Jurnalism | Dragusanul.ro - Part 20

Oraşul Vatra Dornei nu există!

Dorna 1

*

Oraşul Vatra Dornei nu există. E o necontenită revelaţie, pe care a născocit-o bunul Dumnezeu ca să ne arate calea spre Paradesha, pe care doar câţiva pictori ai muntelui, în frunte cu inconfundabilul David Croitor, au izbutit, de-a lungul anilor, să o contureze. Oraş înseamnă un termen prozaic, prin care se individualizează banalităţi terestre, nu Vatra Dornei, care dimensionează o viziune cerească, o concreteţe a Sinelui Universal, din care toţi, cu sau fără imaginaţie, ne putem împărtăşi. Iar chestia asta au descoperit-o şi păsările călătoare, care, de ani buni, şi-au făcut sălaş pe Dorna îngheţată, spre bucuria preafericiţilor care au respirat lumina zilei doar în aceste locuri.

*

Oraş poţi să-i spui cătunului Suceava, talciocului Bucureşti sau înşelătorului Iaşi, dar nu şi miraculoasei Vatra Dornei (pământul celor mulţi – în traducere din româna veche), care înseamnă nu o metaforă, ci un potenţial metafizic mitic şi, totuşi, actual. Cine nu mă crede să meargă, să vadă, să respire anotimpurile în spaţiul sacru dintre Mestecăniş şi Tihuţa şi să se înveşnicească.

*

Dorna 2

Dorna tablouri 6

Dorna 3

Dorna tablouri 5

Dorna 4 cu Petrica

Dorna tablouri 4 David Croitor

Dorna gara 2

Dorna tablouri 3

Dorna 5 cu Petrica

Dorna tablouri 2

Dorna locatia 1

Dorna tablouri 1

Dorna gara 2

 


Aici începe Paradisul!

Mestecanis 0 cu Cosovan

*

Astăzi, am fost în munţi. Împreună cu Tiberiu Cosovan. Şi am oprit, cum te obligă sufletul, aproape de cer, pe Mestecăniş. Pentru că aveam nevoie de o provocare. Nu-ţi poţi dori cu adevărat să devii grăuntele de nisip care contribuie infim la frumuseţea Bucovinei, dacă nu te încarci de măreţia templului celest pe care ea îl reprezintă. Moise numise necuprinsul dintre pământ şi cer „Cortul lui Dumnezeu”, adică „templu”. Şi nicăieri în lume nu conştientizezi mai vibrant Cortul lui Dumnezeu decât de pe şeile montane ale Bucovinei. Iar dacă Sfântul Soare, în care „Dumnezeu şi-a făcut sălaşul său”, cum zice Psalmul 18 al lui David, te răsfaţă cu profunzimele generozităţii sale, nu-ţi rămâne decât să reverberezi imnic: Aici începe Paradisul!

*

Mestecanis 1

Mestecanis 2

Mestecanis 3

Mestecanis 4

Mestecanis 5

Mestecanis 6

Mestecanis 7

Mestecanis 8

Mestecanis 9

Mestecanis 10


Bătălia dintre servicii a fost anticipată

COZMACIUC CRISTIAN STEFAN

*

Pentru că urmăresc şi eu mareea mediatică a războiului cumplit, care se desfăşoară între facţiunile serviciilor secrete româneşti şi străine pentru avuţia României, mi-am amintit că, în urmă cu 22 de ani, adică în 1995, tânărul din imaginea de mai sus, pe nume Cristian Ştefan Cozmaciuc, anticipase milimetric ceea ce se întâmplă astăzi, contrariindu-i pe unii, înspăimântându-i pe alţii şi lăsându-ne pe toţi fără de viitor. În 1995, când toţi eram revoltaţi de prorocirea lui Brucan, conform căreia unui „popor stupid” ca al nostru îi vor fi necesare două decenii, ca să se trezească la realitate şi să devină un popor democratic, lucram o carte, „Drumul spre succes”, drept mărturie a începuturilor noului capitalism în România. Am stat la poveşti cu mulţi, mulţi oameni de afaceri din judeţ, ba şi cu membrii familiilor lor, încercând să înţeleg dacă, prin ei, poporul acesta va renaşte sau se va prăbuşi din rău în mai rău.

