Jurnalism | Dragusanul.ro - Part 2

Lansarea cărţii lui Constantin Horbovanu

Constantin Horbovanu, în biroul meu

 

Lansarea cărţii umoristice „Aşa-i românul!”, de Constantin Horbovanu, se va face, în cadrul Sărbătorilor Memoriei, în „Ziua Roman Istrati”, adică în 7 septembrie 2019, la Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, sala „Elena Greculesi”. Atunci se vor decerna încă două premii „Roman Istrati”, de către executorul lui testamentar, tânărul Marius Bruja (care a pregătit şi o carte Roman Istrati), iar „scenografia” evenimentului va consta într-o expoziţie de artă a plasticianului Ovidiu Ambrozie Bortă-BOA, autor al copertelor cărţilor de geopolitică ale lui Roman Istrati şi, desigur, al copertei cărţii lui Constantin Horbovanu.

 

Constantin Horbovanu, ultimul autor român al unor spumoase şi inspirate cugetări, umorist cu descifrări luminoase ale societăţii româneşti, realizează, cu bun simţ şi discreţie, o frescă a lumii contemporane, demnă de a fi supusă atenţiei.

 

Constantin Horbovanu, personaj public

 


Plângere împotriva furturilor prin facturi

Către

 

Direcţia Naţională Anticorupţie

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului

Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniu Energiei (ANRE)

E.ON Energie România

 

Subsemnatul Drăguşanul Ion…  titular al E.ON Contract de furnizare nr. XXXXXXXX, din 23.01.2019, semnat cu reprezentanţii E.ON Dan Morari şi Claudia Griech, pe care îl anexez în paginile 1 şi cea finală ca probă că există, vă rog să constataţi furturile premeditate, pe care le săvârşeşte distribuitorul prin falsificarea indicelui vechi, la care adaugă câte 100 mc gaze, prin penalizări pentru întârzieri inexistente şi prin dublă încasare a sumelor respective, precum şi prin ne-deducerea facturilor din sumele plătite în plus. Obligaţia promisă prin materiale publicitare şi contract de reducere cu 50% a costurilor primei facturi, dar, cum scrie într-o notă minusculă de subsol, nu mai mare de 50 + 200 lei, cu TVA inclus, de asemenea nu o respectă, ceea ce în fond tot un furt înseamnă.

 

Cum în situaţia mea se află milioane de români, care sunt furaţi, prin aceste proceduri premeditate, dar aflate în afara prevederilor contractului, vă rog să verificaţi aceste practici nu doar din prisma dovezilor pe care le administrez în cazul meu, ci din cel al milioanelor de păgubiţi prin practici identice. Cercetând facturile mele, am constatat următoarele furturi care se pot proba:

 

Furturi prin falsificarea indexului iniţial

 

Prin factura MS EON nr. 11302533752 din 24.01.2019, am plătit 593,57 lei, reprezentând un consum de gaze de 333 mc, cuprins între indexurile 6.897-7230 (PROBA 1 a);

 

Prin factura MS EON nr. 11802625044 din 21.02.2019, am plătit 542,52 lei, reprezentând un consum de gaze de 308 mc, cuprins între indexurile 7230-7538 (PROBA 1 b);

 

Prin factura MS EON nr. 830000260392 din 18.07.2019, am plătit 454,84 lei, reprezentând consum de gaze de 289 mc, cuprins în între indexurile 7431-7720 (PROBA 1 c p 1 şi 3), deşi, prin facturile anterioare, plătisem până la indexul 7538, ceea ce probează că diferenţa de 107 mc, de la 7538, la 7431, mi-a fost încasată de două ori, prin fals în acte şi furt premeditat, furtul ridicându-se la valoarea de cel puţin 180 lei.

 

Furt prin dublă impunere la plată

 

Prin factura MS EON nr. 11303216871 din 21.05.2019, se constată că am plătit în plus 474,89 lei, dar se scade din suma aceasta o „factură neachitată” (întotdeauna mi-am plătit facturile în termen) de 277,93 lei, aşa că EON îmi rămânea dator, în data 18.05.2019, doar cu 196,96 lei (PROBA 2 a p. 1);

 

În pagina 2 a aceleiaşi facturi scrie că suma de 277,93 înseamnă „penalităţi pentru factura 11302800011, din 11.04 2019”, pentru indexul 6897-7431, adică indexurile facturii MS EON nr. 11302533752 din 24.01.2019, pe care o plătisem în 14.02.2019, ora 10:13:13 cu chitanţa nr. 592508 (PROBA 1 a), deci nu putea forma obiectul unei alte facturi, pe care aş fi plătit-o cu 20 zile întârziere (PROBA 2 a p. 2); dacă ar fi fost aşa, din plata în plus a facturilor cu suma de 474,89 lei, nu se putea reţine contravaloarea acelei facturi, plata în plus anulând orice zi de penalizare?

