Jurnalism | Dragusanul.ro - Part 31

Nu mai caut cântece vechi, mă caută ele pe mine

1890 Cantec tiganesc

*

Cum cântecele străbunilor nu sunt singurul meu mod de viaţă şi cum rătăcesc prin uitare, adică în spaţiul unic în care se află răspunsurile la întrebări – vorba unui cântec al lui Doru Trăscău, de la „The Mono Jacks”, căutând şi alte iluminări, rămân surprins să aflu, în cele mai neaşteptate depozite de memorie românească, tot alte şi alte cântece, pe care, mai întâi, mi le va descifra vioara lui Răzvan Mitoceanu (prietene, deja eşti invitatul meu la o după-amiază de iniţieri reciproce, pentru că pe Petrică Oloieru nu mai îndrăznesc să-l chinui, după câte i-am pus pe umeri).

*

Sârbele lui Dimitrie Cantemir m-au atenţionat că, în melosul nostru naţional, au existat şi romanţe populare, create de muzicieni cu glagorie, dar asumate de popor cu mare entuziasm. La drept vorbind, teoria accea, cu ţăranul şi ţărăncuţa, care s-au aşezat pe prispă ca să compună „Mioriţa” şi „Meşterul Manole” (altceva făceam eu, pe prispe, în tinereţe) este penibilă. Ţine, eventual, la versificări şi la cântecele simple, dar nu şi în cazul pieselor intrumentale, dedicate dansurilor, pe care nu ţăranul, ci muzicianul din tată în fiu le-a născocit.

*

Astăzi, pe când mă aflam în Basarabia anului 1919, la palavre cu „Copiii lacrămilor”, cineva mi-a pus în faţă, fără explicaţii, o astfel de romanţă, „De-o fi să pleci”, scrisă de locotenentul Liviu Coman, în anii grei ai Războiului Întregirii Neamului. Şi vreau să o aud, Răzvan Mitoceanu, iar dacă este aşa cum presimt, adică tulburătoare, o încredinţăm colegei şi prietenei noastre Gabi Teişanu, ca să o cânte ca nimeni altcineva şi, după aceea, să spună că a găsit-o la „matuşa Catrina dgin dgeal dgin Ilişăşti”.

*

 Dar, înainte de a-ţi arăta, Răzvane, partitura locotenentului Coman, hai să ascultăm, încă o dată, Sârba 2, închipuindu-ni-l pe prinţul cărturarilor şi cărturarul prinţilor, Dimitrie Cantemir, stând, înainte de anul 1700, pe acoperişul plat al casei lui din Istambul şi cântând, de alean, la nai, această romanţă veche, pe care e posibil să o fi compus el însuşi, din pricină de dor de ţară:

*

Sarba 2

*

1919 De o fi sa pleci


Tiberiu Cosovan v-a pregătit un metru cub de cărţi

Coso 1 metru cub de carti

*

Pentru joi, 4 mai, Tiberiu Cosovan v-a pregătit un metru cub de cărţi, pe care Consiliul Judeţean Suceava, prin intermediul instituţiilor sale de cultură, Centrul Cultural „Bucovina” – ca editor, şi Muzeul Bucovine – gazda expoziţiei grupului de creaţie din care face parte şi Tiberiu Cosovan (Josif Csukat şi Iulian Dziubinski) şi a lansării noii cărţi de publicistică, dedicată fenomenului plastic bucovinean.

*

Deocamdată, cărţile sunt sub cheie şi sub paza bună (de bun augur) a costumelor „Zicălaşilor”, aşteptând clipa eliberării – cum zice sculptorul Mircea Dăneasa, care ne-a vizitat şi le-a văzut -, adică ale mântuirii în dublă semantică.

*

Coso O privire indiscreta

*

Nici măcar eu, care sunt colegul de birou al lui Tiberiu Cosovan, nu am cartea, pentru că vreau să o dobândesc în momentul sacralităţii ei, cel al lansării, dar am fotografiat-o, admirând, în ascuns, lucrările de pe şevaletul lui Tiberiu Cosovan, în mediul care l-a ademenit spre creaţie, lucrări care formează ilustraţia de copertă.

