Jurnalism | Dragusanul.ro - Part 10

Zicălaşii, ca la Chişinău, în 1826

Repetiţia de astăzi s-a bazat, în primul rând, pe cântecele basarabene de până în 1826, notate de germanii Elrich şi Rouschitzki: Armencuţa, Ca la Chişinău, Hora Prutului, Moldovanca, Bordeiul, Bătuta şi aşa mai departe. Greul a atârnat pe umerii violonistului Narcis Rotaru (Adrian Pulpă a avut o problemă, dar recuperează), care se descurcă, la prima lectură, aproape la fel de bine ca Răzvan Mitoceanu, atunci când Răzvan pune mâna pe vioară. Mâine, se va asambla primul concert, printr-o repetiţie viori – ţambal, când vom prinde o geană de timp; pentru că asta e soarta noastră: repetăm când şi unde apucăm, printre uşi, ca să nu prejudiciem cu nimic grandioasa sărbătoare judeţeană a Centenarului. Ba, din câte înţeleg, chiar şi expoziţia cu peste o sută de imagini necunoscute din Basarabia de altădată, la care am lucrat timp de un an, va trebui s-o expun… subsuoară şi să o arăt curioşilor ambulant, pentru că vine un pozar italian, care n-are loc de expus în toată Suceava decât în piept la mine, cum zice poetul. Şi n-o să mă pun gordună, adică contra. Centenarul şi milenarismul daco-roman înainte de toate, români!

Astăzi, am făcut poze individuale şi doar câteva de plan general. Mai întâi, începând cu acordajul viorii, m-am ţinut de Narcis Rotaru, apoi m-am înfipt în coasta lui Ionuţ Chitic (mai sus, nu ajung!), şi abia în final m-am ocupat de Răzvan Mitoceanu şi de Petrică Oloieru.

*


Încondeierea oului… mineresc!

Două gogonate mi-au insultat mintea, pe parcursul acestei săptămâni: tema centenarului despre „contribuţii bucovinene la Marea Unire” (io-te, feoşc!) şi gângăveala unei pile consultant artistic despre „încondeierea oului mineresc”. Cum arată oul mineresc? Cel pictat pe fond negru, îmi răspunde savanta formatoare de conştiinţă estetică tradiţională, fără să aibă habar că oul încondeiat pe fond negru, cu roşu şi alb, este, de fapt, prima concepţie cosmogonică a omenirii, în care negrul (Pământul), roşul (Soarele, Aplu – mai târziu Apolo) şi albul (Luna) consacrau Oul Cosmic drept sămânţa vieţii, sămânţa universului. Desigur că, pe parcursul vremilor, nuanţelor de roşu li s-au alăturat şi alte culori, toate de provenienţă slavă, la noi păstrându-se, şi drept pecete a românismului, culorile cucuteniene (denumirea e improprie, pentru că aşezarea Cucutenilor era una ca oricare alta şi nicidecum un centru civilizator) fiind păstrate în portul „muntenesc”, cum numeşte ingenua necunoscătoare portul românesc veritabil, în care cromatica primordială şi desfăşurarea de simboluri totemice fac legea. De unde să ştie nevasta sunetistului electoral că toate cusăturile pastelate, care seamănă cu adevărate acuarele, sunt ucrainene, iar cele în culori dure, care sugerează statuarul, huţăneşti, în vreme ce cusăturile care amintesc de grafică şi fără nici o degradare a simbolisticii primordiale sunt româneşti?

Oricine, oricât de pâclos ar fi la minte, are dreptul la „opinii”, dar există, totuşi, şi un necesar de bun-simţ, menit să pună stavilă excesului de prostie. Iar când prostia îşi mută fundul din sat în sat, pentru a legitima imbecilităţi prin „Dialogul Artelor” (avem angajaţi care, fără carte de identitate şi ecuson în piept nu-şi amintesc cum îi cheamă, dar care numai pentru „dialog” de-un ceas pe săptămână sunt plătiţi regeşte), prostia devine un pericol public. Pentru că sătenii, adunaţi de primari cu arcanul, aflând ce funcţii pompoase de specialişti au analfabeţii angajaţi pe pile, cred orbeşte în ce dau ăştia pe gură şi, astfel, imbecilitatea distruge şi adevăr, şi tradiţie, şi identitate.

