Cronici sentimentale | Dragusanul.ro - Part 91

Boier, la moşia urmaşilor mei… transilvani!

Boier, la moşia urmaşilor mei... transilvani!

Boier, la moşia urmaşilor mei… transilvani!

*

O povestire hasidică, pe care o ştiu de la prietenul meu, Menachem Falek, spune că un om sărac, după ce a câştigat, într-o zi, doi lei, a cumpărat din banii aceia o pâine şi o floare în ghiveci. Nevasta omului desigur că a protestat pentru cheltuiala inutilă – din punctul ei de vedere – cu floarea, şi-atunci omul acela i-a zis:

– Femeie, am cumpărat o pâine – ca să avem din ce trăi, şi o floare – ca să avem pentru ce trăi!

*

Fata mea, Ana Cozmina

Fata mea, Ana Cozmina

*

Fata mea, Ana Cozmina, ştie, ba chiar trăieşte în litera şi spiritul cuvintelor povestirii hasidice de mai sus, aşa că, având o familie minunată, în noua capitală a Moldovei – Cluj-Napoca, a decis, împreună cu întreaga ei familie, dar şi cu binecuvântarea “bătrânilor” de la Suceava, să-şi cumpere “floarea hasidică”: o căsuţă cu livadă, undeva, la 31 de km de Cluj, la poalele Apusenilor, în satul Sărata, din comuna Panticeu – undeva, sub istoricul deal al Bobâlnei, mai spre munte de şi mai istorica Dăbâca.

*

1 Peisaj 2

1 Peisaj

Căsuţa nepoţilor mei transilvani

Căsuţa nepoţilor mei transilvani

*

Relativ nouă şi mobilată modern, dar cu calaburii încă neizolaţi şi netencuiţi în exterior, căsuţa are două camere de 4/4 m şi o livadă cu meri, pruni, nuci şi fânaţ, de 21 de ari. Era năpădită de vegetaţie, dar, după doar o zi, începuse să respire, în perimetrul unei ogrăzi din sârmă împletită – trec lupii şi vulpile prin grădini, fără să deranjeze pe nimeni, dar nepoţii mei au nevoie, totuşi, de protecţie, mai ales că, pe dealurile de peste drum, s-a dezvoltat o splendidă crescătorie de cerbi lopătari, de căprioare şi de… bizoni (investiţie germană, deh!), animale spre care lupii cată mai pofticos decât politicienii la un nou mandat.

*

Bizonii, pe dealul de peste drum

Bizonii, pe dealul de peste drum

Căsuţa nepoţilor mei transilvani, văzută din livadă

Căsuţa nepoţilor mei transilvani, văzută din livadă

În capătul fânaţului

În capătul fânaţului

*

În fiecare vineri, după-amiază, şi întreaga sâmbătă, Cozmina şi soţul ei, Mihai, se întrec în hărnicie, îngrijind “floarea lor hasidică”, iar duminica se joacă, fără a osteni, cu cei doi copii ai lor, Carina Ioana, de un anişor şi trei luni, şi Darius Andrei, de 4 ani şi jumătate.

*

"Moşierii" mei transilvani

“Moşierii” mei transilvani

Carina Ioana şi Darius Andrei

Carina Ioana şi Darius Andrei

Drăguşancele

Drăguşancele

*

E frumos la Sărata, sunt minunaţi oamenii, iar atmosfera de secol XIX contrastează frapant cu ocupaţiile lor europene – revin în sat doar de sărbători sau la bătrâneţe (majoritatea caselor au fost cumpărate de… clujeni, drept case de vacanţă). Ştiu lumea satului, atât cât mai există ea şi la Sărata, ştiu obiceiul de a da bineţe tuturor şi de a primi şi oferi daruri, întru tihnita odihnă a străbunilor. E frumos la Sărata, acolo unde nepoţii mei sunt atât de năvalnic fericiţi, vreme de câte trei zile din şapte, în fiecare săptămână, încât îmi cântă sufletul.

