufletul vreme de cinci ceasuri și mai bine. Tocmai la Bacău, unde, în minunata grădină de vară, s-a desfășurat Festivalul „Ion Drăgoi”. Festival impecabil organizat de Petru Vlase și de tânărul dirijor al Ansamblului Artistic ”Busuiocul”, violonistul Mihai Gheorghiaş. Orchestră bună, în ciuda faptului că este alcătuită mai ales din colaboratori. La fel de bună, și trupa de coregrafi băcăuani, care a schimbat costumele pe bandă rulantă, pentru coregrafii liniare atribuite diferitelor zone din țară. Dansuri naționale nu am văzut, ci doar coregrafii de tipul „Balșoi Teatrî”. În zadar și fără de folos au tot descris, de-a lungul veacurilor, bieții călători străini dansurile românilor, pentru că inefabilul solar și lunar a fost izgonit în neant, în favoarea colțuroșeniilor sovietice revoltător de liniare.

*

 Dacă de festival s-ar fi ocupat băcăuanii, cred că ar fi fost cu adevărat bine. Admir, printre altele, modul cum știu să-și pună în valoare și Ansamblul Artistic „Busuiocul”, și tinerii cu voci bune din județ și din țară. Voci. Atât, în repertorii plate, preluate de la radio sau de la tembeleviziuni. Din nefericire, când Televiziunea Română vine, undeva, pe bani grei, se comportă ca niște trupe rudimentare de ocupație. Iar când „generalul” acestor migratori este o neștiutoare de spiritualitate națională precum Gheorghița Nicolai, apoi e bai! Vorbă lungă, bătucită cu platitudini bolșevice și cu pupături de funduri de ștabi, precum un gurist bistrițean, ajuns mare prin Ministerul Inculturii, și care venise cu texte penibil de false, într-o discordanță jalnică și derutantă cu o vrednică ucenică a regretatei Valeria Peter-Predescu.

*

Am ascultat multe falsuri, inclusiv din cele puse în cârca bietului Barbu Lăutaru, dar și doi violoniști botoșăneni de excepție, Lucica și Oleg Sacaliuc. În rest, voci bune și incultură gomoasă, mai ales din partea cucoanei de la televiziunea națională, pe care, tot ascultând-o perorând perorații, am asociat-o, involuntar, în mintea mea, cu Zambilica, o iepușoară la fel de folclorică, din nu mai știu ce proză interbelică.

*

 Cred că festivalul de la Bacău, dedicat memoriei inegalabilului Ion Drăgoi, inclusiv printr-o creație rapsodică a maestrului Constantin Arvinte, prezent în sală cu tinerețea sa fără de bătrânețe (are doar… 92 de ani!), înseamnă un lucru bun, un reper al eroismului cultural care se mai încăpățânează să se manifesteze prin țară, înseamnă un lucru bun, în ciuda stricăciunilor pe care le provoacă Televiziunea Română. Dar, dacă este de felicitat cu adevărat ceva, atunci am trei repere indiscutabile: Mihai Gheorghiaș, ”Busuiocul” și Petru Vlase.

*

F0Atfisul

F1

F2

F3

F4

F5

F6

F7 Bistrita

F8 Anton Achitei

F9 Anton Achitei

F10 Brusturoasa

F11 Lucica si Oleg Sacaliuc

F12 Lucica si Oleg Sacaliuc

F13

*


Pagina 4 din 203« Prima...23456...102030...Ultima »