Mâine-poimâine, parcă văd cum scoate un studiu ştiinţific distinsul veghetor şef al culturii, Aurel Buzincu, despre oul încondeiat pedelist, descoperit, recent, prin tărăboanţele putrede ale bucovinenilor şi într-o râpă de lângă Cetate – şi ce ou! cel mai mare ou din lume!

Ou mineresc! Halal să-ţi fie, doamnă consultant ştiinţific!


Întoarcerea zicălaşilor Basarabiei

În sfârşit, astăzi a fost vineri, aşa că, la ora 13,00 fix, deşi nu au şefi care să-i ţină sub control, zicălaşii Petru Oloieru, Răzvan Mitoceanu, Adrian Pulpă, Narcis Rotaru şi Ionuţ Chitic au început lectura partiturilor ignorate de peste un secol. Instrumentiştii orchestrei Ansamblului „Ciprian Porumbescu” încă îşi mai strângeau instrumentele, când primele acorduri basarabene s-au desprins din arcuşuri, vegheate atent de picurul ţambalului. Nimic rusesc, nimic asiatic, ci doar armonii româneşti curate, chiar şi în „sârbele” (brâiele) ţigăneşti de pe la 1880. Nimic regional, separatist, cu false specificităţi impuse de folcloriştii târgoveţi şi de savanţii etnomuzicologi de mai târziu. Etnomuzicologi, dar fără de nici o identitate. Nici măcar spirituală.

Răzvan Mitoceanu are barba în creştere şi, până în 27 martie, sigur o va avea cât cea a zicălaşului de prin anii 1890, de la Chişinău, cu care seamănă leit (mai puţin ţigările); a venit la repetiţie cu unul dintre fecioraşii săi, care ascultă răbdător; e frumos ca un mugur de primăvară fecioraşul lui Răzvan şi tare îmi pare mie rău că nu i-am făcut măcar o poză. Dar am fost preocupat de relaţia lector-manuscris şi de dezvelirea unei muzici minunate, pe care abia comunismul avea să o depersonalizeze, îmbrâncind-o în tipare, în matrice doctă de necunoscători ai parcursului cântecului ancestral de la ceremonial totemic la estetică reconfortantă.

Practic, astăzi nu am ascultat un concert, ci ecourile unei muzici pierdute, care se întorc de dincolo de veacuri pentru un odihnitor popas. Simt că muzica de peste Prut, de odinioară, a fost, în bună parte, temelia cântecului românesc de pretutindeni, pentru că prea respectă, în tot şi în toate, inclusiv instrumental (viori, cobză şi nai), componenţa tarafurilor boreale, descrise de Pindar ca fiind nelipsite de la nici o ceremonie. O dezlănţuire solară de bucurie înseamnă muzica de odinioară a Basarabiei, în care sufletul românesc îşi trăieşte pe deplin libertatea lăuntrică.

*


Simbolistica sacră este, totuşi, spaţială

Obişnuiţi să privim totul, inclusiv sacralitatea, de la dimensiunea noastră pământească, săvârşim şi asemănările, şi deosebirile din aceeaşi perspectivă măruntă, desacralizând sacrul într-un schematism aproape desuet. Ştim cei care şi ştim că simbolistica drept-liniară a civilizaţiei umane începe cu două cruci, una solstiţială – +, şi, respectiv echinocţială – x, că perimetrele lor sunt rombul şi, respectiv, pătratul, iar suprapunerea celor două cruci sau a perimetrelor lor conturează steaua sau floarea în opt colţuri/petale, care ar simboliza, drept sămânţă a vieţii, însuşi Spiritul Universal, adică Dumnezeu. Vedem toate simbolurile acestea prin bisericile noastre, ba chiar şi prin bisericile celorlalte religii, dacă avem ocazia să călătorim. Uneori, conştientizăm spaţialitatea simbolurilor din picturile murale, dar nu ne prea batem capul să aflăm şi cauza, şi pricina.

