HAIDUCUL COROI? | Dragusanul.ro - Part 2

Verdictul, în procesul lui Coroi

Juraţii din procesul lui Coroi

Juraţii din procesul lui Coroi

*

„A zecea zi de proces – şi mai sunt 20 de avocaţi, care aşteaptă să apară în faţa barei…

Dl avocat Cohn caută să-l scape pe Vasile Curmei. Curmei a dat, de nu mai ştiu câte ori, găzduire lui Coroi. Şi lui Căsăndrel, şi lui Bolfan, cei „curăţaţi”, pe nepusă masă, în puşcărie, de jandarmi. Coroi şi ai lui se dădeau drept negustori de vite. Dar arătau, mai curând, a casapi… Cuţite la cizmă, satâre la brâu.

Ilie Foca şi P. Furnică… Îi apără dl avocat V. Drimer. Ilie Foca şi P. Furnică sunt pădurari. Puteau, oare, să nu fie întâlniţi de Coroi?…

Pe Coroi vrea să-l scoată de la fund dl avocat Vasilică Stoian. Greu de tot.

Coroi, păcatele lui trag multe ocale…

*

– Jandarmii – schiţează o apărare, de altfel foarte inteligentă, dl Stoian – jandarmii sunt vinovaţi de înrăirea lui Coroi… Să vă dau un caz: Cercetând tâlhăria de la Aseea Basta, petrecută în noaptea de 17 decembrie 1933, au fost arestaţi ca făptuitori Bolfan, Ungureanu şi Ion Maxim. Dar a mai fost arestată şi Maria Usatte, concubina victimei. Această Maria Usatte s-a constituit parte civilă. A fost, totuşi, arestată. De ce? Fiindcă ea a refuzat să-i dea plutonierului 100 de căpăţâni de varză, pe gratis, şi fiindcă nu a vrut să-i anuleze o datorie de 1.000 lei, pentru lemne…

Nostimă de tot, apărarea pe care o face dl avocat Zalman acuzatului Vieru.

Ce a făcut Vieru? Nimic… A tâlhărit… Toate mărturiile vorbesc împotriva lui. Vieru e bandit şi nimic mai mult.

– Vieru a participat la tâlhării, din tactică, pentru prinderea bandiţilor…

Sancta simplicitas?

Ni s-a părut sau Vieru a pufnit şi el, realmente, în râs?

*

Mai vorbesc dl avocat D. Ardeleanu, pentru fostul agent veterinar Ion Gheorghe zis Ionescu, gazdă a lui Coroi, şi dl avocat Alexandru Antoniu, apărând pe Adela Ionescu zisă Dodoi, dulcineea capului de tâlhari (C. L. Vrânceanu, Adevărul, 3 decembrie 1936).

„Vine şi o veste care îngrozeşte. La puşcărie, tifosul exantematic a început să umble, tăcut gardian fioros, din celulă în celulă…

Domnul procuror Gorovei ia cuvântul, în replică. S-a spus, de către apărare, că şeful bandei nu ar fi luat parte la atacul din codrul Guranda.

– Toţi martorii audiaţi – spune domnia sa – au arătat, în declaraţiile lor, că erau patru indivizi. De altfel, şi Mazăre, şi Căsăndrel, şi Bolfan, în declaraţiile lor, au arătat că, după atacul de la conacul Miclescu, asupra administratorului Budiş, în drum spre Ştefăneşti, au întâlnit o sanie şi că s-au urcat în ea toţi patru, sub ameninţare. Le-a ieşit înainte o altă sanie şi au strigat să ţină dreapta. Crezând că sunt în ea nişte negustori, au coborât să-i jefuiască. Toţi patru, adică Mazăre, Căsăndrel Bolfan şi Coroi, au înconjurat sania, iar pentru intimidare, au tras un foc de armă. În acea sanie, se afla maiorul Manoil.

Au urmat, apoi, schimburi de focuri de armă. De ce să nu credem pe maiorul Manoil, şi să credem pe Coroi? Nu e admisibil. Şi maiorul Manoil a arătat că erau patru tâlhari, dintre care unul, cu o scurtă de piele, Coroi. Apărătorii banditului au subliniat, totdeauna, că lui Coroi personal nu i se poate imputa că ar fi ucis.

