Turism în ţara lui „Ponta minte / Băsescu mă amuză”

         O scurtă „goană” prin ţară m-a lămurit că în ţara lui „Ponta minte / Băsescu mă amuză” nu se poate face turism, ci, în cel mai bun caz, doar chiolhanuri de pensiuni. În apropierea obiectivelor cultural-istorice, care merită toată atenţia, nu sunt parcări, ci doar „hingheri” ai afacerii ridicărilor de maşini. Poţi vedea, de pildă, „Biserica Neagră” din Braşov doar din mersul maşinii.
         În altele locuri, mai ales în cazul obiectivelor (prin corupţie) restituite, nu-ţi prea permite punga să îşi satisfaci nevoia de memorie. La Castelul Bran, de pildă, biletul de intrare pentru un adult costă 25 lei (nu 5 lei, ca la Cetatea Sucevei). Privatizatul proprietar (îndreptăţit, nici vorbă!) trebuie să câştige, mai ales că mitul lui Dracula se vinde bine, inclusiv la dughenele cu stupidităţi, de la poalele Castelului. Preţuri mari, exagerat de mari, începând de la parcare, până la mâncare.

        Cât despre cârpăcelile fenechiste ale şoselelor şi autostrăzilor patriei, mai bine să nu mai vorbim (şi aşa-i bietul Relu lui Crinelu strâns cu uşa de te apucă mila).
        Semnalizarea rutieră e fistichie şi alandala, dar bine supravegheată de miliţieni şpăgari, care nu ratează obolul de la nici un şofer dezorientat (şi toţi cei care trec, pe acolo, pentru prima dată, nu au de ales: îşi dau obolul miliţionăresc – au lefuri mici săracii!).

        La mare, e frumos şi rezonabil, dacă te ţii departe de scălâmbăielile lui Radu Mazăre. E drept că, peste tot, te întâmpină ruinele hotelurilor privatizate politic, negre, fără geamuri, parcă abia ieşite dintr-un cumplit război (ponta-băsescu?), dar, ca român, nu ai decât să alegi un hotel privatizat pe bune şi, tocmai de aceea, bine întreţinut, dar şi cu preţuri mai mult decât convenabile (cum se întâmplă la “Prahova”, hotel pe nedrept ponegrit de unele televiziuni de ştiri).

         Iar marea e atât de frumoasă, încât, uneori, merită să uiţi de efectele mitrea, boagiu, fenechiu şi cum s-or mai fi nujmit ăştia şi ceilalţi, ca să te încumeţi la drum.

La Guvern “se fură prin lege”

        Sau măcar aşa spune una dintre clasicele cugetări ale Preşedintelui Traian Visarionovici Adolf Băsescu. Mă rog, dacă nu s-ar fura, nici n-ar mai fi atâta bătălie pentru guvernare, condusă de sângeroasele căpetenii de oşti migratoare Traian şi Decebal-Udrea Băsescu, pe de o parte, şi Victor Crin Ponta ot Voiculescu Antenumus, pe de altă parte.

         Furaţi, furaţi, furaţi, că doar patria şi poporul vă aparţin! Fir-aţi voi ai… cui, în fond, veţi şi fi!

Torturarea viitorilor şomeri, prin… “bacalaureat”

         Generaţia tânără, formată din “nişte criminali în serie, care-şi ucid numai visele”, cum spune un cântec rock, dă prima bătălie cu cinismul statal, anual, prin golănia numită “bacalaureat”.

        Mai curând brutală lecţie de umilinţă, mai curând dispreţuitor refuz al unei societăţii ratate, dar duhnind de demagocie şi de arţag, “bacalaureatul”, care nu mai înseamnă un examen de capacitate, ci un dresaj primitiv întru ale robiei care va urma şi care, la români, nici că se poate numi viaţă sau societate democratică de tip liberal, reprezintă nu eşecul unor generaţii fără viitor, ci eşecul total, ba chiar dezastruos al cinicilor şi iresponsabililor tovarăşi iliescu, constantinescu, iliescu, băsescu, roman, stolojan, văcăroiu, ciorbea, vasile, isărescu, tărâceanu, boc, boc, boc, boc, boc, ungureanu, ponta şi ciracii lor întru ticăloşie şi întru trădarea “multilaterală” a neamului românesc.