*

Printre alţii, am discutat şi cu fiul lui Constantin Cozmaciuc, care m-a dezarmat „cu câteva observaţii lucide, dar care au scăpat chiar şi celor mai vigilenţi observatori ai vieţii noastre sociale”, printre care cea referitoare la faptul că România va avea nevoie de minimum 40 de ani până la intrarea în normalitate, pentru că după jefuirea ţării, prădătorii se vor război între ei. Taman ce se întâmplă astăzi, când nu doar nişte individualităţi (Coldea, Kovesi vs Ghiţă, Ponta), ci două mafii uriaşe distrug România, pentru a şi-o smulge din mâini unii altora.

*

 Nu este în intenţia mea de a comenta războiul la zi dintre mafiile politico-securiste de astăzi, un război devastator, care are va avea o singură victimă: Neamul Românesc. Eu doar vreau să vă arăt că un om tânăr (şi câţi alţii ca el, probabil, dar fără probe precum cele care urmează) a anticipat corect dezastrul României viitoare, rămânând, totuşi, în ţară, deşi ar fi preferat să se încoloneze între milioanele de români, care au plecat, unde au văzut cu ochii, cât mai departe de mafiile Coldea vs Ghiţă:

*

COZMACIUC text 1

COZMACIUC text 2

COZMACIUC text 3

COZMACIUC coperta


Sfântul Ioan, „Ştiutorul de Cer”

Botezul Domnului

*

Dintr-o lăuntrică pudoare, în fiecare an, de 7 ianuarie, închid telefonul. Respect prea mult memoria marelui iniţiat Ioan (Io-Anu, adică „Ştiutorul de Cer”) ca să-mi pot asuma nevrednicul de mine măcar un licăr din aura lui. Iar urările care-mi sunt adresate mi se par o impietate, deşi le sunt profund recunoscător tuturor celor care-mi poartă un gând bun. Preţuiesc gândul, dar nu mă pot „frăsui” – cum se zicea prin colinde – cu memoria lui Ioan, marele iniţiat care a pus fundamentul unei noi religii planetare şi datorită cunoaşterii credinţei primordiale, în şcoala esenienilor. Tocmai de aceea, drept omagiu adus primului „Ştiutor de Cer” al omenirii religioase (nu neapărat credincioase, dar sigur religioase), voi reproduce un material despre vremurile în care Io-Anu (aţi ghicit: Io, din titulaturile voievodale româneşti, înseamnă „Ştiutor”, adică „Iniţiat”!) crea puntea dintre vechile şi noile religii, mânat de credinţă şi de dorinţa nepământească de a birui Timpul. Ceea ce, în fond, a şi izbutit.

*

„Să profităm de aceste clipe de pregătire – ce este propovăduirea lui Ioan Botezătorul – din partea providenţei dumnezeieşti şi clipe de aşteptare din partea poporului jidovesc şi să aruncăm o privire asupra stărilor politice şi bisericeşti ale acestui popor. Este important a cunoaşte împrejurările, nu numai de a înţelege activitatea Sfântului loan Botezătorul, dar şi pentru activitatea şi viata lui Isus, pentru că aceste împrejurări au rămas aceleaşi până la sfârşitul vieţii publice a lui, pe lemnul crucii, şi până la înălţarea lui la ceruri.

*

Împăratul Octavian August a murit în anul al 14-lea, după naştere lui Isus. După el, a urmat împăratul Tiberiu. Isus a fost botezat de Sf. loan când era cam de 29 ani, prin urmare era al 15-lea an al domniei lui Tiberiu. În ludea, a domnit, după Irod, Archelau, fiind însă pârât pentru asprimea lui de jidovi înaintea împăratului, a fost revocat de aceasta, după nouă ani de domnie, şi trimis în exil. Aşa au ajuns Iudea şi Samaria ca provincii nemijlocit dependente de imperiul roman, guvernate de un procurator locţiitor, care a guvernat în numele împăratului. Această administraţie era introdusă în provincii, care pentru spiritul lor de nesupunere şi răzvrătire, nu au fost în măsură să primejduiască administraţia normală provincială romană.

*

Din punct de vedere militar, Iudea era supusă comandantului militar din Syria, care, în mai multe rânduri, a trebuit să intervină pentru asigurarea ordinii, mai în urmă, când s-a încorporat Iudea în imperiu. Mulţumită tactului comandantului Quirinus Coponius, cel dintâi locţiitor, care a dus la îndeplinire această supunere a Iudeii, căci romanii, unde au putut, au preferat să domnească peste popoarele subjugate prin domnitorii lor proprii, însă au redus puterea acestora, făcându-i jaluzi unii pe alţii. Astfel de domnitori au fost fraţii lui Archelaus, Antipa şi Filip, care au rămas domnitori tot timpul vieţii lui Isus. Antipa, în Galilea, şi Filip, în Iturea. Antipa îşi întemeie o capitală în Tiberias, lângă lacul Genezaret, Filip, în Bethsaida, lângă Iordan, nu departe de locul unde se vărsa acesta în lacul Genezaret. Ponţiu Pilat era al patrulea locţiitor, după Coponius. El venea în tară cu trei ani înainte de propovăduirea Sfântului Ioan şi a rămas în Iudea zece ani (26-36).