*

Coso Coperta 1

Coso Coperta 2

*


Câinele din noaptea Învierii, la Catedrală

Cainele din noaptea Invierii 1

*

De când l-am revăzut în viaţă, după ce fusese otrăvit şi alesese, intictual, să intre în sfera energetică a creştinilor, care se adunaseră în faţa Catedralei din Suseava, în noaptea Sfintei Învieri, am tot purtat aparatul de fotografiat cu mine, dar nu mi-a fost de folos. Nu l-am mai reîntâlnit şi începusem să mă tem că, în cele din urmă, l-a răpus otrava. Numai că eu sunt un individ stăruitor şi aveam convingerea că instinctul bietei vietăţi, care venise după tămăduire în mijlocul mulţimii din noaptea Învierii, a salvat-o. Şi iată că, astăzi, spre amurg, l-am găsit pe bietul căţel, tolănit la umbra unor garaje. Când m-a zărit, s-a bucurat şi mi-a ieşit în cale, sar declicul aparatului de fotografiat l-a speriat (poate că şi dezamăgit), aşa că s-a retras spre aleea blocului în faţa căruia îşi face veacul.

*

Cainele din noaptea Invierii 2

*

În retragere, m-a privit mustrător, de parcă mi-ar fi reproşat un gând necurat, iar când s-a aşezat, în capătul aleii, i-am vorbit îndelung şi cu blândeţe, spre mirarea trecătorilor, deşi Suceava e plină, astăzi, de oameni care vorbesc singuri. Singuri, dar nu cu un câine comunitar.

*

În cele din urmă, i-am mai făcut o fotografie, şi nu a mai protestat. Doar că avea aceeaşi uimire în ochii lui inteligenţi şi care au văzut multe dintre tăinuit-nevăzutele vieţii sucevene.

*

Cainele din noaptea Invierii 3

*

În drum spre casă, mi-am tot spus retoric (nu doar întrebările sunt retorice), că omenirea ar trăi infinit mai bine, dacă fiecare om s-ar despovăra de ranchiuni şi de ură, ca să încapă în sufletul lui cât mai multă iubire. Chestia asta a spus-o, în urmă cu 2.020 de ani Iisus Hristos, fără să-şi închipuie ce avalanşe de ură va declanşa disputa Isus sau Iisus. Şi-atunci, de unde să mai vină speranţa?


Câinele din noaptea Învierii

Catedrala

*

În aglomeraţia de populaţie suceveană din faţa Catedralei, şi-a făcut loc şi un câine comunitar, oploşit, de regulă, pe lângă blocul de lângă fosta poliţie a circulaţiei. Un câine cu pete albe si maroniu-roşcate, prietenos cu toată lumea. Era bolnav, se clătina, tuşea, iar uneori voma, semn că a fost otrăvit – otrăvită murise şi mama lui, „Fetiţa”, iar tatăl, „Codiţă”, lovit cu un levier în cap de către un alt creştin. Este de presupus că şi ucigajul acestui biet câine comunitar se afla în acea mulţime, cu lumânarea aprinsă şi fericit de vestea că Iisus Hristos a înviat.

*

 Mulţimea credincioşilor s-a risipit în valuri, în clipa în care un preot tânăr începuse să o mustre că va păcătui la ospeţe şi prin cluburi, cu băuturi şi cu mâncăruri din abundenţă. Chiar şi câinele comunitar s-a retras din faţa ocărilor preoţeşti, de parcă acel tinerel în sutană ar fi risipit, de acolo, însăşi iluminarea sacră. Păşea împleticit, sprijinindu-se ba de pulpa unui om, ba de a altuia, bietul câine al nimănui. Apoi, a dispărut printre blocuri.

*

Eram cu Andi, amândoi uimiţi şi îndureraţi de întâmplare. Încercam să ne închipuim ce sfinţenie a îndemnat-o pe biata vietate să caute tovărăşia oamenilor şi a bisericii. Ştiam că, atunci când merg la biserici, majoritatea oamenilor se despovărează de energiile negative, iar sufletele vag purificate concentrează în locul adunării un nucleu de energie pozitivă, pe care animalele îl presimt mult mai profund decât oamenii. Probabil că sfera dumnezeiască de energii benefice l-a astras pe suferindul câine al nimănui şi, tocmai de aceea, al tuturora.

