Illustrierte Bukowina | Dragusanul.ro

O călătorie prin Răsăritul Europei anilor 1807-1810

 

Dacă aruncăm o privire dincolo 210-213 ani, îndărătul nostru, spre Răsăritul european, înţelegem repede că portul ţărănesc în această parte a continentului era, peste tot, alb, ca în mărturia lui Vergilius, şi că ornamentaţiile populare, indiferent de neam, utilizau aceleaşi simboluri totemice ancestrale, începând din Bucovina, străbătând Maramureşul, Transilvania şi Banatul, pentru a trece, peste Dunăre, în Croaţia şi Slavonia. Şi e normal să existe acest adevărat ecumen al simbolismului unitar peste tot acolo unde se întindea marele neam al tracilor, care, prin pelasgi (titanii, „aruncaţi” în Ardeal, şi „giganţii”, plecaţi izgoniţi spre răsărit de către „zeii” ionieni, ulterior întorşi pe aceste meleaguri drept „rahmani” sau „blajini”, cum le mai zice subconştientul lui „aşa am apucat”), descind din splendida civilizaţie boreală, care abia în ultimul secol începe să ni se dezvăluie, în pofida leneviei noastre spirituale.

 

Aventura aceasta a trecerii peste veacuri e posibilă, datorită unui pictor silezian, care a călătorit prin uriaşul „Cordon” (ţinuturile de graniţă) răsăritean al Austriei, în 1807, 1808 şi 1810, însoţindu-i pe arhiducii Rainer şi Ludwig, doar pentru a „fotografia” cu penelul tipologii umane şi peisaje, dar dintre toate acuarelele sale doar 67 au fost incluse în albumul National-Kleidertrachten und Ansichten von Ungarn, Croatien, Slavonien, dem Banat, Siebenbürgen und der Bukowina / Nach der Nstur gezeichnet un gestochen von Franz Jaschke[1], alte zeci de mărturii circulând, prin întreaga Europă, sub formă de gravuri individuale (în cazul nostru, a doua imagine a ruinelor Cetăţii Sucevei şi portretul bătrânului de 105, în 1810, Pentelei Unguran din Iacobeni[2] – dacă mai sunt şi altele, poate că le voi găsi odată şi odată).

 

Născut la Rosenthal, comitatul Glatz, în Silezia prusiană, în anul 1775, Franz Jaschke a murit la Viena, în 6 noiembrie 1842. Biografia lui abia schiţată, printre stampele reproduse masiv, în „Archiv fur Geographie, Staats und Kriegskunst” 1821, revistă a baronului Iosif Hormayr, şi în „Lexiconul biografic austriac” al lui Constant Wurzbach, rămâne difuză sub aura uriaşă a operei, o operă importantă nu atât ca reper al academismului austriac, ci ca iconografie a memoriei exemplară, care ar trebui să-şi capete loc în cărţile de istorie ale multor popoare.

 

Călătorind cu doi arhiduci, Franz Jaschke şi-a dedicat albumul „Alteţei Sale Imperiale, / prestigiosului principe / Rainer /, prinţ imperial şi Duce de Austria, Principe regal al Ungariei şi Boemiei, decorat cu Marea Cruce cu frunze de aur a Ungariei, „Sfântul Ştefan”, şi, din partea Împăratului Austriei, cu Ordinul „Leopold”, vice-rege al Lombardiei – Regatul Veneţiei, şi k. k. general de câmp şi proprietar al Regimentului Nr. 11”, la curtea căruia avea să şi locuiască multă vreme, lucrând o puzderie de acuarele cu peisaje lombarde, şi „Prințului Imperial și Arhiduce al Austriei, / Ludwig / Prinț Regal al Ungariei și Boemiei, Cavaler al Lânii de Aur, k. k. general de câmp, conducătorul general al Artileriei și proprietar al Regimentului de infanterie de linie nr. 8”.

