Jurnalism | Dragusanul.ro - Part 227

Peambul Cultura etalonul coruptiei

Preambul la articolul


“Cultura, etalonul corupţiei

şi în zodia USL-aşilor” (I)

 

 

1 etalon

 

Oricum ar fi ce-i dat de la natură,

să recunoaştem că-n democraţie

avem acut nevoie de cenzură…

măcar pentru excesul de prostie!

Caricatură de Radu Bercea, ilustrată epigramistic de Ion Drăguşanul


Cultura etalonul coruptiei

Cultura, etalonul corupţiei

 

1 etalon

 

şi în zodia USL-aşilor (I)

 

     Etalon, căci metaforă, simbol sau măcar figurativ al corupţiei nu i se poate spune, din moment ce nu „rimează” nici cu horvat, nici cu brăteanu, nici cu filip şi nici cu beldiman, deci cu slugile anticulturale desăvârşite ale artei rotaţiei la guvernare.
                                                       *
Corupţia în sistemul judeţean sucevean al culturii a început prin reorganizare.
Guvernul Boc tocmai impusese o lege impopulară de reducere a numărului salariaţilor din aparatul bugetar cu 25 %, şi-atunci, pentru merite portocalii în „hora bucovinei”, i-a fost aruncat osciorul bugetar al culturii judeţene cameleonicului cântăcios folcloric brăteanu călin.
Asupra bugetului cultural, guristul s-a năpustit, „cu mucii în batistă” – vorba unui cunoscut şlagăr al lui, împreună cu „echipa” (încă 5 noi angajaţi nelegal!), proclamând ultimativ: „Suntem barbaţi, suntem deştepţi, facem echipă! Cui nu-i convine este liber să plece!”.
Şi s-au văzut obligaţi să plece, încetul cu încetul, artistul plastic Mihai Pânzaru-PIM şi muzicianul Emil Havriliuc.
„Încă de unul mai trebuie să scap!”, perorează, fiecare în parte, arendaşii cântăcioşi (şi bucalii, şi suflătorul în sticlă) ai bugetului judeţean cultural. Şi se referă nerostit, desigur, la mine.
                                                           *
Fără concurs, fără competenţă, străini de mediul pe care-l înşfăcaseră ca pe o vacă de muls, angajaţi direct consultanţi artistici (un analfabet, chiar „regizor artistic”), brătenaşii sau „coşneguţii”, cum inspirat îi poreclise cineva, au înjumătăţit bugetul culturii judeţene prin lefurile lor brute uriaşe.
Responsabili, prin şireată slugărnicie, de încălcarea legii Guvernului Boc (şi a lui Ponta, mai nou), prin „reducerea” numărului de salariaţi ai Centrului Culturii Tradiţionale, cu 25 %, rămânând, din 14, doar… 20 (!) angajaţi la buget, au fost, sunt şi vor fi cadrista judeţeană beldiman mihaela şi „managerul” transparenţei (ca sticlele care-i ţin loc de instrument de suflat) horvat petre.
                                                           *
Pardon! Pentru că şi pentru responsabilitate s-a găsit leac, înjghebându-se un consiliu de administraţie, care, prin vot, să nu mai răspundă de nimic, o pletoră sfertodoctă, formată din horvat petre, brăteanu călin, două cucoane, un neica-nimeni din Consiliul Judeţean şi abulicul filip sorin, acela de şi-a tapetat geamurile maşinii personale, spre exterior, cu ilustrate-icoane, ca să se impresioneze petrecăreţii nunţilor la care prestează de duiosul lui creştinism ortodox.
Între nunţi, filip e proptit manechin în scaunul managerial al absolut utilului Ansamblu „Ciprian Porumbescu”.
Util, în afară de nunţi şi petreceri, în campania electorală perpetuă şi nesfârşită (sic!) a portocaliilor, iar la ultimul bairam de prostire publică, a multicolorilor USL-aşi, spre care cotise, şiret şi în ultima clipă, şi brăteanu călin, împreună cu „echipa” lui.
Doar horvat împărţea, prin parc, umbrelele propagandistice ale portocaliilor, dar nu-i bai, pentru că, vorba unei epigrame a lui George Petrone, multe prostii mai face omul la beţie… electorală, deci în bună parte democratică, naţională şi patriotică.
                                                         *
USL-aşii judeţeni, recunoscători, le menţin privilegiile (au uitat de concursul, pentru ocuparea posturilor manageriale, anunţat pentru toamna trecută), printr-un aparent somn al raţiunii şi al acţiunii, care naşte monştri (deja au trecut 9 luni, de când au luat puterea). Cu o condiţie: să mai angajeze un director, şi el semianalfabet, dar care are antecedente culturale de bătut folcloric pingica. Nu e cântăcios, ci jucăcios, dar tot folcloric!
                                                         *
Între timp, singurul pictor român, din întreaga Românie şi din diaspora, antologat, de British Museum, în „Pictori ai Mileniului III”, suceveanul Constantin Ungureanu-Box, printre altele şi un poet remarcabil, supravieţuieşte cum poate, fără să dobândească un binemeritat loc de muncă în domeniul pentru care fusese ursit.