 

Prin „Preaviz de întrerupere a furnizării de gaze naturale”, emis cică la 11.03.2019, dar primită în 21.05.2019, am fost somat, fără alte explicaţii, să plătesc suma de 277,93 lei, conform unei facturi neprimite EON Duo nr. 11302800011 din 11.03.2019, sumă încasată, în aceeaşi zi, prin deducere din datoria NEPENALIZATĂ de 474,89 lei, pe care o avea EON faţă de mine (PROBA 2 a p. 1); astfel, la inexistenta întârziere, născocită de birocraţia EON, suma de 277,93 lei, care nu trebuia plătită, mi s-a încasat de două ori, datoria reală a EON faţă de mine fiind, în acel moment de 474,89 + 277,93 = 752,82 lei.

 

Prin „Preaviz de întrerupere a furnizării de energie”, emis în 24.05.2019, adică la 3 zile doar după ce prin factura MS EON nr. 11303216871 din 21.05.2019 (2 facturi într-o lună, în ciuda prevederilor contractuale), se constată că am plătit în plus 474,89 lei, mi s-a inventat, tot fără explicaţii, o neplată a facturii MS EON nr. 830000182697, pentru suma de 190,74 lei; am primit somaţia în 18 iulie eu achitând, în ziua următoare, 200 lei, deşi EON îmi datora deja 752,82 lei, deşi nu-şi mai amintea, pentru o foarte singură zi, cea din 25 mai, de o datorie faţă de mine de doar „-196,96 lei” (PROBA 2 a p. 1).

 

Din factura MS EON nr. 830000260392 din 18.07.2019, am plătit 454,84 lei, reprezentând consum de gaze de 289 mc, cuprins în între indexurile 7431-7720 (PROBA 1 c p 1 şi 3), deşi, prin facturile anterioare, plătisem până la indexul 7538, ceea ce probează că diferenţa de 107 mc, de la 7538, la 7431, deci un furt prin darea contorului în urmă, mi-a fost încasată de două ori, aflu că între 25.06-30.06.2019, aş fi avut o întârziere de şase zile, la factura 830000182697 din 24.05.2019 penalizată cu 104,74 lei, la plata facturii 830000182297, niciodată primită, iar suma de 190,74 lei este impusă pentru a doua oară la plată (PROBA 1 c p. 2).

 

Alte sume, încasate şi prin facturi de gaze, dar şi separat (PROBA 3 a), fără deduceri din banii plătiţi în plus (PROBA 3 b), denumite EON ServExpress ECO, nu sunt decât teoretic deduse din încasările în plus; dacă aveam plătiţi în plus, în iunie, 67,81 lei, banii aceştia trebuiau regularizaţi în mai, prin neimpunerea la o plată de 44,99 lei, care se regăsea în plăţile în plus anterioare.

 

Deşi contractul îmi permite rezilierea lui, prin notificare anterioară de 21 zile, înţeleg să folosesc dreptul acesta contractual abia după ce mi se va înapoia suma de minimum 752,82 + 104,74 + 190,74 = 1.048,3 lei, bani care mi-au fost furaţi prin metodele probate mai sus.

 

                                                                                                                           Cu consideraţie,

Suceava, 28.07.2019                                                                                     Drăguşanul Ion

 

ANEXEZ:

 

Paginile 1 şi ultima ale E.ON Contract de furnizare nr. 1100056108, din 23.01.2019

Probele 1 a, 1 b şi 1 c – paginile 1, 2 şi 3

Probele 2 a – paginile 1 şi 2

Probele 3 a, 3 b


Cum ne fură E.ON Duo?

 

Înşelătoria începe cu materialele publicitare mincinoase, care te asigură că „ai 50% reducere la prima factură a fiecărui an”, o reducere care se micşorează, într-o notă discretă de subsol la „limita maximă a 50 lei (TVA inclus) pentru electricitate şi 200 lei (TVA inclus) pentru gaze naturale. Aiurea, nu primeşti un şfanţ reducere, pentru că prea lacom este porcul publicitar care înşfacă bănetul şi prin şorici.