*

În loc să guverneze cu tact şi blândeţe poporul iritat şi nemulţumit, l-a provocat mereu, chiar şi în convingerile Iui religioase, prin asprime şi fără orice consideraţie. De obicei, rezida în Cesarea, lângă mare, unde făcea Irod un port minunat şi numai Ia sărbătoarea Paş­telui venea, încunjurat de armată, la Ierusalim, ca, din turnul (fortăreaţa) Antonia, să controleze ceea ce se petrecea în templu. Nu mai puţin deplorabilă erau situaţia bisericii şi poziţia arhiereilor. Irod şi romanii i-au pus şi revocat după placul lor. Când spune Sf. Luca că, pe timpul când boteza Ioan, au fost arhierei Anna şi Kaiaffa, înţelege, cum am arătat, că după lege, numai unul putea să fie. Valerius Gratus, locţiitorul înainte de Pilat, a revocat pe Anna şi a pus în locul lui pe Kaiaffa, însă, prin influenţa lui personală, capul mişcărilor religioase a rămas Anna; de fapt, însă, în tot timpul activităţii lui Isus, arhiereu a fost Kaiaffa.

*

Şi mai mult a stricat, în sânul iudaismului, sectele religioase, de la întoarcerea din captivitatea din Babilon, între acestea, Saduceii şi Fariseii, care mai făceau şi politică. Saduceii erau un fel de liber-cugetători hellenizaţi, au ţinui legea şi profeţii, însă au respins tradiţia şi tâlcuirea, mai ales cea fariseică, şi nu au crezut că sunt îngeri, că va fi învierea morţilor şi celelalte. Ei s-au înţeles uşor cu dominaţia străină şi, pentru aceasta, poporul nu avea încredere în ei. Anna şi Kaiaffa şi cea mai mare parte din Sinerini – bogaţi – erau Saducei. Acestora diametral opuşi le erau Fariseii, zeloşi în respectarea legilor, în înţelesul lor literar, şi au mai îngrădit acestea, după tâlcurile legiuitorilor, cu o grămadă de tradiţii şi observaţii, cu care au vătămat şi au făcut chiar imposibilă observarea legilor Mozaice, însă ei erau partidul naţional şi inamici impecabili ai dominaţiei străine, ce au considerat-o ei ca o pedeapsă a lui Dumnezeu. Aceste secte sau învrăjbit pentru motive de ordin politic şi pentru a căpătarea puterii şi de religie s-au folosit ca de o unealtă, dând, prin aceasta, în primul rând, în popor şi în religie. Aceştia se dedau fără scrupul în serviciul străinilor, ceilalţi au agitat mereu pentru răscoală.

*

Împrejurările acestea erau bune numai ca să facă cu atât mai vie aşteptarea Mântuitorului şi să facă mai uşoară trecerea împărăţiei lui Dumnezeu, de la iudaism, la creştinism” (Dumineca, Anul II, Nr. 1, 4 ianuarie 1925, pp. 2, 3).


Bin Laden, la Bucovina Rock Castle

Bin Laden la Bucovina Rock Castle

*

„After Movie 2016”, videoclipul realizat de Lucian Francisc Csibi (Relative) pentru promovarea ediţiei din 2017 a Festivalului „Bucovina Rock Castle”, mi-a umplut sufletul de nostalgie, dar şi de întrebări. Am retrăit dezlănţuirea de bucurie a tinerilor din şanţul de apărare a cetăţii, dar şi solidarizarea generaţiilor întru tinereţe, apoi am dat cu ochii de personajul sucevean, căruia i se spune Bin Laden şi care, după cum am povestit cândva, şi-a cumpărat bilete, brăţări şi tricou, din respect pentru festival.

*

Bucuria omului fără nume, dar cu îndreptăţiri, aidoma fiecăruia dintre noi, la trăiri de spiritualitate, încă mă tulbură până foarte aproape de spulberarea cutumelor sociale. Nu există repere care să determine intensitatea acestor trăiri şi poate că Bin Laden respiră cosmic tot ceea ce noi, ceilalţi, doar învâlvătăm în fremătări trecătoare de entuziasm.


Pagina 20 din 206« Prima...10...1819202122...304050...Ultima »