Dumnezeu-Cerul, la Mănăstirea Moldoviţa

Mulţi dintre noi am observat că înşiruirea de pătrate, de la temeliile bisericilor, precum cea de la Voroneţ, sunt tot atâtea înşiruiri de piramide (Calea cea Demnă de Admiraţiune a Zeilor, care mergea, de la Rhamses al II-lea, încoace, de la Tecuci, până la Don, fiind mai târziu stupid numită Cheile Bâcului). Iar cei care au sesizat înşiruirile de piramide şi-au zis: „Seamănă, dar numai atât; ce legătură să aibă bisericile noastre cu piramidele din Egipt?”. Dacă le spui că modelul piramidelor din Egipt, dar şi din America (Teotihuacan, de pildă, din Mexic), precum şi a celorlalte zigurate asiatiatice îl reprezintă Muntele Ceahlăul, te iau oamenii la ochi şi te suspectează măcar de dacofagie, dacă nu tont pe faţă. Zidirea de munte în munte e mult, mult mai veche şi s-a făcut, mai întâi, în Carpaţi, apoi prin alte părţi ale Europei, iar după ce pelasgii cărora li se va spune felahi vor trece în Africa, stabilindu-se pe valea Nilului, după ce au durat Cartagina. Eu, noi, nu avem nici un  merit că s-a întâmplat aşa, dar dacă tot există rămăşiţele celor dintâi zigurate ale civilizaţiei umane în munţii pe care îi pângărim cu indiferenţă şi prostie, de ce nu am cerceta, conştientiza şi vesti asta? Niciodată nu s-au făcut cercetări arheologice nici măcar la Densuş, deşi specificul nemaiîntâlnit al acelei zidiri i-a contrariat pe mulţi de-a lungul ultimelor două veacuri. Templul din Densuş este concreteţea Ceahlăului (Seamănă, veţi spune, dar nu s-a dovedit ştiinţific!), dar prostia ştiinţifică l-a stigmatizat drept vestigiu daco-roman, aşa cum fac trântorii spritualităţii româneşti de mult prea multă vreme.

Şi ce legătură între… chestia asta şi piramide vezi ‘matale?, vor întreba docţii, care au memorat bine un teanc de cursuri şi atât au rămas. Dacă le-aş arăta piramida Saqqara din Complexul Djoser, de pildă, nu ar vedea nici o asemănare. Nu seamănă decât oarecum, pentru că ne-am obişnuit cu viziunea de tărâtoare şi nu mai putem descifra nici măcar de pe murii bisericilor noastre mesajele simbolice ale divinităţii. Iată cât de bine seamănă cu Ceahlăul şi cu prima lui reprezentare târzia reproducere de la Djoser:

Chiar nu vedeţi cât de bine seamănă ziguratul acesta african cu cel din Haţeg? Atunci, haideţi să o privim de sus şi, fără eforturi imaginative, o veţi vedea aşa:

Vedeţi, 5 trepte (zidurile verticale nu mai aveţi cum le zări) şi un intrând, o gaură pătrată către străfunduri, care este, din perspectiva lăuntrică, ieşire prin Deva-Yana în Calea Zeilor, Calea spre cer. Eu am tras axele echinocţiale doar ca să vedeţi mai lesne cât de bine seamănă şi această piramidă cu cele de la temelia Voroneţului, dar Densuşului i-am trasat axele solstiţiale, doar ca să induc sugestia rombului, deşi, în poziţie solstiţială, indiferent de axe, pătratul rămâne pătrat, adică Temelia Cerului – ceea ce şi este, în fond, pământul:

Acum observaţi că, din ceruri, de pe Axa Celestă, simbolurile drept-liniare sunt, de fapt, spaţiale?