Din declaraţiile de la dosar, rezultă că Coroi a tras două focuri de revolver în Daniel Brill, pe care l-a omorât…

*

Prim-procurorul Gorovei

Prim-procurorul Gorovei

*

În boxă, Coroi a devenit nervos.

– S-a încercat – subliniază dl procuror – a-l scoate pe Coroi un erou, o victimă a jandarmilor, a presei, a soţiei sale. Minciuni! Coroi este acuzat de tâlhărie chiar în timpul căsătoriei lui. Bătăile de la jandarmi? Imaginaţie! Dacă jandarmul A Iliesii era de vină că nu mai avea casă, ce era mai normal decât să caute să se răzbune contra lui, să-i strice casa, să-l fure, să-l bată măr sau chiar să-l împuşte? Ar fi avut o scuză…

În continuare, dl procuror Gorovei face o afirmaţie care întâmpină protestele vehemente ale apărării şi produce senzaţie:

– Am informaţii, din partea unor juraţi, că au fost chemaţi, de anumite persoane, la o cârciumă, pentru a aranja achitarea!

*

Pe urmă, reîncep pledoariile apărării. Primul ia cuvântul dl avocat Iosif Abramovici, apărând pe Nicolae Răileanu (66 de ani, plugar, gazdă a lui Coroi, „a fost silit”, „nu se putea face altfel”). Frumoasă pledoaria domnului avocat Urziceanu. Elegantă şi umană:

– Crima societăţii – spune domnia sa – scuză crima lui Coroi. El este victima societăţii. Jandarmii, cu comandantul lor din Botoşani, sunt vinovaţi de situaţia lui. Zilele cât a stat la închisoare l-au împins pe Coroi pe panta decăderii morale…

Se mai plânge, apoi, dl avocat Urziceanu, că partea civilă a încercat să schimbe declaraţiile martorilor (C. L. Vrânceanu, Adevărul, 4 decembrie 1936).

*

„În Bacău, boala se întinde ca umezeala. Pretutindeni… Tifosul exantematic stă ascuns, deocamdată, undeva, după grafiile închisorii, în care se află cei 33.

Gripa, pe de altă parte, face ravagii. Un jurat, dl Haber, a căzut la pat. Un supleant i-a luat locul: dl R. Goldstein. În şedinţa de ieri, dl Agapie, preşedintele Curţii, a adus o scrisoare a domnului Goldstein, care anunţă că s-a îmbolnăvit. Se apelează la ultimul supleant, dl Marcushon.

Dl avocat Urziceanu îşi continuă pledoaria. Reţinem:

– Ce reprezintă faptele lui Coroi, un ţăran din nordul Moldovei, pe lângă faptele grave ale unor oameni care, deşi au fost condamnaţi, capătă, totuşi, funcţii înalte în stat? Dar care ţăran de la munte sau de la câmpie n-are câte un proces silvic sau de încălcare de hotare? Asta înseamnă că suntem o ţară de hoţi şi de tâlhari? (C. L. Vrânceanu, Adevărul, 5 decembrie 1936).

*

În presa românească, titlurile spectaculoase dispar, încetul cu încetul, atunci când e vorba de procesul lui Coroi. Gheorghiţă Coroi devenise, deja, titlu de rubrică: COROI.

Zilele se scurg într-o polemică sterilă între procurorul Gorovei şi avocatul Urziceanu, într-o confruntare de demagogii şi de chichiţe juridice. „Şedinţa de ieri, a XV-a, s-a deschis cu o „bombă”: din cauză că şi un al treilea jurat a căzut bolnav, preşedintele Curţii a anunţa amânarea procesului… Indignare! În ultimul moment, vine salvarea, îngerul mântuitor: de la Iaşi, o telegramă adresată preşedintelui de forurile în drept, cere ca procesul să fie continuat. Pe orice cale. Cu orice ameninţări. Şi cu juraţii cum ar fi: sănătoşi sau bolnavi; pe două picioare sau pe targă (C. L. Vrânceanu, Adevărul, 6 decembrie 1936).

*

Dacă-i ordin, şi ultimul jurat, Neculae Pester, se face sănătos. De fapt, nici un jurat nu se îmblonăvise, dar fie că erau intimidaţi de oamenii lui Coroi, aflaţi în libertate, fie că doar li se nălucea, umbra lui Coroi plana decisiv asupra lor. Pledoarii, vorbe vânturate, apoi „i se dă cuvântul lui Coroi.