        Diletantism neghiob al “reformei învăţământului”, profesori prost plătiţi şi, în consecinţă, indiferenţi, iar unii, chiar tirani şi şpăgari, cărţi imbecile şi programe şcolare bulibăşite, cornul şi laptele, meditaţia (nu cea transcedentală), “contribuţii” din partea comitetului de părinţi la bunul mers al şcolii, bani murdari, de la buget, pentru aparenta revovare a temniţelor şcolare, temniţe şcolare, licitaţii trucate, prostie guvernamentală, parlamentară şi prezidenţială, parvenitism,  iliescu, constantinescu, iliescu, băsescu, roman, stolojan, văcăroiu, ciorbea, vasile, isărescu, năstase, tărâceanu, boc, boc, boc, boc, boc, boc, boc, ungureanu, ponta, ponta şi, din umbră, udmr, voiculescu, antonescu, reprezentanţii minorităţilor, vadim, precum şi toţi acoliţii lor.

         Astea şi ăştia reprezintă umilirea generaţiilor de tineri, cărora li se asasinează viitorul, speranţele, viaţa, demnitatea, după cumplita şi inumana umilinţă a aşa-zisului “bacalaureat”.

“Dezastrul” călătoriei lui Ponta, în Asia

         Nu ştiu de ce s-o fi supărat Băsescu pe Victoraş Ponta, numind turneul lui Asiatic un “dezastru”, când, de fapt, nici nu a fost. Dimpotrivă, fecioraşul guvernant a dobândit amintiri fabuloase, care greu i se vor şterge din memorie. A văzut ţări pe care neam din neamul lui din Pârteştii Bucovinei sau din Târgu Jiu (via Timişoara) nu visau să le vadă vreodată. Asta, în cazul în care chiar ştiau că există acele ţări pline de farmec, de mit, de istorie şi de cultură.

         E drept, România a cheltuit ceva părăluţe, cu turismul de-a investitorii al lui Victoraş Ponta, dar nu-i bai, pentru că drăgălaşii de românaşi sunt chiar fericiţi să se bucure de viaţă exponenţial, adică prin aleşii lor.

         Chiar vrei să ne iei şi această ultimă bucurie, tovarăşe Băsescu? Tovarăş nu al nostru, ci al lui Ponta, Antonescu, Udrea, Ungureanu et Co.

Civilizaţia protestului, la Suceava şi la Cluj Napoca

          La Suceava, nimeni nu prostestează, iar dacă ar vrea s-o facă, ar trebui să se alinieze pe trotuarul din faţa biseicii catolice, straşnic pândit de jandarmi şi de servicii.

         Retractez: La Suceava, se petrec proteste anuale, de Sânziene, când ilustrul cârmaci edilitar Ion Lungu împarte din opulenţă sărmanilor, cărora le dăruieşte măcar câte 5.000 de porţii de sarmale, de daraburi de pâine şi de sticle cu apă plată (ca şi imaginaţia, inteligenţa şi credinţa lui).

         La Cluj Napoca, în fiecare seară de vineri, spaţiul din faţa statuii lui Matei Corvin este rezervat protestelor publice, aprobate şi legalizate, practic, cu anticipaţie.

         Vin, deci, şi protestează, funcţie de nemulţumirile lor, ecologiştii, pensionarii, bicicliştii (care vor mai multe piste), locatarii, societatea civilă. Lumea se detensionează, ba chiar se amuză şi îşi despovărează sufletul de energii negative. De boc, de ponta, de băsescu, de antonescu, de tot neamul lor. Nu ajută, dar nici nu strică.