Cronici sentimentale | Dragusanul.ro - Part 84

“Toy Machines sună ireal de bine!”

DarK Side Nights 1

*

Comentariul din titlu l-am găsit la fotografia postată de Laura Brat, de la “Gray Matters”, pe site-ul ei, sub semnătura “Dark Side Nights”, organizator al concertelor de aseară, de la “Fabrica”, din Bucureşti, şi promotor al rockului, inclusiv prin site-ul “Dark Side Nights”. Laura mi-a scris că îmi va trimite fotografii (pe aceasta i-am furat-o!) şi că va mai pune filmuleţe cu piese “Toy Machines” pe Youtube, pe lângă cel din timpul concertului de aseară (“cu care i-a spart” – zice ea), filmuleţ pe care îl puteţi vedea, făcând clik pe fotografia de mai sus. Ca să puteţi să înţelegeţi atmosfera şi dezlănţuirea de lumini şi de entuziasm, în cadrul cărora s-a desfăşurat concertul trupei “Toy Machines”, fotografia fiind făcută în timpul probelor de sunete, nu în timpul concertului.

*

Pe site-ul “Dark Side Nights” am citit că trupele rock există pentru fani şi că fanii, dacă sunt fani, trebuie să plătească, să se implice cu fapta în devenirea rockului românesc. Deci, de asta, deşi biletul costa 40 lei, peste 200 de fani au participat la concertul de aseară, asigurând o atmosferă superbă şi demnă de Bucureşti. Ceea ce pentru Andi, care mâine va împlini 26 de ani, chiar înseamnă cel mai frumos cadou, pe care şi l-ar fi putut dori în acest an.


Nu deranjaţi, sunt fericit!

TOY MACHINES by Cezar CAZAN

*

Nu tropotiţi, când veţi dezveli zorii sau când veţi risipi peste cer misterul nopţilor. Nu sunaţi, nu intraţi pe acest site, nu-mi trimiteţi veşti. M-am învăluit în tăcere. Sunt singur, acasă, şi sunt fericit. Iar tăcerea ia forma sufletului meu.

*

Peste două ceasuri, Toy Machines urcă pe scenă, la “Fabrica”, în Bucureşti. Acum cântă prima trupă de deschidere, apoi va cânta cea de-a doua trupă de deschidere. Vor urma Toy Machines şi E.M.I.L. Biletele sunt scumpe, mai scumpe decât trei nopţi de Bucovina Rock Castle, în vara anului trecut: 40 lei. Când m-a sunat, Andi era uimit de un astfel de preţ. E uriaş, deşi ar trebui să fie normal. În fond, e vorba de rock, de o stare de spirit, de o revoltă mocnită, care ne macină sufletele, înainte de a exploda în mijlocul acestei civilizaţii înţepenite, osificate.

*

Când Toy Machines va termina de cântat şi iar o să mă sune Andi, va trebui să ne grăbim, pentru că începe o zi mare pentru neamul nostru, ziua de duminică, 13 martie 2016, în care al şaptelea drăguşan, Carina Ioana, împlineşte… doi anişori!

*

Carina Ioana, admirând portretul făcut de PIM

Carina Ioana, admirând portretul făcut de PIM

Carina Ioana, amuzată de poznele bunicului ei

Carina Ioana, amuzată de poznele bunicului ei

*

Am, la Cluj-Napoca, pe post de împuternicit plenipotenţiar, pe nevastă-mea, Viorica, plecată, de vreo lună, pentru a pregăti această măreaţă sărbătoare a neamului nostru. Când împlineşti doi anişori, însuşi Dumnezeu îţi zâmbeşte şi te mângâie pe creştet, iar tu îl auzi şi îl vezi, pentru că încă mai păstrezi amintirile de dincolo de naştere. Abia când te copleşesc anii, aşa cum mi se întâmplă mie, te uiţi în jur şi pricepi că ai rătăcit potecile şi te-ai pierdut înspre zările dinspre care nu-ţi mai poţi aminti nimic despre Tatăl Ceresc.

*

La mulţi ani, mica mea Prinţesă! Fericire, fericire din plin şi pentru totdeauna, Carina Ioana!