 

E.ON Duo (habar nu am cine sunt şmecherii care aruncă pe râpă „Duo” prestigiul vechi al E.ON) fură, şi încă în mod premeditat, prin câteva metode, care mizează pe faptul că noi, clienţii, nu păstrăm facturile, nu prea ştim să le citim (nici nu prea avem cum) şi plătim cu resemnare. Eu, însă, pentru că mi-a ajuns cuţitul la os, am hotărât să sesizez nu doar „Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniu Energiei (ANRE), ci şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului, şi Parchetul competent (încă nu ştiu care anume), argumentând cu probele furtului multiplu şi conştient practicat de E.ON Duo. Încă nu solicit rezilierea contractului, pentru că E.ON Duo trebuie să-mi înapoieze, mai întâi minimum 600 lei, bani furaţi, iar după aceea chiar o să „las grijile casei în seama specialiştilor”, nu a ipocriţilor.

 

 

Cum ne fură E.ON Duo? Penibil de naiv. De pildă, după ce te pune să plăteşti până la indexul contorului de gaze 7.538 (index vechi 7230, şi acesta plătit), dă… indexul în urmă, 7.431, deşi ai plătit până la 7.538 şi te pune să plăteşti 289 mc gaze, cu 107 mc mai mult. Furt clar, limpede ca lumina zilei, înghigosât printre stufoasele lor facturi.

 

 

Cum ne fură E.ON Duo? Prin facturi fără explicaţii, dar ultimative (somaţii de plată), în care sumele plătite se mai pun încă o dată la plată. În cazul meu, am plătit de două ori sumele de 277,93 şi, respectiv, 190,74 lei, deşi le plătisem, iar E.ON Duo îmi datora mie 474,89 lei, sumă pe care, prin încasarea inexplicabilei datorii plătite de 277,93 lei, a redus-o la „-196,96” lei, factura curentă, în 21 mai 2019 precizând limpede şi explicit că E.ON Duo îmi datora 474,89 lei (Probele, la subsolul acestui material).

 

Cum ne fură E.ON Duo? Prin somaţii fără explicaţii şi absolut incredibile: din 21 mai, E.ON Duo îmi datorează 474,89 lei, dar, în loc să mi-i înapoieze, după doar 3 zile, mă obligă la plata altor 190,74, ameninţându-mă cu decuplarea şi uriaşe costuri de recuplare (Probele, la subsolul acestui material).

 

Deşi E.ON Duo îmi datora aproape 500 lei, plătesc 200, în loc de 190,74 lei, pentru că am alte treburi pe cap. Numai că, în 18 iulie, când mi se calculează, prin metoda furtului cu indexul dat înapoi, un consum de 454,84 lei, găsesc drept „factură restantă” suma de… 190,74 lei (Probele, la subsolul acestui material).

 

Cum ne fură E.ON Duo? Prin dubla reţinere, şi pe factura generală, şi prin cele fără explicaţii cu o sumă de circa 40 lei pe lună (Probele, la subsolul acestui material).

 

Aidoma mie vi se întâmplă şi dumneavoastră: în loc de mincinoasa „reducere cu 50%”, în prima lună, sunteţi furaţi, lunar, cu cel puţin 100 de lei. Aveţi de gând să-i mai înduraţi?

 

 


Între Ștefan cel Mare, Gheorghe Flutur și Diaspora

 

Pentru că nu mă mai satur să ascult și să răs-ascult cântecele vechi ale neamului, am urcat, ieri, în Cetatea Sucevei, unde Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava organiza o manifestare dedicată intelectualilor bucovineni din Diaspora, manifestare la care „Zicălașii”, în formulă completă, inclusiv cu Mihai Hrincescu la zicale, urmau să susțină un program de arheologie spirituală, de care, parțial, mă fac și eu vinovat. Am repetat cântecele pe un hol oarecare, presați de „ora închiderii”, apoi am urcat la Cetate, ca să facem probele de sunet. Am fost chemați la ora 17, deși programul începea, teoretic, la ora 19, iar practic, la 19,30. În timpul probelor de sunet, am mers spre capătul opus al curții interioare, ca să constat dacă se aude bine sau nu, ocazie cu care am dat nas în nas cu președintele C. J. Suceava, Gheorghe Flutur, dar fără să ratez ocazia unei „împunsături”, care viza marginalizarea sistematică a recuperărilor „patrimoniului spiritual imaterial”, cum zice un falsificator de folclor ori de câte ori vrea să pară intelectual:

 

– Luați antibiotice, în perioada aceasta?, l-am întrebat, cu prefăcută îngrijorare pe președinte.

– Nu, de ce?

– În cazul ăsta, imediat ce încep să cânte „Zicălașii”, fugiți unde vedeți cu ochii! Ca să nu riscați o toxiinfecție… intelectuală.

