Jurnalism | Dragusanul.ro - Part 210

Nicoleta Cojocaru, nici ţărancă tv, dar nici artistă

Nicoleta CojocaruCu aere de mare artistă, deşi, cu incultura ei strălucitoare nu poate fi, aşa cum nu poate fi nici ţărancă, deşi cântă folcloricios (ţăranca, spre deosebire de ea, vorba lui Emil Havriliuc, şi prăşeşte!), Nicoleta Cojocaru falsifică, la tot mai nătângul post tv al lui Băişanu, şi ultimele vestigii de datină românească. Nu am nevoie de alte argumente, decât cel al bundiţei de dihor (păcat că nu i se văd şi opincile cu colţuni de lână), pe care o poartă cântăcios şi pe timp de vară. Şi nici nu e nevoie de argumente, în cazul acestei bagatelizante de spiritualitate străveche. Mai nou, Nicoleta trage bigot în jugul folcloric, alături de primarul Lungu, la marea sărbătoare a Sfintei Sarmale de Sânziene. Să le fie de bine! 


Tolocarul culturii sucevene

Bratea caineÎn ultimii ani, cultura a ajuns să se transforme, pe întreg cuprinsul  judeţului suceava, într-o tolocărie necontenită de prost gust, prin care mediocritatea şi contrafacerea sunt înfăţoşate drept evenimente de crăpat gura târgului şi de îmbrâncit prosteala şi proştii în gropi. Şi totul se datorează unui şmecheraş de Sfântu Ilie, care ştie să scoată bani şi din piatră seacă (ieri, cu vânzarea buteliilor, azi, cu „haida-hăi, haida-hăi!”). Nu iau în discuţie şi nu fac nici o trimitere la statutul de cântăreţ al lui călin brăteanu, care este unul aproape rezonabil. Din păcate, cetăţeanul s-a vrut şi diriguitor cultural, deşi glasul nu o să suplinească niciodată absenţa minţii. Şi mai din păcate, chiar şi USLaşii îl menţin la cârma cheremului asupra întâmplărilor pe care niciodată nu le va putea pricepe. Asta e!


Becali – în puşcărie, hoţii – în libertate

Becali PNLŞi nici măcar nu mă surprinde că, într-un anume fel, s-au cam adeverit prorocirile miliardarului din Pipera. În fond, dacă schimbul de terenuri cu Armata, avea viza Consiliului Superior de Apărare a Ţării, ministrul Babiuc şi generalii nu se puteau împotrivi schimbului. Prin urmare, câtă vreme componenţii, de atunci, ai Consiliului Superior de Apărare a Ţării sunt încă în libertate, spusa lui Becali, care ştie el ce ştie, este mai adevărată decât oricând: Becali – în puşcărie, hoţii – în libertate! Că doar mai sunt atâtea şi atâtea de prădat în ţara asta, uitată şi de bunul Dumnezeu, sub varza pârlită de sub găluştele din oloaiele publice ale primarului Lungu. 

 

Ion Drăguşanul


Ion Lungu şi sarmaua publică

Lungu sarmale

 

         Când a candidat la funcţia de primar al Sucevei, Ion Lungu era aproape falit, iar investiţiile în campanie l-au adus, probabil, la sapă de lemn.

        Dar Ion Lungu era şi este un bun creştin, în faţa aparatelor de filmat şi de fotografiat. Împarte sarmale şi apă plată cu miile (în acest an, câte 5.000), başca daraburi de pâine, drept mulţămită că bunul Dumnezeu are milă şi grijă de evlaviosul Ion Lungu.

        Poporul, veşnic flămând de democraţia găluştelor lui Lungu, dă buzna la sarmaua lui publică, dar nu dă şi semne că s-ar sătura. Prin urmare, riscăm să-l avem pe Lungu, în vecii vecilor, Amin!, lângă oloiul lui de sarmale, din care împarte ţărăneşte (mai mult nu-l duce mintea, pentru că, vorba exegeticei exagenare Cristescu, el are doar arhetipuri, adică instincte).

        Şi totuşi, un semn rău pentru Lungu pare să se întrezărească în circăraia lui milostivos creştină: o uniformă (ce-i drept, de poliţist obedient) sugerează albăstrimea trăsnetului de vară.

         Puşchea pe limbă!

 

Ion Drăguşanul

 


Ai lui Băsescu interzic ţiganii

Basescu rrome

 

         Gaborii dă telectuali ai lu’ Băsescu au chitit că-i mişto dă democratic şi dă european să interzică, prin lege, folosirea cuvântului „ţigan”, care ar avea, după minţişoarele lor, conotaţii ostile, dispreţuitoare.

         Dispreţul faţă de ţigani şi faţă de cultura lor insolită este şi istoric, dar şi statal, la români.

        Prima dată s-a manifestat acest incalificabil dispreţ, atunci când bieţii ţigani au fost scoşi din robie, dar fără împroprietărire – nici măcar o palmă de pământ, pentru o casă şi pentru practicarea unui meşteşug străvechi. A existat, de pildă, la Câmpulung Moldovenesc, un ţigan Vrabie, care, pentru că izbutise să-şi cumpere, cu aurul cules de pe Bistriţa, o sfoară de pământ, era considerat şi respectat ca răzeş.

        A doua oară, dispreţul statal, ăla care ne doare şi pe noi, românii, s-a produs după Revoluţie. Nici măcar la ceapeuri n-au mai putut lucra (şi mulţi o făceau, mai ales prin judeţele Suceava şi Botoşani), aşa că nu le-au rămas prea multe alternative de supravieţuire.

        Nu cuvântul „ţigan” trebuie interzis, zâmbăciosule şi ipocritosule, ci atitudinea asta de migratori în pradă, pe care o au politrucii bucureşteni şi faţă de rromi, dar şi faţă de români. În fond, şi unii, şi ceilalţi, supravieţuim la fel de greu şi ne „bucurăm” de acelaşi dispreţ din partea celor care, „cum au ajuns împărat, întâi pe tat’-su l-o spânzurat”, „tat’-su” fiind, guralivule şi exemplăriciosule pentru telectualii tăi, poporul acesta numeros şi veşnic oropsit, indiferent de numele etniilor care-l alcătuiesc.

 

Ion Drăguşanul


Pagina 210 din 219« Prima...102030...208209210211212...Ultima »