 

Albumul începe cu prezentarea regatului imperial al Ungariei, pe comitate şi a tipologiilor umane, dar şi a peisajelor întâlnite în cale, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul Bucovinei, apoi descrie „trecerea, de la Borşa, în Bucovina”:

 

„Comitatul Maramureş (Marmaroser) se învecinează cu Bucovina; după ce treci prin Valea Borşei (Bocsko), în sus de Rodna (Rhönaszek), munţii formează pereții uriași, ca de cetăți, care se desfășoară în paralel cu drumul, în curburi diferite, timp de câteva ore, iar în unele locuri se îngustează atât de mult încât râul Vişeu (Viso), care se furişează pe lângă un drum îngust, amenințat de masive de piatră, şi abia poate trece până spre valea largă, dar complet închisă de munți, care pot fi urcaţi cu dificultate și sunt destul de greu accesibili pentru călătorii individuale. Cu greu ar trebui să crezi că poți trece cu o căruță, cu atât mai puțin cu haraba. Iar acest lucru se întâmplă numai cu eforturi mari şi cu atentă selecție a parcursului, și se povestesc multe, despre câte s-au întâmplat pe aici, dar toate vi se vor părea de necrezut, de pildă că armate marii au trecut pe aici, dar au fost oprite, prin luptă, din drum. Desigur, acestea erau doar trupe tătare ușoare, fără bagaje grele și arme, toate bunurile lor însemnând cele necesare pentru ei și pentru caii lor, dar îndrăzneala localnicilor de a opri aici un astfel de inamic trezește uimire generală. Ne-am gândit deja la această năvală a tătarilor și la înfrângerea lor în valea Vişeului (Vissoer), la  Baia Mare (Nagy-Bánya), unde cititorul este îndrumat politicos. Până acum, această vale și trecerea de peste Borșa sunt numite, în amintirea acestui eveniment, Valea Tătarilor (Tatar-Völgye); și încă se mai pot găsi, şi astăzi, oase și bucăți de fier ruginite, provenite din arme și armuri, care sunt spălate de pământul care abia le acoperă de ploile abundente” (p. 9).

 

În album, povestea continuă prin Ardeal, dar tot aşa, cu tipologii umane şi cu peisaje surprinzătoare pentru un european de atunci, dar şi pentru oricare român de astăzi, inclusiv cei care mai ştiu de unde vin şi încotro se îndreaptă. Abia apoi urmează Bucovina, cu scurta prezentare, pe care am răspândit-o ieri, şi cu explicaţii pentru tipologiile bucovinene, numite „Bojar von Szered” (negustorul armean din Siret, cu şalvari şi fes), „Ein Mann aus der Bucovina” (huţulul din Ţibău), „Weiber von Sucsawitza” (femeile din Suceviţa şi mănăstirea în fundal), „Mädchen von Jakobeny” (fata din Iacobeni), „Weiber bey Jakobeny”, „Philippowanerinnen”, toate enumerate în prefaţă, deşi acuarelele lui Franz Jaschke conţin mai multe tipologii bucovinene, inclusiv pe Pentelei Ungurian din Pojorâta, un om în vârstă de… 105 ani.

 

Printre peisajele bucovinene, trecute în prefaţă, se numără „Ruinen von Szucsawa”, „Das Kloster Szucsawitza” şi „Dat Thal von Wama” – iarăşi, mult mai puţine lucrări decât au fost făcute şi publicate în realitate.

 

În cele ce urmează, voi reproduce toate cele 67 de imagini cu stampele lui Franz Jaschke, în ordinea în care au fost publicate în album:

 

 

[1] Jaschke, Franz, National-Kleidertrachten und Ansichten von Ungarn, Croatien, Slavonien, dem Banat, Siebenbürgen und der Bukowina / Nach der Nstur gezeichnet un gestochen von Franz Jaschke, Wien. Gedruckt bey Anton Straus, K. K. Priv. Buchdrucker 1821

[2] „Pentelei Ungaran, ein Mann von 105 Jahre (!) in der Gegend bey Iakobeni in der Bukowina, 1810” (Pintelei sau Pentelei Ungurean, plugar din Rebrişoara, şi fost grănicer român în Regimentul 2 Năsăud, se stabilise, de fapt, la Ciocăneşti, în 1764, împreună cu soţia, urmaşii lui răspândindu-se prin Breaza şi prin Pojorâta) – n. n.