Capul lui Baisanu il vor!

Capul lui Băişanu îl vor!

 

     Ştefan cel Mare Alexandru Vodă Băişanu, adevăratul şi singurul cârmuitor al patriei judeţene şi municipale, susţinut frenetic de 46 familii de cumetri proprii şi personali, în frunte cu viceprimarul Ovidiu Doroftei, desemnat Cumătru-Şef şi Hatman, va avea, ca orice voievod moldovean, un sfârşit tragic şi destul de apropiat.
     Discutând, la întâmplare, cu boierimea judeţeană galbenă-n cioc, mi s-a spus, cu of şi jurământ, deşi nu era nevoie, că, la apropiatele alegeri din PNL, ei, peneliştii judeţeni, care-s mult mai mulţi decât peneliştii cumetri municipali, capul lui Băişanu îl vor.
     Şi tot boierii galbeni-n cioc mi s-au plâns că n-au noroc, încercând să mă convingă că se vor schimba sortirile, ursitele şi ursitoarele, imediat după căderea lui Ştefan cel Mare Alexandru Vodă Băişanu, când vor retrage sprijinul politic şi tuturor înscăunaţilor „prin concurs” în scaune manageriale descentralizate sau judeţene, dacă nu vor da câte o declaraţie scrisă despre cât i-a costat înscăunarea şi cui anume au dat banii (ceea ce şi eu sunt curios să aflu).
     Aşa că, Măria Ta, ia seama la ce zice cronicarul şi, vorba lui Marin Sorescu, în „Răceala”, „ori mai măreşti ciolanul, ori mai răreşti din câini”, că deja îşi arată colţii, ameninţător!


Sinescu si Nechifor tapi ispasitori

Sinescu şi Nechifor,

ţapi ispăşitori

 

     Pe Florin Sinescu, actualul prefect al judeţului, îl ştiu, de vreo două decenii, drept om de caracter, harnic, priceput şi cuminte, dar, din păcate, excesiv de disciplinat (nici măcar trufaşa şi insolenta lui şefă de cabinet nu şi-a ales-o el, ci i-a fost impusă de PSD).
     Şi pe Ioan Cătălin Nechifor îl ştiu, de ceva vreme, drept tânăr civilizat şi cu mult bun simţ, dar care, tot din păcate, e mult prea chibzuit, prea ezitant în a lua decizii (de aici, referirea epigramistică la personajul literar cu „da-s muieţi posmagii?”).
     În ciuda acestor realităţi indiscutabile, pe care nimeni nu le neagă, lor li se poate imputa debandada judeţeană, în care un avocat ajunge director la sănătatea publică, o doamnă stomatolog, care nu-şi mai practică meseria de decenii, director al Casei de Sănătate, iar un suflător în sticlă, ditamai diriguitorul culturii judeţene. Ca să nu mai amintesc de cei doi vicepreşedinţi, ambii fără experienţă în administraţie, doar cu calităţi umane indiscutabile, în cazul profesorului Rădulescu, şi cam atât.
     După lege, toate posturile din administraţia descentralizată şi judeţeană se ocupă prin concurs, pe bază de „expertiză”, deci de experienţă şi de pricepere. Există şi comisii de examinare, special desemnate, în baza unei dezgustătoare supuşenii, care să-l transforme pe fraierul de partid în ditamai competentul profesional în domenii cu care el, fraierul şmecher nu are nici în clin, nici în mânec (nu-i greşeală, îl am martor pe George Coşbuc).
     Judeţul Suceava are mulţi medici de excepţie, cu îndelungată experienţă şi în gestionarea actului medical, are foşti primari cu recunoscută competenţă, are oameni de cultură care supravieţuiesc pe la periferia societăţii, are valori umane şi profesionale puzderie (ca să nu-i iau în calcul şi pe studenţii de excepţie, şcoliţi pe la Cluj, Bucureşti şi Iaşi, dar şi câţiva dintre cei şcoliţi la fabrica de diplome din Suceava), dar competenţa nu-i interesează, din păcate, nici pe prefect, nici pe preşedintele C.J. Suceava – şi tare mă tem că nu-i mai interesează nici pe oamenii oameni, Florin Sinescu şi Ioan Cătălin Nechifor.
     Suceava e o veşnică bursă a şpăgii, de care, în clipa de faţă, sunt responsabili, ba chiar vinovaţi doar prefectul Florin Sinescu şi preşedintele Ioan Cătălin Nechifor, deşi, în mod paradoxal, ei sunt printre puţinii politicieni din judeţ care nu au luat niciodată şpagă.


