Jurnalism | Dragusanul.ro - Part 22

De la Ciprian Porumbescu la Roman Istrati

*

Astăzi, se împlinesc 164 de ani de la naşterea lui Ciprian Porumbescu, întâmplare astrală în folosul Bucovinei, petrecută la Şipotul Sucevei, în megieşia cumpenei apelor fundamentale ale provinciei noastre, Suceava şi Moldova. Dar numele compozitorului este profund legat de Stupca, satul în care există un stejar uriaş, nutrit din pământul veşniciei sale, prin foşnetul frunzelor neostenit de călătoare auzindu-i-se uneori sufletul: „Iar când, fraţilor, m-oi duce / De la voi şi-o fi să mor, / Pe mormânt, în loc de cruce, / Puneţi mândrul Tricolor!”. Şi nu i s-a pus un Tricolor, pentru că se fură, generaţie după generaţie, ci o tablă lunguiaţă, vopsită în roşu-galben-albastru. Că aşa-i memoria bucovineană: o bucată de tablă ruginind ruginitul.

*

Ciprian Porumbescu înseamnă o uriaşă sete de viaţă şi o demnitate a vremelniciei cum rar se mai pot întâlni. Îl puteţi asculta astăzi, ca să descoperiţi şi în sufletul dumneavoastră aceiaşi dezlănţuire de energii. Sau puteţi să vă vedeţi de ale dumneavoastră, după cum e îndătinat la noi, românii. „Ei nu pun nici un preţ pe originea, gloriile şi virtuţile strămoşilor”, scria, în 1644, Marco Bandini, apoi adăuga: „Singurul lucru pe care îl preţuiesc sunt ei înşişi; de parcă ar fi veşnici”.

*

Tot astăzi, în ziua naşterii lui Ciprian Porumbescu, pentru prima dată în istoria românilor sărbătorită, poetul Roman Istrati îşi va lansa o carte de pamflete geo-politice. Un scrâşnet împotriva perenei neputinţe a unui neam fără memorie. Aşa mi se pare mie firesc: să-ţi cinsteşti antecesorii, respectându-ţi contemporanii. Şi pe unii, şi pe ceilalţi, doar dacă există.

*

Roman Istrati

Ciprian Porumbescu va fi, şi astăzi, o dezlănţuire de cântece, care se vor desprinde din sufletele „Zicălaşilor” Petru Oloieru, Răzvan Mitoceanu, Ionuţ Chitic, Narcis Rotaru şi Adrian Pulpă. Şi vor poposi în suflete. Unde vor găsi universuri propice, vor lăstări şi vor dura. Aidoma stejarului de la Supca.

*

Roman Istrati, pentru că s-a născut poet, se închină, astăzi, memoriei lui Ciprian Porumbescu. Deci, altui poet, care debuta cu poezie, în 1867, la un an după Eminescu, în paginile revistei „Familia”. Se simte cosmicitatea lirică a lui Ciprian Porumbescu în tot şi în toate. Îţi trebuie doar simţuri, cu care să poţi percepe şi pune pecete pe suflet. Dacă îl ai.

*

Tare frumos, dumnezeiesc de frumos ar fi dacă românii ar învăţa să se legitimeze prin poeţi, prin muzicieni, prin artişti plastici, dacă ar învăţa să dăinuiasă prin origini, prin glorii şi prin virtuţi. Ăsta este şi secretul adevăratei credinţe, şi al netăgăduitei demnităţi umane. Pentru că nu există alte moaşte sfinte decât cele ale memoriei.

*

Astăzi, se împlinesc 164 de ani de la naşterea lui Ciprian Porumbescu, întâmplare astrală în folosul Bucovinei, petrecută la Şipotul Sucevei, în megieşia cumpenei apelor fundamentale ale provinciei noastre, Suceava şi Moldova.