Bucovina din desenele lui Karl A. Romstorfer

Karl Adolf Romstorfer

Pentru că în 1904 urmau să se comemoreze patru veacuri de la plecarea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt al Moldovei, un arhitect vienez, pe nume Karol Adolf Romstorfer, a sosit în Bucovina, cu vreo 15 ani înainte de evenimentul de căpătâi al românilor şi, după ce a cercetat cu migală ruinele voievodale ale nordului moldav, făcând schiţe şi calculând costurile scoaterii de sub pământ a Cetăţii Sucevei, refacerii bisericilor Mirăuţi, Putna, Solca şi repararea celorlalte, a început să cerşească bani de pe la autorităţile vieneze şi bucovinene, cu gândul de a reda Bucovinei lăcaşurile domneşti de odinioară. Îşi găsise, în Suceava, un aliat entuziast, în persoana ctitorului modernităţii Sucevei, primarul Franz Ritter Des Loges, şi purcese nemţeşte la treabă, pentru că, prin 1892, încă nu se născuse strategia culturală de tip „Barb, ruf die Bauern in der Stadt an und lass sie spielen!” („Barbă, cheamă ţăranii în oraş şi pune-i să joace!”).

*

Studiile şi desenele lui Karl A. Romstorfer au fost publicate în Mittheilungen der Kaiserl. königl. Central-commission zur erforschung und erhaltung der baudenkmaledin Viena, începând cu anul 1892, când prezenta primele planuri tipice de biserici voievodale, dar şi în Jahrbuch des Bukowiner Landes-museums, publicaţie cernăuţeană, pe care o edita, începând cu anul 1893, împreună cu E. Maximowicz, A. Mikulicz şi J. Polek.

*

Studiile menite să atragă o simpatie eficientă şi efectivă faţă de patrimoniul medieval moldovenesc din Bucovina apăreau sub titlul „Die Kirchenbauten in der Bukowina” şi erau semnate „Romstorfer, Karl A., Conservator”. Atât. Simplu. Eficient, pentru că, în mai puţin de un deceniu, bravul arhitect vienez, căruia românimea patriotardă îi tot întoarce spatele, ne-a oferit tot ceea ce mai avem şi cu care ne fălim româneşte, fără habar de merite şi de recunoştinţă. Sper să puteţi intui ce volum uriaş de muncă şi cât sacrificiu pentru memoria românească stau în spatele următoarelor desene:

 

Franz Ritter Des Loges

*


Vreţi să ascultaţi muzica străbunilor? Ascultaţi-o!

 

Taraful lui Nicolae Picu, la Lăpuşna

Taraful lui Nicolae Picu, la Lăpuşna

*

Zicălaşii, visul meu mai vechi, şi-au început repetiţiile, sub bagheta muzicianului muzician Petrică Oloieru, cu un repertoriu muzical românesc, tezaurizat numai de străini, care acoperă perioada 1560-1848, perioadă în care nu existau alte tarafuri decât cele orăşeneşti (breslele de muzicanţi), ţigăneşti (ale boierilor şi mănăstirilor) şi evreieşti din Kolomeea (de unde şi denumirea de „kolomeici”, dată dansurilor cu trimitere la popoare, precum Huţulca, Leşeasca, Ovreicuţa, Ruseasca, Ardeleneasca, Moldoveneasca, Ţigăneasca etc.).