*

Andi Drăguşanul, în viziunea pictorului Dimitrie Savu

Andi Drăguşanul, în viziunea pictorului Dimitrie Savu

*

Luni, 14 martie 2016, Andi va împlini 26 de ani. Mult mi-a mai sfinţit mie sufletul băiatul acesta, ba vindecându-l, ba împrospătându-l. Adevărul este că am fost ursit întru noroc: sufletul meu trăieşte în două trupuri. Unul, deja ostenit, aşezat în faţa computerului pentru a-şi mărturisi fericirea; celălalt, tânăr şi viguros, care va urca pe scenă, la Bucureşti, peste un ceas şi ceva.

*

La mulţi ani, băiatule! Fericire, Andi, fericire din plin şi pentru totdeauna!


Fantezii pentru şapte nopţi

1

2

3

4

5

6

7

*


În atelierul unui artist: Mircea Dăneasa

Daneasa 19

*

Undeva, aproape de cer, într-o mansardă din centrul Sucevei, aproape de legendarul atelier de odinioară al bucovineanului mitic Archip Roşca, în care păşise fascinat Ion Grămadă, se află atelierul Maestrului Mircea Dăneasa. Sculptor, dar şi pictor. Unul dintre puţinii oameni care au înfrumuseţat, pe ici, pe colo, Bucovina. Personaj controversat, doar pentru că ignoră larmele şi pentru că este şi un filosof înnăscut, care se caută, se caută pe sine în toate cerurile iniţiatice ale iniţierilor primordiale. Aduce a sihastru, ba chiar are şi un păienjeniş delicat de bigotism ortodox prin tainiţele lui, dar zvâcneşte, clipită cu clipită, în preajma luminii şi se metamorfozează, firesc şi dominator, în sacerdot al făptuirii stilistice, la primul clinchet al cuvintelor care desluşesc prin preajmă, pentru a se învremui. Palid, marcat încă de suferinţa covalescenţei, după accidentul de mai adineaori – monumentul lui Ştefan cel Mare, de la Gura Humorului, ceruse, în logică ancestrală, şi jertfă de sânge, din partea făptuitorului Mircea Dăneasa, dar şi din cea a mărturisitorului Tiberiu Cosovan, Maestrul ne aştepta în megieşia uşii deschise spre lumea lui, iar noi am păşit, în alai cucernic, treaptă cu treaptă, până aproape de cer. Mă urmau două prinţese din poveşti, Maria Rusu şi Mălina Darea, apoi, mai agale, poetul Victor T. Rusu şi, mai îndărăt, umbrele ostenite ale artiştilor plastici Mihai Pânzaru-PIM şi Tiberiu Cosovan.

*

Şi pe scări, şi dincolo de uşa deschisă, în cadrul căreia ghiceam silueta Maestrului Mircea Dăneasa, lumina are în ea ceva tomnatec, de miere şi de cer purpuriu, de clar-obscur şi de Timp care cată, brusc, dar şi agale, doar spre sine. Ghiceam, în lumina aceea uleioasă, de candelă a netimpului, tablouri, schiţe, cărţi, machete care ţin formele şi spaţialităţile într-o dulce încleştare-dezlănţuire, tuşe nervoase, cabrate, avertizând asupra galopului culorilor, liniilor, verticalităţii şi a necuprinsului. Simţeam, ştiam că am ajuns într-un templu şi, de aceea, nevăzut de nimeni, sufletul meu se închina. L-am auzit cum se închina.

*

 Am urcat toţi, în ceas de seară, în atelierul Maestrului Mircea Dăneasa, pentru că trebuia să convenim asupra a ce anume va expune, vineri, 29 ianuarie, în şi de Ziua Artelor Plastice Bucovinene, adică într-o altă locaţia neterestră, în care doar bicisnicia vremii e datoare să plece fruntea cu smerenie, în faţa Artistului, pentru că noi, oaspeţii lui de noapte, ne-am născut cu această evlavie a Creaţiei. Încă nu ştiam că eu deja fusesem izgonit din Ziua pe care o recuperasem trudnic de sub colbul greu al uitării şi nepăsării, ceea ce, în fond, nici nu contează. Am trăit, un ceas, aproape de cer – i-am recunoscut contururile inefabile şi le-am pipăit cu sufletul – iar restul nu-i decât deşertăciune.