Horă „auzită de la micul Ciprian Porumbescu”

*

Deși reluată și stilizată, în opereta „Crai nou”, „Hora lui Traian” (Bidirel, din Stupca), pe care lăutarul Ion Batalan din Călugărița (însurat și mutat la Voitinel) o auzise „de la micul Ciprian Porumbescu”, în anii în care Batalan cânta în banda lui Grigori Vindereu (erete, în româna veche), iar „micul Ciprian” lua lecții de vioară de la lăutarul sucevean, fiind gimnazist, se va cânta și sâmbătă, 14 octombrie 2017, în ziua de naștere a lui Ciprian Porumbescu, pentru prima dată sărbătorită la români, drept o inedită… inedită (datorită modului insolit în care s-a păstrat).

*

Precizările lui Calistrat Șotropa, din Biblioteca muzicală „Muza Română”, pe care o scotea, lunar, la Cernăuți, din 1880, până în 1890, sunt importante și din alt motiv, acela de a certifica migrația cântecelor românești dintr-o regiune în alta. Pentru că lăutarii cu care ucenicise Batalan, Ciolac (basarabean, mutat, ulterior, la București, bunicul celebrului Cristache Ciolac, cu care se împrietenise George Enescu și-l recomandase drept lăutar al familiei regale – avea să cânte și la nunta lui Ferdinand, în decembrie 1893, și la nunta de argint a lui Carol I, în 1994), Șolcan (originar din Zaharești, unde avea să revină la bătrânețe), Năstase (moldovean, stabilit la București, unde plecaseră boierii moldoveni, după Unirea din 1859, care ne-a lăsat „Sârba lui Năstase”, un minunat brâu moldovenesc, devenit, ulterior, sârbă… argeșeană) și Paraschiv (și el mutat la București, în taraful altui basarabean, Anghel Dinicu, străbunicul lui Grigoraș Dinicu).

*

*

 


Întoarcerea vechilor cântece ale Basarabiei

Profesorul Petru Oloieru, scriind armonia unei piese vechi

*

În 27 martie 2018, în ziua Centenarului Unirii Basarabiei cu România, la Suceava se vor auzi pierdutele cântece ale Basarabiei, precum „Hora mazililor”, „Hora răzăşească”, „Basarabia”, „Congazul”, „Ostropăţul”, „Hora de la Orhei”, „Ca la Chişinău”, „Hotine, Hotine”, „Malul Nistrului”, „Ciocârlia”, „Păpuşoiul”, „Sârba lui Ciolac” şi aşa mai departe, până la vreo 60 de piese instrumentale şi vocale, cărora, de ceva vreme, profesorul Petru Oloieru le scrie armonia, întreg stocul de partituri pierdute, dar regăsite de noi, urmând să fie readus în contemporaneitate de trupa de muzică veche românească „Zicălaşii”. Melos românesc, viu între anii 1700-1926 (conform datărilor notaţiilor muzicale pe care le-au făcut străinii, dar de care ne vom folosi), cântecele Basarabiei au intrat în atenţia noastră pentru împlinirea unui vis, numit „Uniţi dintotdeauna. Prin cântec„, un vis de a cinsti Întregirea Neamului Românesc prin concerte cu muzica veche a provinciilor care s-au întors acasă în anul 1918. Ne vom împlini acest vis, cu partituri, neştiute de nimeni altcineva, pe pupitrele „Zicălaşilor”, şi, prin fonotecări video sau poate că şi printr-un concert al „Zicălaşilor” la Chişinău, pentru că avem de demonstrat că la temelia folclorului românesc, zonificat provincial în ultimul secol de şi de excese naţionaliste, dar mai ales de suficienţe „ştiinţifice”, stă melosul moldovenesc, inclusiv cel cult, adoptat cu grăbire de întreaga Transilvanie, de când fiecare „ardelean, copil de frunte” (versuri din „Hora Ardealului”, de Vasile Alecsandri, publicată, în 1848, de „Gazeta de Transilvania”), descoperea în compoziţiile lui Flechtenmacher, Caudella, Muzicescu („verde-i bradul şi stejarul, / n-o mai fi cum vrea duşmanul” etc., cântec publicat în 1904) sau Mandicevschi, emblema spirituală a românismului ardelean, care se închega atunci. Iar dacă basarabeanul Gavriil Muzicescu a luat cântece ale Basarabiei şi le-a răspândit în întreg spaţiul românesc, acelaşi lucru făcându-l şi vestitele neamuri de lăutari basarabeni Dinicu, Basamac, Ciolacu, care şi-au urmat boierii moldoveni la Bucureşti, iată că vine vremea întoarcerii acasă a cântecelor Basarabiei, prin truda altui fiu al său, suceveanul Petru Oloieru.