Victor Ponta va lasa cu buzunarele goale

Victor Ponta

„vă lasă cu buzunarele goale”…

 

     Din Siret, în Timişoara, din Costanţa, în Salonta, de tot râsul vă e ţara, îi lipsise numai… Ponta! Adică şi tragica poantă, dar, mai ales, Ponta Victor, acest amestec aparent agreabil de şmecherie oltenească şi de duplicitate bucovineană, care „vă lasă cu buzunarele goale, şi încă vă mai simţiţi datori” (fraza asta nu-mi aparţine, fiind singura cu dichis, care i se înşurubase în creieraş, în lunga şi inutila lui viaţă „literară”, proletcultistului Nicolae Cârlan).
     Mult mai păgubos şi mai nociv decât Boc Emil, Ponta Victor trage după sine lepra corupţiei imbecile a unor şarlatani ineficienţi şi care, în afară de furat şi de fudulit cu neaşteptatele lor privilegii, nu se pricep la nimic, decât la hărtănit hălci cât mai dolofane din stârvul deja fetid al României, pe care, cu excepţia ungurilor, care poftesc doar o anume halcă, nu-l mai vrea şi nu-l mai suportă nimeni.
     E atâta analfabetism provocator de haos în sistemul administrativ promovat de Ponta Victor, încât – vorba lui Ioan Cătălin Nechifor, actualul Preşedinte al C.J. Suceava – avem obligaţia de a împânzi Europa cu indicatoare rutiere spre voievodala Suceavă, dulcea Bucovină şi mândra Românie, astfel încât românii de prin Eoropa şi europenii get-beget să fie avertizaţi, la fiecare răscruce de vânturi, în ce direcţie e periculos să te îndrepţi, dacă-ţi visezi urmaşii şi urmaşii urmaşilor tăi altceva decât un şir neîntrerupt de generaţii de sacrificiu.
     Ştiu că vi-i drag Ponta Victor, dar eu îi tot identific, aproape fără voie, feţele groteşti, aşa că îl văd când Niţă Ilie, când Horvat Petru, când Brăteanu Călin, când Filip Sorin, când alt maidanez în călduri, fie ele şi patriotarde, care mârâie şi îşi arată colţii cariaţi chiar şi de lângă taraba vânzătorului de ziare, şi tocmai de aceea nu-l pot iubi.
     Am, totuşi, grijă de buzunare, ca să pot să-mi adăpostesc, din când în când, mâinile şi, foarte rar, umilitoarea raţie de subzistenţă, care ţine loc de leafă de slujitor al culturii, dar la care râvnesc, zilnic şi aproape animalic, Ponta Victor şi ai lui, apoi îmi iau ei şi raţia de supravieţuire, prin tertipurile lor de impozitare supra-piramidală, deci prin şmecherie oltenească şi prin incalificabilă duplicitate bucovineană.


Pagina 227 din 228« Prima...102030...224225226227228