Alăturate, piramida în trepte Saqqara şi templul boreal (pelasg, desigur, ca şi Anu) de la Densuş sunt identice, dar numai şi numai dacă le privim din cer, de pe axa lor. Spiritul Universal, atunci când a îndătinat aceeaşi simbolistică sacră tuturor religiilor lumii, a sperat că, odată şi odată, ne vor creşte aripi, ca să putem privi şi înţelege din dreapta sa. Nu întâmplător, în afară de parabola îngheţului (Constelaţia Dragonului – şarpele – arată nordul), în povestea biblică a izgonirii din rai târâşul joacă rolul de căpetenie.


Voturi pentru tinerele trupe rock

 

De curiozitate, m-am uitat, mai adineauri, la „clasamentul” provizoriu al tinerelor trupe rock, înscrise în Concursul „Bucovina Rock Castle 2018”, și am văzut că din cele 22 de trupe (minus una, care nu a postat corect și, deși am trimis mesaj celui care a postat, nu a mai revenit), câteva dintre ele au și o strategie de distribuiri și redistribuiri, care să le asigure cât mai multe voturi. Alte trupe, deși mult mai valoroase decât o sugerează like-urile, nu prea depun eforturi, nici măcar pe paginile lor oficiale, pentru a ocupa, prin preferințele publicului, unul din cele 9 locuri, care să le asigure un concert la Suceava (cu cazare și masă gratuite pentru ziua de concert și cu câte un premiu de 1.000 lei).

*

Ascultând cu atenție fiecare piesă înscrisă în concurs, deja întrezăresc, pentru anul 2019, 2-3 trupe cântând în deschiderea nopților de concert de pe scena întâia. Nu știu care anume, mie îmi plac teribil cele mai multe dintre ele, dar opțiunea o vor stabili concertele în sine: dacă vor aduna public în jurul scenei de pe platou, va fi clar că se va impune… coborârea în șanț, pentru a urca în alt palier valoric – vorba președintelui Gheorghe Flutur.

*

Voturile, și în muzică, nu doar în politică, nu vin de la sine: trebuie să vă bateți pentru ele, trebuie să trăiți fiecare zi a lunilor de concurs măcar așa cum le trăiesc și eu – iar eu des vă ascult, dragi prieteni, și vă trimit, cu sufletul și cu mintea, numai gânduri bune. Deocamdată, „clasamentul” arată următoarea corelație voturi – distribuiri:

*

Blackout: 322 voturi – 32 distribuiri

Cenușa Soarelui: 65 voturi – 6 distribuiri

Nightmarion: 225 voturi – 18 distribuiri

Mercy’s Dirge: 84 voturi – 51 distribuiri

Ethernus: 536 voturi – 26 distribuiri

Nameless Horizons: 184 voturi – 67 distribuiri

Prefix TM: 164 voturi – 6 distribuiri

Nighttrain: 51 voturi – 14 distribuiri

Full Tones: 55 voturi – 13 distribuiri

GAV: 442 voturi – 37 distribuiri

Symphress: 362 voturi – 30 distribuiri

Serpent Stream: 21 voturi – 0 distribuiri

Magazinu’ 51: 329 voturi – 9 distribuiri

Stanker: 247 voturi – 38 distribuiri

November Black: 147 voturi – 15 distribuiri

Mihai Barbu Project: 34 voturi – 1 distribuiri

Aamon: 59 voturi – 6 distribuiri

Linear Disorder: 90 voturi – 4 distribuiri

Zagan: 27 voturi – 3 distribuiri

Lucky Thirteen: 193 voturi – 28 distribuiri

Outstorm: 1 voturi – 0 distribuiri


Pagina 10 din 223« Prima...89101112...203040...Ultima »