 

 

Domnul Flutur a râs cutremurat (are un simț al umorului demn de toată admirația), apoi, pentru că s-a apropiat de domnia sa actorul Marius Rogojinschi, costumat în Ștefan cel Mare, am plecat la ale mele (la fumat, în afara Cetății, pentru că eu respect regulile, chiar și atunci când nu-mi sunt pe plac). În trecere, i-am fotografiat pe interpreții Gabriela Teișanu și Mihai Hrincescu, care sporovăiau despre marginalizarea artiștilor în România de astăzi. Nu am ascultat ce vorbeau, dar despre asta ar fi trebuit să dialogheze.

 

 

Diaspora intelectuală a sosit grupată, iar manifestarea a început cu discursuri, cum este și firesc. Întâi, cu talentu-i oratoric de necontestat, a vorbit domnul Gheorghe Flutur (sintetizat, coerent și interesant), apoi consiliera Președintelui Klaus Iohannis pentru Diaspora și o doamnă profesor universitar. Numai bine, cât să mai înjumătățesc o țigară, în afara Cetății, pentru că, de pe pod, am auzit ecourile „Sârbei militarilor”, compusă, pe la 1800, de vestitul și între timp uitatul Dimitrache Lăutarul, pusă pe note de Ludovic Weiss și desenată, în 1838, de Raffet, fostul desenator al lui Napoleon.

 

 

Doamna consilier prezidențial (cea din mijloc, în fotografie) a dorit să știe câte ceva despre ce se cânta sub bolțile Cetății, așa că am fost rugat să trec, pe bancă, lângă domnia sa. Norocul meu că știu cântecele și povestea lor, recunoscându-le după primele acorduri: „Dansuri moldovenești”, culese de Franz Josef Sulzer; alte dansuri moldovenești, culese de Efitimie Murgu, apoi de Otto Wagner și așa mai departe. Unde le-am găsit? Mai ales în publicațiile muzicale nemțești și englezești. Apoi vrea să știe doamna consilier prezidențial dacă ne sprijină cineva în demersul nostru recuperator. Nu, dar facem totul în timpul nostru liber. Doamna consilier prezidențial îmi pomenește niște fonduri speciale, menite un scopuri asemănătoare, dar consumate rapace de campania electorală fără de sfârșit a neamului românesc din Patrie și din Diaspora. Să le fie de bine!

 

 

Uitasem să vă spun că momentul teatral al recitalului actorului botoșenean Marius Rogojinschi a fost impresionant. Îl știu, ca actor, de multă vreme, deși ne-am cunoscut abia ieri, și îl prețuiesc, de decenii, pentru arta sa vibrantă și profund dedicată.

 

 

Dar gata cu vorba, și hai cu pozele (lectura preferată a tot mai multor români – poate ajung și eu, odată și odată, artist pozar!), în ordinea cronologică a click-uirii lor:

 

Repetiții tolerate grăbit pe un hol chiciurit cu artizanat

Răzvan Mitoceanu, „contra” scaunului voievodal, conceput după un jilț de strană

Probe de sunet, la Cetate

Frescă moldovenească: „În așteptarea Sfântului Gheorghe, patronul Moldovei”

Răzvan Mitoceanu, absentul din frescă

Jocul de-a istoria

Recital actoricesc Marius Rogojinschi

Ștefan cel Mare, adresându-se urmașilor urmașilor fără de urme

 


Cetatea Neamţului, însorită de memoria veacurilor

 

„Pe o stâncă-naltă”, „Sub o culme ce cetate”, cum zic două vechi cântecele moldoveneşti din repertoriul „Zicălaşilor”, se află Târgu Neamţ, o aşezare cochetă, cu privelişti tulburătoare, care deschide calea spre străvechea mitologie românească, inclusiv spre vechile întreceri cavalereşti de odinioară, care se soldau cu proclamarea unui „Viteaz”, ultima dispută a vredniciei, descrisă, pe bază de mărturii ale vremii, de către Constantin C. Giurescu, desfăşurându-se la mănăstirea Bistriţa, în vremea lui Alexandru cel Bun. Dar pe Giurescu nu-l interesau în mod deosebit întrecerile medievale, ci oraşele şi târgurile Moldovei; aproape întâmplător descrie jocurile vitejeşti, majoritatea preluate de la tătari, şi nicidecum de Occident, deşi Drăgoi Viteazul dobândise titlul de „Viteaz” la Viena, unde, cu ocazia unui turnir, dăduse de pământ cei mai vestiţi cavaleri din Europa, isprava lui fiind repetată doar de Vlad, părintele lui Vlad Ţepeş. Nu cred că ar fi dificil, pornind de la cartea lui Constantin C. Giurescu, să se documenteze cu adevărat mărturiile despre minunatele întreceri de arme moldoveneşti şi valahe, dar truda aceasta nu ar folosi la nimic, pentru că pe nimeni nu interesează trecutul, ci doar jocul de-a trecutul, cu îmbrâncirea în derizoriu a propriei noastre istorii. Nu am văzut festival medieval, de când mă târâie nepoţii pe la astfel de miracole, care le consolidează şi definesc imaginaţia, în care să se pornească de la o concepţie şi de la un scenariu, pus în scenă de o viziune regizorală, şi ea foarte bine documentată. Şi tocmai din astă pricină, peste tot se aruncă din furcă doar o imagistică repetată prin toate colţurile ţării, o imagistică prin care nu se desluşesc, conştizează şi glorifică faptele străbunilor, ci se promovează „patriotismul de profesie” al politicienilor, care au de deversat rumeguşul inculturii în auzul nimănui, fără să conştientizeze că „tăcerea nu spune prostii”. E drept, nici chestii inteligente.