Ultimul cuvânt. Tăcerea cuprinde sala.

Coroi povesteşte, mai mult, decât să încerce a se scuza sau să dea explicaţii. A fost aşa şi aşa. Prigoana jandarmilor… răzbunarea umilinţelor… drumul codrului… închisoare. Coroi vrea să creadă că este o victimă. Mai ştii! Te pomeneşti…

Cere juraţilor achitarea, ca să se facă om de treabă. La fel, Gh. Maxim, care, la un moment dat, începe să reverse, în cascade, nu ştiu câte găleţi de lacrimi.

Acum plâng şi Ursu, şi Fedor, şi Julietta lui Coroi, Adela Ionescu, care cere mila juraţilor pentru iubit, căci, altminteri, ea se prăpădeşte.

Mai e puţin până la sfârşit (C. L. Vrânceanu, Adevărul, 8 decembrie 1936).

*

Sfârşitul procesului lui Coroi a avut loc în 8 decembrie 1936. „La 4, dimineaţa, sala tresare. Acuzaţii sunt evacuaţi. Şi-au făcut apariţia juraţii. Primul jurat, dl Neculai Pester, cu o adorabilă stângăcie, duce mâna la inima care i-a făcut buclucuri în timpul dezbaterilor.

Linişte. Încordare generală…

Verdictul pronunţat de Curte s-a dat la ora 12 şi jumătate a. m. El are următorul cuprins:

*

Condamnă pe Gheorghe Coroi la cinci ani de recluziune, fără scăderea prevenţiei.

Pe Mihai Dumbrăveanu, la cinci ani de recluziune, fără scăderea prevenţiei.

Pe Gheorghe Gh. Maxim, la cinci ani de recluziune, cu scăderea prevenţiei.

Gh. Neculaie Ungureanu, la cinci ani de recluziune, cu scăderea prevenţiei.

Teodor Mandi Vieru, patru ani de recluziune, cu scăderea prevenţiei.

Mihai Mancle Bălăucă, la cinci ani de recluziune, cu scăderea prevenţiei.

Constantin Gr. Ursu, la cinci ani de recluziune, cu scăderea prevenţiei.

Petre Ciobanu Stafigiuc, la cinci ani de recluziune, cu scăderea prevenţiei.

Vasile Gologan, la cinci ani de recluziune, cu scăderea prevenţiei.

Constantin Bobleja, la cinci ani de recluziune, cu scăderea prevenţiei.

Dumitru Maxim, la cinci ani de recluziune, cu scăderea prevenţiei.

 *

În acelaşi timp, toţi sunt obligaţi la plata sumei de 97.500 lei, cheltuieli de transport, 15.000 lei, cheltuieli de procedură”.

Au beneficiat de achitare: Adam Bedor, Mihai Fuior, Niculae Sandu, Ion Dumitru Maxim, Mihai Siminiceanu, Neculai Toma, Nicolae Răileanu, Vasile Curmin, Manole Munteanu, Dumitru Crăcană, Ilie Foca, Berat Ibrahim, Toader Furnică, Ioan Gheorghe zis Ionescu, Alexandru Ionescu zis Dodoi, Adela Ionescu zisă Dodoi, Gheorghe Simionescu.

Singura declaraţie pe care a dat-o Coroi, după proces, a fost scurtă: „Mă simt păcătos în faţa dumneavoastră şi a lui Dumnezeu. Primesc pedeapsa cu satisfacţie” (C. L. Vrânceanu, Adevărul, 8 decembrie 1936).

 

*

Coroi nu a stat mută vreme în închisoare, iar după 1945 a avut o soartă demnă de invidiat. A fost angajat comisar de poliţie în Bucureşti, cu dreptul de a-şi recruta, inclusiv din rândurile tâlharilor de odinioară, e echipă, cu care să purceadă, de urgenţă, la lichidarea bandelor din Capitală. Trebuia s-o facă în trei ani, dar i-a fost suficient un an, ca să cureţe Bucureştii. Nu mult după aceea, a fost trecut în rezervă, cu pensie de comisar. A fost văzut prin Botoşani, o singură dată, circulând cu o maşină neagră a Securităţii.

Păi, da, dacă ne-a dămblăgit mitul haiduciei, care, la urma urmei, doar banditism a însemnat, de-a lungul vremurilor.


Pagina 2 din 212