*

Carina, ajutând la... muncă

Carina, ajutând la… muncă

Darius, în noua lui hintă (scrânciob)

Darius, în noua lui hintă (scrânciob)

Viorica, privindu-şi urmaşii

Viorica, privindu-şi urmaşii

Mihai, odihnindu-se

Mihai, odihnindu-se

Răsfăţata

Răsfăţata

*


Cântecul care mi-a adus cireşe

Cântecul care mi-a adus cireşe

Cântecul care mi-a adus cireşe

*

Abia terminasem de postat fotografiile de la Salonul de primăvară-vară 2015, când, parcă bănuind că tocmai mă retrag la o ţigară, m-a sunat domnul Costache Achiţei, fostul secretar al Consiliului Judeţean Suceava. Un prieten, dovadă că mi-i prieten şi acum. Cică tocmai a cules cireşele din copacul din grădină şi că e musai să-mi dea şi mie o strachină, că doar poemul pe care i l-am dedicat în acrostih se cheamă “Cântecul cireşilor”. Şi mi s-au părut atât de bune poanta şi amintirea întâmplării cu poemul şi cireşele, încât ne-am întâlnit în faţa Catedralei, ca să primesc strachina cu cireşe, spunând, după obiceiul satului naşterii mele, “Bogda-prosti!”. Să mai spună cineva că poezia nu produce acte de corupţie! Sufletească. Poemul care mi-a adus cireşele?

*

Cântecul cireşilor

*

Când mi-am uitat cireşii lângă zori,

oraşul aştepta cu porţi deschise

să vină fiii lui risipitori,

toţi îngeri trişti şi-mpovăraţi de vise;

avea, atunci, oraşul un alean

cu aripi largi pe ceruri desfăcute,

hotarul lui, restrâns din an în an,

eterniza doar umbre neştiute,

*

Am plâns, atunci, şi am privit spre zări,

cireşii mei s-au fost desprins din mine,

hălăduiau spre alte depărtări

irositoare numai de destine,

ţipau sfâşietor, dar prea departe

erau cireşii zărilor senine,

iar eu sfârşeam doar filă într-o carte.

 


Azi-noapte, am fost fericit!

Toy Machines, în concert la Suceava

Toy Machines, în concert la Suceava

*

Am fost fericit pentru că am auzit un concert de excepţie, trupa TOY MACHINES, în componenţa Andi Drăguşanul, Teiu Teişanu, Florin Hanu, Buzu Parascan şi Edy Ciornea, însemnând o construcţie durată şi pe sufletul meu. Am fost fericit pentru că aveam toate motivele şi îndreptăţirile să mă simt mândru. Existăm, băieţii mei, chiar existăm, deşi o ciudată senzaţie de clepsidră mă risipeşte, fir de nisip cu fir de nisip, în cântecele voastre.

*

Toy Machines, o clepsidră în care mă dărâm

Toy Machines, o clepsidră în care mă dărâm

*

Azi-noapte, am fost fericit. Apoi m-am pierdut în noapte, fără să mai simt dorul răsăriturilor din zori. În fond, ce altceva mi-ar putea arăta soarele decât lumea urâtă, meschină, sub şenilele căreia îmbătrânesc.

*

La întoarcerea în noapte

La întoarcerea în noapte

*

Azi-noapte, am fost fericit, în preajma muzicii adevărate. Prin urmare, încă mai pot îndura lumea pe care o vor dezveli, peste doar un ceas, zorii zilei care va să vină. Sfârşit.


Primul posesor al albumului TOY MACHINES: Emil Ursu

Andi şi omul care îi este "super-drag": Emil Ursu

Andi şi omul care îi este “super-drag”: Emil Ursu

*

Abia externat, după o operaţie grea, săvârşită impecabil de minunatul chirurg basarabeano-sucevean Anatol Buzdugan, Managerul Muzeului Bucovinei, Constantin-Emil Ursu, s-a trezit, astăzi, spre seară, cu drăguşanii pe cap, care şi ei abia sosiseră de la Cluj-Napoca. Vorbisem cu Emil la telefon, iar fata lui, Anisia, mă ţinuse la curent cu evoluţia evenimentelor, cea de-a treia sursă, jurnalistul Tiberiu Cosovan, confirmându-mi, mereu, veştile din ce în ce mai bune.

*

Lipsisem din Suceava mai bine de o săptămână, iar acum reveneam cu biata mea maşinuţă ticsită cu trei cincimi din trupa TOY MACHINES, care, mâine-seară, are concert şi la Suceava, lansându-şi primul album audio şi la Suceava, după un spectacol-lansare de excepţie, la Cluj-Napoca.