*

Zicălaşii vor avea doar trei spectacole în Suceava, în 30 martie (de Ziua Atestării Documentare a Bucovinei geografice), în 13 aprilie (a doua zi de Paşti) şi în august, la Festivalul Medieval. Vor realiza şi un CD, apoi, funcţie de deschiderea sau de obtuzitatea autorităţilor judeţene fie că îşi vor îmbunătăţi repertoriul (mai am încă 250 piese vechi), fie că vor dispărea definitiv.

*

La prima repetiţie, Zicălaşii au înregistrat, cu telefonul mobil (dar sună excepţional), doar fraze muzicale şi teme din cântece şi jocuri moldoveneşti dintre anii 1629-1822, pe care vi le pun la dispoziţie, ca să vă bucuraţi cu adevărat (ceeea ce vă garantez, dacă le ascultaţi – faceţi click pe titluri sau pe săgeată, funcţie de ce vedeţi mai jos):

*

1629

*

Cantecul Voievodesei

*

Cantec Moldovenesc

*

1680

*

Dans Valah

*

Franz Joseph(1)

*

Jocuri Moldovenesti 1821

*

Dansuri Moldovenesti 1822

*

Kolomeyka

*

Lullaby

*

Cântecul de leagăn din final îl dedic veşnicei noastre ignoranţe, somnul spiritului născând monstruoasa bălăceală folcloroasă a ultimilor ani. Despre tema în sine, despre profesionalismul compoziţiilor din veacurile de om ale străbunilor vom vorbi abia după realizarea CD-ului. De data asta, într-un studiou profesionist.


Din patrimoniul iconografic bucovinean

*

Iosif al II-lea, în legendările aratului

Iosif al II-lea, în legendările aratului

*

O firească nostalgie bucovineană faţă de vremurile austriece, care urmau veacurilor de pustiire moldavă, sub copitele cailor tuturor imperiilor lumii, a condus, adesea, la sublimarea „drăguţului de împărat”, fie că era el, împăratul, Ioseph al II-lea sau Franz Joseph. În mod normal, şi iconografia ţinea pasul cu această afecţiune aproape mistică, aşa că Austria se metamorfoza într-o surprinzătoare identitate pentru toate populaţiile din Bucovina, inclusiv pentru români, care erau nespus de mândri că fac parte dintr-o mare putere europeană şi că, tocmai de asta, nu-i mai calcă nimeni în picioare.

*

O metaforă imaginativă pentru Austria

O metaforă imaginativă pentru Austria

*

Şi totuşi, mărturiile iconografice vechi, deşi plac tuturora, nu înseamnă memorie bucovineană, decât în măsura în care ne umplu alţii buzunarele cu tezaurul mărturiilor despre străbunii noştri. Tocmai de asta, Bucovina, în vechea iconografie austriacă, este privită cu o duioasă compasiune şi cu o aţâţată curiozitate faţă de exotismul ei oriental. Oricum ar fi, mărturii există şi ne aparţin tuturor. Tocmai de asta le tot adun şi vi le pun la dispoziţie fără mofturi de autorlâc, precum fac atâţia, care se visează ba Knapp, ba Jasckhe, şi revarsă lăbărţoase semnături apropitar-intelectualiste peste ceea ce nu le aparţine.

*

Nu am să comentez imaginile care urmează (salvate cu numele localităţii pe care o înveşnicesc, nume precedat de „Bucovineni”, deci de referinţa beneficiarilor nepăsători de memorie), ci le voi pune în pagină, în ordinea aleatorie, pe care a stabilit-o computerul:

*

Bucovineni  Hutulca

*

Bucovineni

*

Bucovineni  1910

*

Bucovineni Femeie torcand

*

Bucovineni fotografie grup

*

Bucovineni Hutanca

*

Bucovineni ilustrata

*

Bucovineni Porturi bucovinene

*

Bucovineni Porturi populare

*

Bucovineni  Cernauti 11

*

Bucovineni  Cernauti 12

*

Bucovineni  Cernauti 13

*

Bucovineni  Cernauti 14

*

Bucovineni  Cernauti 15

*

Bucovineni  Cernauti alt drum

*

Bucovineni Cernauti 1

*

Bucovineni Cernauti 2

*

Bucovineni Cernauti 4

*

Bucovineni Cernauti 5

*

Bucovineni Cernauti 6

*

Bucovineni Cernauti 7

*

Bucovineni Cernauti 8

*

Bucovineni Cernauti 9

*

Bucovineni Cernauti 10

*

Bucovineni Cernauti 11

*

Bucovineni Cernauti 17

*

Bucovineni Cernauti drum

*

Bucovineni Cernauti hotel Bristol

*

Bucovineni Cernauti Sinagoga

*

Bucovineni  Mestecanis 3

*

Bucovineni Mestecanis tunel 2

*

Bucovineni Campulung Templul

*

Bucovineni Carapciu

*

Bucovineni Carapciu 1

*

Bucovineni Carlibaba

*

Bucovineni Cotmani

*

Bucovineni Cotmani liceul

*

Bucovineni Hatna

*

Bucovineni Hliboca

*

Bucovineni Hliboca 1

*

Bucovineni Iacobeni

*

Bucovineni Itcani

*

Bucovineni Itcani 1

*

Bucovineni Karlsberg

*

Bucovineni Lapusna

*

Bucovineni NouaSulita

*

Bucovineni Paltinoasa

*

Bucovineni Podul

*

Bucovineni Pojorata 2

*

Bucovineni Pojorata gara

*

Bucovineni Prisaca Dornei

*

Bucovineni Putila

*

Bucovineni Putna

*

Bucovineni Radauti

*

Bucovineni Radauti 1

*

Bucovineni Radauti 2

*

Bucovineni Radauti Hipodrom

*

Bucovineni Radauti Primaria

*

Bucovineni Sadagura

0

Bucovineni sat

*

Bucovineni Solca

*

Bucovineni Stanesti

*

Bucovineni Stanesti 1

*

Bucovineni Storojinet

*

Bucovineni Storojinet 2

*

Bucovineni Storojinet 3

*

Bucovineni Storojinet 4

*

Bucovineni Storojinet 5

*

Bucovineni Storojinet 6

*

Bucovineni Straja

*

Bucovineni Vatra Dornei

*

Bucovineni Vijnicioara

*

Bucovineni tarani

*

Bucovineni Razboi

*

Această ultimă imagine, din vremea războiului, înseamnă un recurs categoric la idilismul bucovinean tradiţional, de care, fără să o prea conştientizăm, avem atâta nevoie. Cine ştie, poate că în moştenirea noastră genetică, deci în subconştient, străbunii încă mai respiră împăcaţi dinspre acele vremuri, în care chiar exista un viitor.


ILLUSTRIERTE BUKOVINA: Aşezări (I)

„Illustrierte Bukowina”

Knapp

Franz Xaver Knapp

(03.09.1809, Tachau – 16.09.1883, Cernăuţi)

         Enervat de falsurile folclorice (inclusiv porturi populare, dansuri şi obiceiuri), puse în scenă de activiştii de partide care au luat în arendă Centrul Cultural „Bucovina” şi, implicit, Ansamblul Artistic de Cântat la Nunţi şi la Chermeze Politice „Ciprian Porumbescu”, am început, mai adineuri, să lucrez o colecţie de iconografie veche bucovineană (numai desene, o altă colecţie de fotografii vechi fiind în lucru), cu speranţa că, dacă vor vedea cu ochii ceea ce nu pricep cu mintea, horvat, filip, brăteanu, cristescu şi întreg aliotmanul lor vor interzice denaturările şi degenerările folclorice dezgustătoare (de teapa portului total netradiţional în Bucovina al ucrainenilor din judeţul Suceava, de teapa „tarafului tradiţional cu interpret vocal” al cuplului etno-dohotorologic brăteanu-cristescu, în care doba şi fluierul nu au ce căuta – autorii vechi, de la Pindar, încoace, se refereau la „fluierul cu opt găuri”, la „fluierul lui Pan”, adică la nai, cum o probează şi vechile gravuri şi acuarele).