 

 

La Târgu Neamţ, unde încă mai există o elită de suflet şi de minte post Daniel Corbu, se încearcă, prin „Zilele Cetăţii Neamţ”, o individualizare benefică a festivalului, inclusiv prin respectarea unor tipare reale ale trecutului românesc, pe care le-au relatat un secui, Dosza Daniil, şi un polonez, Jana z Lublina, care a lăsat posterităţii şi un cântec moldovenesc în şase părţi, „Haiducki”, şi el aflat în repertoriul „Zicălaşilor”, pe care l-au dansat, la Krakowia, în 1502, pe sunetele lăutarilor domneşti din Suceava, gărzile care însoţeau solia condusă de logofătul Ion Tăutu, participantă la încoronarea Regelui Poloniei. Tentativa de românizare bine documentată a festivalului nemţean aparţine unui preot inimos, părintele Filip, care şi-a înţeles bine rolul de „păstor”, fiind o prezenţă dinamică, inclusiv printr-un cor bun, a obştii pe care o slujeşte – adevărată cale a slujirii lui Dumnezeu. Dar, deocamdată, istoricizarea corectă rămâne doar o tentativă, pentru că în absenţa unui scenariu recuperator de istorie reală, doar „patriotismul de profesie” are câştig de cauză.

 

 

Până în Cetatea Neamţului este ceva cale pieptişă de urmat, vai de turcii, de ungurii, de polonii, de cazacii şi de tătarii care îndrăzneau asedii şi care, pe la jumătatea căii, cred că-i implorau pe străjerii din cetate să li se facă milă de ei şi să-i omoare. Ordinele cavalereşti de astăzi, însă, urcă pedestru muntele, în vreme ce eu abia mă târâi în urma lăutarilor cântecelor din alte veacuri, dar zidurile bătrânului leagăn al vitejiei moldoveneşti îmi răsplătesc stăruinţa cu nişte privelişti de vis, care îmi împrospătează sufletul şi îmi tămăduiesc ostenelile trupului meu târziu.

 

 

În cetate, pentru că sugestia curţii interioare este cea a unei săli de ceremonii domneşti, flancată de iatacurile domniţelor şi ale curtenilor, se desfăşoară, în funcţie de inspiraţia de „staroste” a poetului şi umoristului Sorin Poclitar, din Gura Humorului, un fel de sărbătoare ceremonială, la care participă, cu gărzi proprii, soli turci, tătari, maghiari şi cazaci. E drept, astfel de ceremonii se petreceau doar în Cetăţile de Scaun ale Moldovei şi nicidecum în Cetăţile de strajă, cu excepţia Hotinului, care avea o interesantă colaborare în timp cu Kamenitza, dar sugestia merită valorificată şi în continuare, pentru că nu există loc mai potrivit printre ruinele gloriei noastre anterioare decât curtea interioară a Cetăţii Neamţ. Am să închei aici, chiar dacă rânduiala defilării cavalereşti ar merita o descriere mai largă, fiind făcută cu chibzuinţă şi conform mărturiilor vechi. Ar mai fi de adăugat că lăutarii mergeau, imediat după steag, în alaiurile domneşti de odinioară, dar şi în alaiurile de nunţi obişnuite, dintr-un motiv foarte practic: iarna, deschideau căile prin omături, iar sunetele cântecelor atrăgeau atenţia mulţimii, care, şi atunci, ca şi astăzi, băteau temenele în faţa domnilor.

 

 

 


Pagina 2 din 22712345...102030...Ultima »