*

Abia astăzi, dimineaţă, l-am întâlnit din nou. Era vesel şi jucăuş, cu poftă de viaţă, dar nu şi-a pierdut vremea cu mine, ci s-a strecurat în grădiniţa blocului lângă care s-a oploşit şi a scotocit, cu frenezie, după un os, de el tăinuit, din care a prins să sfâşie grăbit. Semn de sănătate. Foamea este, uneori, un semn al însănătoşirii. Seara, când i-am povestit lui Andi, la telefon, s-a bucurat zgomotos. Din nefericire, undeva, în blocurile din vecinătate, un criminal spumegă, în vreme ce vesteşte trecătorilor: Hristos a înviat!


Privelişti sucevene sau fir-aţi voi de austrieci!

Privelisti sucevene 0

*

Împrospătat cu imagini ale fundalului vieţii acelui Aron Pumnul al Moldovei, care a fost veşnic ignoratul Vasile Fabian, tare mi s-a mai căşunat pe austrieci! În vreme ce mândra noastră Moldovă vibra de copitele eroice ale cailor eterişti, ruşi, turci, de plecau vitejii noştri boieri, la odihnă, prin ţările megieşe, inclusiv în Basarabia, ăştia, austriecii, au zis „Halt!”, spulberând visurile noastre eroice şi construind cu atâta încrâncenare, de parcă ei şi nu noi, daco-romanii, s-ar trage din Meşterul Manole din colindul confundat cu balada şi din Manole Meşterul de pe la nu mai ştiu care televiziune suceveană, unde-şi spulberă cu hărnicie mitul de poet înnăscut, iar nu făcut.

*

Au construit ăştia, austriecii, numai ca să ne facă de râs în faţa Europei cu construcţiile lor civile şi pentru oameni, fel de fel de bazaconii, pe care Partidul Comunist Român, punând poporul arhitect şi constructor de două mii de ani, încă de pe vremea lui Burebisciuc, n-a izbutit să le dărâme pe toate, în mai bine de jumătate de veac. Au rămas vestigii austriece, mai ales în Iţcani şi parţial în Suceava, greu de făcut una cu pământul, iar austriecii – sanchi! – nici nu vin să le renoveze (doar e obligaţia lor, dacă ei le-au construit), nici să le încadreze frumos şi naţional în refaceri arhitectonice, care să nu ne mai admonesteze cu stilul european al secolului al XIX-lea, ci să promoveze elemente populare multi-milenare, în isonul versurilor daco-romane de Moldoviţa, cu ouă închistrite, cu bundiţe de dihor şi cu toacele ortodoxe care toacă mandat după mandat prin craniile fercheşe ale cârmacilor noştri judeţeni – vai de suferinţa lor în martiriul cu adevărat smerit creştin de sărbători.

*

 Pornit împotriva austriecilor, care au vrut să ne germanizeze Bucovina cu clădiri de burg de prin vecinătatea Vienei (adică frumuseţea românească a buruienişurilor şi tufărişurilor noastre nu le mai plăcea?), am păşit, dimineaţă, la primul scapăr zgârcit al soarelui, pe itinerariul naţional românesc autentic, pe care îl constituie, la Suceava, în toate vremurile, veacurile şi mileniile, capodopera arhitectonică românească „Hârbărie” sau „Hărbărie”, în care copacul, acest axis mundi băştinaş şi neaoş daco-roman, încă împodobeşte locurile, vremurile şi concursul de toacă de paşti în buricul târgului. Splendide privelişti are Suceava la periferii şi vi le voi aduce în atenţie cu infinită mândrie identitară, dar nu înainte de a mai scrâşni, încă o dată, din dinţii mei daco-romanici: Fir-aţi voi de austrieci!

*

Privelisti sucevene 1

Privelisti sucevene 2

Privelisti sucevene 3

Privelisti sucevene 4

Privelisti sucevene 5

Privelisti sucevene 6

Privelisti sucevene 7

Privelisti sucevene 8

Privelisti sucevene 9

Privelisti sucevene 10

Privelisti sucevene 11

Privelisti sucevene 12

Privelisti sucevene 13

Privelisti sucevene 14

Privelisti sucevene 15

Privelisti sucevene 16

Privelisti sucevene 17

Privelisti sucevene 18

Privelisti sucevene 19

Privelisti sucevene 20

Privelisti sucevene 21

Privelisti sucevene 22

Privelisti sucevene 23

Privelisti sucevene 24

Privelisti sucevene 25

Privelisti sucevene 26

Privelisti sucevene 27

Privelisti sucevene 28

Privelisti sucevene 29

Privelisti sucevene 30

 


Pagina 31 din 225« Prima...1020...2930313233...405060...Ultima »