         Am lucrat, apoi, şi o expoziţie, cu gândul să o arăt tuturor, dar, din nefericire pentru ei, nu am unde să o expun, iar Consiliul Judeţean şi Primăria, ca şi în cazul Galeriei Personalităţilor Bucovinene, nu manifestă nici dram de interes faţă de tot ceea ce înseamnă memorie şi tradiţie.

         „Un popor trebuie să-şi merite locul pe care stă – spunea Elena Greculesi – prin memorie şi prin cultură”, dar politrucii judeţeni şi municipali nu sunt popor, ci migratori, care traversează clipita prădând în stânga şi în dreapta (excepţiile nu au decât să se individualizeze prin fapte).

         Am numit această colecţie iconografică „Illustrierte Bukowina” pentru a cinsti memoria lui Franz Xaver Knapp (03.09.1809, Tachau – 16.09.1883, Cernăuţi), în anul 130 al eternităţii sale, dar şi pe cea a mărturisitorilor uitaţi ai Bucovinei, inclusiv I. Schubirsz, Franz Jaschke (1775-1842), Mattias Adolf Charlemont (1820-1871), Rudolf Bernt (1844-1914), Julius Zalaty Zuber (1867-1918) şi Eugen Maximovici (1857-1926).

         Cum nu am unde expune colecţia, am oferit-o prestigioasei instituţii nebugetate de cultură „Monitorul de Suceava”, care publică, în fiecare zi, câte un desen, apoi am decis să o înfăţişez, ca memorie de spiritualitate bucovineană, şi pe acest blog, în categoria cărţilor aflate în lucru, pentru a putea vizualizată integral şi folosită gratuit (cu excepţia instituţiilor statului) de către oricine şi oricând.

         Probabil că voi lucra şi o carte, pentru că iconografia confirmă şi, într-un fel, consacră mărturiile vechimii, pe care le-am prezentat, deja, într-o primă carte („Povestea aşezărilor bucovinene”, volumul III, postată şi ea pe acest blog, în categoria „Cărţi”).

         Împărţită pe cinci teme mari (aşezări, porturi, case, tradiţii şi obiceiuri), colecţia „Illustrierte Bukowina” începe, premeditat, cu litografia exodului ardelenesc spre nordul Moldovei, pe şeaua Tihuţei, şi se încheie, simbolic, desigur, cu despărţirea nefericitului Arhiduce Rudolf de bucovineni, la poalele Prislopului.

         Şi aş mai închina această colecţie şi tuturor etnicilor bucovineni, care au contribuit, vreme de aproape două secole (includ şi perioada interbelică) la o contemporaneizare cu Europa a acestui nord de ţară moldavă.

         Am izbutit să-i identific pe cei mai mulţi dintre mărturisitorii iconografici ai Bucovinei (în cartea „Pictori şi sculptori din Bucovina”, şi ea prezentă pe blog), dar au mai rămas şi mărturii cu autori încă neidentificaţi, cel mai important pentru mine fiind I. Schubirtsz, ilustratorul, prin folosinţă târzie, a monografiei lui Bendella, din 1845. Sper să-l aflu prin analele bisericeşti şi să vă pot spune mai multe despre el. Cu siguranţă că a fost unul dintre topografii austrieci care au lucrat şi pentru aşezământul împărătesc de binefacere Fondul Religionar, proprietate obştească a tuturor românilor din Bucovina. În fond, până voi lucra şi cartea aceasta, va fi suficient timp şi pentru noi documentări.