Primul concert „Porumbescu” în Suceava

*

De ziua de naștere a lui Ciprian Porumbescu, sărbătorită pentru prima dată, „Zicălașii” vor susține, iarăși în premieră suceveană absolută, un concert cu piese compuse de visătorul emblematic al Bucovinei, intitulat „Rapsodia Română”, după titlul primei compoziții care se va cânta, înșiruirea firească ducând prin partiturile cu muzică orchestrală, poporală și studențească. Cei care vor participa la concert (se va filma și se va pune pe net) vor descoperi un Ciprian Porumbescu luminos și care ne povestește nu așa cum suntem, ci așa cum visa el că o să ajungem odată și odată.

*

Între cele două părți ale concertului „Rapsodia Română”, de Ciprian Porumbescu, susținut de trupa „Zicălașii”, se va lansa noua carte a lui Roman Istrati, „Rusu’ moralist”, prefațată de publicistul Sorin Avram, de la „Jupânu”.

*

Prima sărbătorire a nașterii lui Ciprian Porumbescu, prin concertul „Rapsodia Română” și prin lansarea cărții  „Rusu’ moralist”, de Roman Istrati, se va săvârși sâmbătă, 14 octombrie 2017, începând cu ora 11, în incinta Centrului Tradițiilor Bucovinene (vizavi de Kaufland). Intrarea este liberă, iar cartea lui Roman Istrati se va distribui gratuit participanților la manifestare din partea Consiliului Județean Suceava.


Muzica lui Cantemir, sub șapte lacăte!

*

Descoperind, ca și rockerii de astăzi, o ingenioasă metodă de notație muzicală, pe griful instrumentelor cu coarde, Dimitrie Cantemir ne-a lăsat moștenire și câteva melodii moldovenești, inclusiv „Ostropățul” („Ostropesul”, în notația lui), vechi dans moldovenesc, păstrat, până de curând, prin Basarabia. Probabil că se mai găsesc și alte variante (am văzut una și în caietele lui Karol Mikuli), dar variantele melodiilor moldovenești, reproduse de Cantemir până în anul 1700, înseamnă mult mai mult, pentru că permit descifrări ale aderențelor neamului la „scenariile mitice primordiale”, cum numea Mircea Eliade ceea ce, în viziunea lui Lucian Blaga, însemna „matricea stilistică” a neamului românesc, cu desăvârșise înrădăcinată în ceremoniile totemice ale boreazilor.

*

Din nefericire, dincolo de dezinteresul gomos al specialiștilor români în folclor, care, ca și interpreții de haida-dâra-dâr-dâr-da, se folosesc doar „științific” de moștenirile veacurilor pentru a-și promova propriile imagini, accesul la partiturile lui Dimitrie Cantemir este blocat cu șapte lacăte, în ciuda faptului că, prin cele străinătățuri, apar cărți care ar fi mult mai utile românilor, decât altor neamuri europene. De pildă, cartea lui Owen Wright, Demetrius Cantemir: The Collection of Notations (Volume 1, 2, London & New York, 1992, 2000), cu partituri doar în primul volum, dar un volum încă inaccesibil.

*

Și totuși, o soluție trebuie să existe, iar până nu o să izbutesc să aud melodiile moldovenești, eternizate de Dimitrie Cantemir, dar cântate cu instrumentele, cadențele și armoniile moldovenești, nu o să am odihnă. Nici măcar veșnică.


Pagina 22 din 227« Prima...10...2021222324...304050...Ultima »