*

Andi Drăguşanul, Florin "Flopi" Hanu şi Edy Ciornea

Andi Drăguşanul, Florin “Flopi” Hanu şi Edy Ciornea

*

Suceveanul Florin Hanu, şi el îmbrâncit de preţioasa noastră Bucovina în Cluj-Napoca, înseamnă, odată cu albumul, noua, dar valoroasa achiziţie a trupei TOY MACHINES, şi ca vocal, şi ca chitarist (armonie) – başca, prin mamă, este, ca şi Andrei “Buzu” Parascan, a cărui mamă mi-i şi rudă, plopanar de-al meu.

*

Emil Ursu, care, vorba lui Andi, ne este “super-drag”, are un tonus fantastic: e mereu pus pe glume, ba şi inspirat în vorbele de duh cu care ne întâmpină. A slăbit opt kilograme, speră să se mai despovăreze de şase, poate sta în picioare şi jumătate de oră, iar când păşeşte n-ai zice că a trecut printr-o operaţie dificilă, la coloană. Anisia urmează să plece în Germania, într-un schimb de experienţă foarte interesant, iar doamna Laura, mama ei, o va duce până acolo, aşa că Emil rămâne liber ca pasărea cerului, să… danseze pe muzica TOY MACHINES până scapă şi de kilogramele în discuţie – de asta (oare?) i-am şi dus noi albumul!

*

Bine a mai prins sufletelor noastre reîntâlnirea cu Emil!

*

Pentru cei interesaţi de seara-noaptea de vineri, 19 iulie 2015, a drăguşanilor (statut de care beneficiază şi Teiu, şi Buzu, şi Edy, şi Florin – că doar i-am adoptat!), reiau afişul, în formula lui finală:

*

Afis TOY MACHINES


Un poet poet: muzicianul Paul ARVA

Mina de gânduri existenţiale a muzicianului Paul ARVA

Mina de gânduri existenţiale a muzicianului Paul ARVA

*

L-am cunoscut la Gala Laureaţilor primei ediţii a Festivalului Naţional de Muzică Tânără “La Suceava, în Cetate”, ediţie organizată, în absenţa mea (coordonam un festival european de poezie), de fiul meu Andi şi de colega Oana Sîrbu. În anii care au urmat, Paul Arva a fost principalul meu sfătuitor pe probleme de muzică folk şi, împreună cu Mache şi Dinu Olăraşu, pe care îl diviniza, a dat consistenţă unui juriu de selecţie şi de concurs extrem de profesionist.

*

Muzica şi poezia ne-a unit până la prietenie (pe Dinu Olăraşu îl ştiam şi ca poet, drept pentru care, în timp, am lansat împreună nişte cărţi), iar discuţiile noastre despre viaţă şi despre poezie, din perspectiva neostenitei căutări de sine, au continuat la nesfârşit. În urmă cu vreun an sau poate că mai demult, mi-a citit, la telefon, câteva dintre prozo-poemele sale, care difereau, aparent, de poemele pe care le cânta în scenă, şi m-au tulburat mesajele dramelor existenţiale pe care Paul Arva le trăieşte dintotdeauna. Ca şi muzica lui, prozo-poemele sunt închinări ciudate, dar profunde, pe care doar în “Vede” le-am mai întâlnit. Paul Arva povesteşte, modelând o poveste-idee, Paul Arva este o pasăre captivă în rotundul buimac al planetei Pământ, Paul Arva încearcă evadări îndrăzneţe, dar se prăbuşeşte, de fiecare dată, în sine, acolo unde şi există libertatea şi sfinţenia (“Sinele particular şi Sinele Universal trăiesc împreună, ca lumina cu umbra, în grota inimii” – se spune în “Upanishade”).

*

Recent, am primit şi cartea, care, ca întreg şi numai întreg poate fi, aminteşte şi de “Cântarea Cântărilor”, dar cu o dramă existenţială care insinuează şi senzaţia de sensibilitate, deşi, din punctul meu de vedere, Paul Arva este un om puternic, un arc de oţel care vibrează cosmic în clipa în care îşi sloboade săgeţile-păsări spre veşniciile enigmatice ale Universului. De asta, din respect pentru vocaţia unui poet înnăscut poet, voi reproduce şi prefaţa cărţii, dar şi cinci poeme smulse din sufletul lui Paul Arva. În fond, poetul poet trebuie mereu şi mereu arătat cu degetul.

*

Arva prefata 1

Arva prefata 2

Arva prefata 3

Arva poem 1

Arva poem 2

Arva poem 3

Arva poem 4

Arva poem 5

 


Pagina 91 din 110« Prima...102030...8990919293...100110...Ultima »