Jurnalism | Dragusanul.ro - Part 208

Radu Stroe, un Moş Teacă în „forţament”

 

Radu Stroe        Pitit mişto după colţuroşenia de vechil năzuros a miliţianului Radu Stroe, Moş Teacă îşi dă iar în petec, înfierând actualul cod rutier drept „un regim sancţionator în băşcălie”, de parcă noi l-am fi votat (pe cod, deşi unii l-aţi votat pe… Stroe şi Vasilache).

 

         Toată lumea este de acord că teribiliştii, nesimţiţii şi brutele şoselelor trebuie să rămână fără carnete de conducere pe cât mai mult timp posibil, până se maturizează şi, respectiv, civilizează. Şi, precum toată lumea, se aburcă bucal şi ăsta, Moş Teacă de la Interne, care şi el vrea „măsuri extrem de severe”, dar, ţineţi-vă bine!, „care trebuie să aducă forţament pe conştiinţa omului, ca să nu spun „frică”, pentru a nu mai trece pe roşu” etc.

 

         Fir-ar el cu mintea şi cu limba lui de miliţian forţamentate!


Ziua băşcălizării „Tricolorului”

 

Ziua drapelului         „Ziua Drapelului”, cum o numesc politrucii pluripartizi din toată ţara lui Băsescu şi Ponta, nu înseamnă decât o băşcălizare jalnică a „Tricolorului”, prin insolenţa cu care semidocţii cu diagonale tricolore se buricesc prin târgurile patriei, pentru a deversa rumeguşul discursiv peste memorie, peste valorile neamului şi peste supravieţuirea noastră de fiecare zi.

 

         Şi poate că este mult mai dezgustătoare prefăcătoria lui Lungu ot Suceava, de pildă, sau a lui Băsescu ot Basarabi de-a cinstirea eroilor, a istoriei şi a „Tricolorului” (nu „drapel”, troglodiţilor, ci „Tricolor”!), decât prefăcătoria aceloraşi şi a întregului lor neam politicesc de-a bunul samaritean, care îşi umilesc propriul popor, hrănindu-l, doar o dată pe an, cu sarmaua publică, deci cu jegul opulenţei lor de jalnici parveniţi.

 

         „Un popor trebuie să-şi merite locul pe care stă prin memorie şi prin cultură”, spunea Elena Greculesi, iar spusa asta valorează, în faţa istoriei reale, infinit mai mult decât tonele de sărmăloaie, pe care le vor împărţi, eventual, Lungu ot Suceava sau Băsescu ot Basarabi, cu tot aliotmanul lor de dispreţuitori şi jecmănitori de ţară.

 

Ion Drăguşanul 


Traian Băsescu, o gaură în „Tricolor”

      

Basescu razand         „Drapelul Naţional aminteşte fiecărui român trecutul de luptă pentru unitate şi independenţă şi ne face să trăim un sentiment de mândrie şi de apartenenţă la ţară şi la valorile naţionale” (Traian Băsescu).

 

         Traducerea textului, din limbajul prezidenţial de lemn, în cel al realităţii băsesciene:

 

         „Drapelul Naţional aminteşte fiecărui român trecutul de luptă portocalie pentru dezbinare şi aservire şi ne face să supravieţuim cu un sentiment de furie că numai noi, cei mulţi, mai credem în ţară şi în valorile naţionale”.

 

         Atât! Oricum Băsescu, uriaşa gaură din „Tricolor”, nu va pricepe niciodată nimic.


Victor Ponta, ipocritul cu succes la public

 

Ponta Victor          Cum de nu pricep românii că Victor Ponta este un alt Boc, unul doar mai abundent în şezut şi mai mătăhălos la statură, dar şi la… stat, care, cu aerul de prefăcută disponibilitate, ne rade de ne merg fulgii, nu am să înţeleg vreodată.

 

         Când Emil Boc aplica (voi cita din Ponta) „principiul angajării unui singur funcţionar la şapte posturi vacantate”, Ponta aproape că îl acuza pe Boc de genocid împotriva românilor.

 

         Ajuns în scaunul lui Papură-Vodă, proaspăt eliberat de Boc şi de Ungureanu, Ponta a continuat trăsnăile şi mai abitir (de fapt, se angajau şi încă se mai angajează câte şapte lipitori de afişe pentru „fiecare post vacantat”), ba mai şi desfiinţează „60.000 posturi vacante”, în manieră bolşevică, adică fără să ţină cont de realitate şi de priorităţi (în unele locuri prisosesc lipitorii de afişe, în altele lipsesc funcţionarii) şi o ia, apoi, de-a droanga, pe urmele lui Ioan Cătălin Nechifor de Suceava, dar cu itinerariu invers şi viceversa, spre Azerbaidjan, Kazahstan, Uzbekistan (dar spre Burundi nu?) şi China, ca să aducă lapte prins şi miere rainică investiţională pentru poporul român.

 

         Îl credeţi? Dacă da, înseamnă că-l şi meritaţi! 


Crin Antonescu, al doilea lefter al ţării

 

Antonescu crin         Doamne, ce m-a mai păcălit! Îl plăceam pe Crin, ca pe nimeni altul dintre cocoţaţii din deal (al Mitropoliei), pentru că avea, în opoziţie, dar numai în opoziţie, un discurs inteligent, dinamic şi plin de sevă – deci calităţi jurnalistice şi scriitoriceşti remarcabile, ca să nu mai vorbesc de harul lui actoricesc înnăscut, foarte apropiat de cel al lui Becali (cel mai bun actor dintre toţi politicienii), al lui Băsescu sau al şmecheraşului Ponta.

 

         Numai că, între timp, în baza aceluiaşi tip de prosteală publică, Crin Antonescu a ajuns al doilea bărbat în stat şi se confruntă, pe cale de consecinţă, şi cu actul administrativ. Se confruntă de dă în petec, aducând Senatul la faliment sau, cum spune el, la o „situaţie foarte dificilă, spre critică”. Straşnic viitor, ne proroceşte, deci, şi ca… Preşedinte!

 

         Prin urmare, cerşeşte de la Ponta (şi ăsta moşteneşte bugetul statului de la bunică-sa din Pârteştii Bucovinei, odată cu oala cu chişleag), care, mai mult ca sigur, îi va da, că doar nu dă de la el.

 

         Superb popor, frumoasă ţară, dar vai de noi şi de biata noastră ţară, din pricina celor pe care-i tot punem să ne conducă!


Pagina 208 din 219« Prima...102030...206207208209210...Ultima »