 

Aşezări (I)

 

B1

Emigranţi transilvani, trecând munţii, prin Pasul Tihuţa, înspre Bucovina (1742-1777) – desen de Pataky (mare pictor maghiar)

B2

Cernăuţi, 1832 – desen de I. Schubirsz

B3

Cernăuţi, podul de peste Prut – desen de I. Schubirsz

B4

Cernăuţi, Piaţa Fântânii Albe, în 1832 – desen de I. Schubirsz

B5

Cernăuţi, biserica Adormirii Maicii Domnului (Sfânta Maria, dărâmată, pentru a constru alta, în 1783, de episcopul exampt Dositei Herescu) – desen de I. Schubirsz

B6

Cernăuţi, Palatul Administrativ, 1832 – desen de I. Schubirsz

B7

Cernăuţi, 1870 – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)

B8

Cernăuţi, Palatul Episcopal (construit, de austrieci, pentru episcopul Herescu, în 1781)– desen de Rudolf Bernt (1844-1914)

B9

Cernăuţi, cazarma austriacă – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)

B10

Cernăuţi, drumul spre oraş – de Franz Xaver Knapp (1809-1883)

B11

Cernăuţi, biserica Sfânta Parascheva –  de Knapp (1809-1883)

B12

Cernăuţi, Văzuta Cernăuţilor – acuarelă de Knapp (1809-1883)

B13

Cernăuţi, Arderea de Cernăuţi în 21 august 1859 – acuarelă de Franz Xaver Knapp (1809-1883)

B14

Cernăuţi, Arderea din 1860 – de Franz Xaver Knapp (1809-1883)

B15

Cernăuţi, Băile Publice –de Franz Xaver Knapp (1809-1883)

B16

Cernăuţi, Grădina Publică I – de Franz Xaver Knapp (1809-1883)

B17

Cernăuţi, Grădina Publică II –de Franz Xaver Knapp (1809-1883)

B18

Cernăuţi, Uliţa Mare – acuarelă de Franz Xaver Knapp (1809-1883)

B19

Cernăuţi, Sfinţirea apei, la serbarea Arătării Domnului – acuarelă de Franz Xaver Knapp (1809-1883)

B20

Cernăuţi, interiorul Bisericii Mitropolitane – acuarelă de Franz Xaver Knapp (1809-1883)

B21

Cernăuţi, Palatul Mitropolitan – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)

B22

Cernăuţi, biserica Sfânta Parascheva – de Rudolf Bernt (1844-1914)

B23

Cernăuţi, Piaţa Centrală – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)

B24

Cernăuţi, Catedrala ortodoxă – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)

B26

Cernăuţi, Piaţa Fântânii Albe – desen de Charlemont (1820-1871)

B27

Boian, moară pe Prut – de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)

B28

Cacica – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)

B29

Câmpulung, gater – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)

B30

Cârlibaba – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)

B31

Ceremuş, baraj – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)

B32

Ceremuş, Plute pe Ceremuş – desen de Charlemont (1820-1871)

B33

Cernauca, împrejurimi – de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)

B34

Cosmin, luminiş – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)

B35

Dragomirna, mănăstirea, în 1832 – desen de I. Schubirsz

B36

Dragomirna, mănăstirea – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)

B37

Dragomirna, mănăstirea, în 1860 – acuarelă de Knapp (1809-1883)

B38

Fântâna Albă, biserici – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)

B39

Horecea, mănăstirea, în 1832 – desen de I. Schubirsz

B40

Horecea, mănăstirea în 1860 – de Franz Xaver Knapp (1809-1883)

B41

Horodnic. Săpăturile arheologice ale lui Josef Szombathy, la Călugăriţa – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)

B42

Iacobeni – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)

B43

Iacobeni, muntele Arşiţa – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)

B44

Iacobeni, Piatra Albă, dinspre Cârlibaba (Ciocăneşti) – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)

B45

Iacobeni, pod peste Bistriţa Aurie – desen de Mattias Adolf Charlemont (1820-1871)

B46

Iacobeni, minele – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)

B47

Iacobeni – acuarelă de Franz Xaver Knapp (1809-1883)

B48

Iacobeni, şoseaua spre Dorna – de Franz Xaver Knapp (1809-1883)

B49

Lăpuşna, institut de scalde – acuarelă de Knapp (1809-1883)


Pagina 1 din 3123