*

Daneasa 2

Daneasa 1

Daneasa 3

Daneasa 4

Daneasa 5

Daneasa 6

Daneasa 7

Daneasa 8

Daneasa 9

Daneasa 10

Daneasa 11

Daneasa 12

Daneasa 13

Daneasa 15

Daneasa 14

Daneasa 16

Daneasa 17

Daneasa 20

Daneasa 21

Balconul 2

Balconul 1

Balconul 3

Daneasa 18

*


Va cuceri Germania şi-l vor şti şi sucevenii!

Pictorul pictor Carmel Georgescu, la Suceava

Pictorul pictor Carmel Georgescu, la Suceava

*

E un băiat tânăr, care astăzi, 26 ianuarie 2016, împlineşte nu ştiu câţi ani. L-a descoperit PIM şi, când mi l-a prezentat, ştiam că îl cunosc dintotdeauna. Normal, doar i-am găsit bunicul printre răniţii asediului Lembergului din iulie 1916. Se apucase de pictură, pentru că nu-i plăcuse expoziţia unui oarecare sucevean cu notorietate şi, în scurtă vreme, avea deschisă o expoziţie permanentă, cu vânzare, în Botoşani şi o alta, similară, la Ierusalim. În Suceava încă nu expusese, decât în expoziţii de grup, şi l-am invitat, la sărbătorirea poetului Ion Beldeanu, să expună câteva lucrări. Cânta fiul meu, Andi, care a recunoscut în pictura lui Carmel esenţa nonconvenţionalului educat şi disciplinat, care caracterizează muzica rock. Şi, astfel, Carmel Georgescu se alăturase lui Radu Bercea între preferaţii lui Andi Drăguşanul, pentru expresia rock a plasticii celor doi bucovineni. Unul dintre tablourile lui Carmel Georgescu, de atunci, avea să devină şi coperta cărţii “Etnii bucovinene”, de Dimitrie Dan.

*

Pe atunci, când Carmel Georgescu lua şi premiul “Pictorul Anului”, s-a întâmplat să se desfiinţeze firma la care lucra, el fiind specialist în tehnică. A încercat să-şi găsească un loc al supravieţuirii în mândra Bucovină, dar nicăieri nu mai era nevoie de el (în sistemul culturii, nu are ce căuta: e creator înnăscut, nu-i lipitor de afişe într-un partid şi nici nepot al vreunui vremelnic potentat), aşa că şi-a luat lumea în cap. Şi a ajuns în Germania, unde şi-a găsit şi o slujbă demnă, dar a şi continuat să picteze. Şi să expună. E atât de înzestrat, încât am avut un adevărat şoc, atunci când i-am văzut autoportretul de mai jos, pe care desigur că l-am piratat. În Germania, Carmel Georgescu va face carieră ca artist plastic, iar dacă Europa va ajunge să-l preţuiască la adevărata lui valoare, apoi e sigur că şi mofturoasa Suceavă se va mândri cu el. În fond, e tradiţional: nu-i oferim creatorului nimic, dar straşnic ne mai fudulim cu el, atunci când creatorul respectiv probează, în lumea largă, o exhaustivă exponenţialitate, în care încap, în egală măsură, şi luminile Sucevei, dar şi bicisnicia ei.

*

Carmel Georgescu, "Autoportret"

Carmel Georgescu, “Autoportret

*

Când l-am cunoscut, Carmel Georgescu practica un modernism copleşitor, dominat de vibraţia luminii şi a componentelor ei, culorilor. Forţă, senzaţie de năvalnic, de descătuşare. Apoi, în vibraţia aceasta cosmică au apărut contururile vagi, aidoma unei tentaţii spre academism a unui revoluţionar în pictură (tabloul din fotografia pe care am folosit-o pentru coperta cărţii lui Dimitrie Dan este exponenţial pentru acea fază a artei lui) şi iată că, mai nou, fără să abandoneze nimic din monumentalismul (suprapunerile de pastă dau această dimensiune) modernismului său, Carmel Georgescu ia exact atât cât trebuie din academism şi îşi subliniază, decisiv, identitatea artistică.

*

Sunt tare mândru de tine, băiatule, şi-ţi aştept biruinţa asupra viitorului cu atâta încredere, încât azi, 26 ianuarie 2016, în ziua în care te-ai născut, nu-ţi urez decât ceea ce vei izbuti:

*

Operă temeică şi durabilă, Carmel Georgescu!


Pagina 84 din 110« Prima...102030...8283848586...90100110...Ultima »