Cronici sentimentale | Dragusanul.ro - Part 70

Primul posesor al albumului TOY MACHINES: Emil Ursu

Andi şi omul care îi este "super-drag": Emil Ursu

Andi şi omul care îi este „super-drag”: Emil Ursu

*

Abia externat, după o operaţie grea, săvârşită impecabil de minunatul chirurg basarabeano-sucevean Anatol Buzdugan, Managerul Muzeului Bucovinei, Constantin-Emil Ursu, s-a trezit, astăzi, spre seară, cu drăguşanii pe cap, care şi ei abia sosiseră de la Cluj-Napoca. Vorbisem cu Emil la telefon, iar fata lui, Anisia, mă ţinuse la curent cu evoluţia evenimentelor, cea de-a treia sursă, jurnalistul Tiberiu Cosovan, confirmându-mi, mereu, veştile din ce în ce mai bune.

*

Lipsisem din Suceava mai bine de o săptămână, iar acum reveneam cu biata mea maşinuţă ticsită cu trei cincimi din trupa TOY MACHINES, care, mâine-seară, are concert şi la Suceava, lansându-şi primul album audio şi la Suceava, după un spectacol-lansare de excepţie, la Cluj-Napoca.

*

Andi Drăguşanul, Florin "Flopi" Hanu şi Edy Ciornea

Andi Drăguşanul, Florin „Flopi” Hanu şi Edy Ciornea

*

Suceveanul Florin Hanu, şi el îmbrâncit de preţioasa noastră Bucovina în Cluj-Napoca, înseamnă, odată cu albumul, noua, dar valoroasa achiziţie a trupei TOY MACHINES, şi ca vocal, şi ca chitarist (armonie) – başca, prin mamă, este, ca şi Andrei „Buzu” Parascan, a cărui mamă mi-i şi rudă, plopanar de-al meu.

*

Emil Ursu, care, vorba lui Andi, ne este „super-drag”, are un tonus fantastic: e mereu pus pe glume, ba şi inspirat în vorbele de duh cu care ne întâmpină. A slăbit opt kilograme, speră să se mai despovăreze de şase, poate sta în picioare şi jumătate de oră, iar când păşeşte n-ai zice că a trecut printr-o operaţie dificilă, la coloană. Anisia urmează să plece în Germania, într-un schimb de experienţă foarte interesant, iar doamna Laura, mama ei, o va duce până acolo, aşa că Emil rămâne liber ca pasărea cerului, să… danseze pe muzica TOY MACHINES până scapă şi de kilogramele în discuţie – de asta (oare?) i-am şi dus noi albumul!

*

Bine a mai prins sufletelor noastre reîntâlnirea cu Emil!

*

Pentru cei interesaţi de seara-noaptea de vineri, 19 iulie 2015, a drăguşanilor (statut de care beneficiază şi Teiu, şi Buzu, şi Edy, şi Florin – că doar i-am adoptat!), reiau afişul, în formula lui finală:

*

Afis TOY MACHINES


Un poet poet: muzicianul Paul ARVA

Mina de gânduri existenţiale a muzicianului Paul ARVA

Mina de gânduri existenţiale a muzicianului Paul ARVA

*

L-am cunoscut la Gala Laureaţilor primei ediţii a Festivalului Naţional de Muzică Tânără „La Suceava, în Cetate”, ediţie organizată, în absenţa mea (coordonam un festival european de poezie), de fiul meu Andi şi de colega Oana Sîrbu. În anii care au urmat, Paul Arva a fost principalul meu sfătuitor pe probleme de muzică folk şi, împreună cu Mache şi Dinu Olăraşu, pe care îl diviniza, a dat consistenţă unui juriu de selecţie şi de concurs extrem de profesionist.

*

Muzica şi poezia ne-a unit până la prietenie (pe Dinu Olăraşu îl ştiam şi ca poet, drept pentru care, în timp, am lansat împreună nişte cărţi), iar discuţiile noastre despre viaţă şi despre poezie, din perspectiva neostenitei căutări de sine, au continuat la nesfârşit. În urmă cu vreun an sau poate că mai demult, mi-a citit, la telefon, câteva dintre prozo-poemele sale, care difereau, aparent, de poemele pe care le cânta în scenă, şi m-au tulburat mesajele dramelor existenţiale pe care Paul Arva le trăieşte dintotdeauna. Ca şi muzica lui, prozo-poemele sunt închinări ciudate, dar profunde, pe care doar în „Vede” le-am mai întâlnit. Paul Arva povesteşte, modelând o poveste-idee, Paul Arva este o pasăre captivă în rotundul buimac al planetei Pământ, Paul Arva încearcă evadări îndrăzneţe, dar se prăbuşeşte, de fiecare dată, în sine, acolo unde şi există libertatea şi sfinţenia („Sinele particular şi Sinele Universal trăiesc împreună, ca lumina cu umbra, în grota inimii” – se spune în „Upanishade”).

*

Recent, am primit şi cartea, care, ca întreg şi numai întreg poate fi, aminteşte şi de „Cântarea Cântărilor”, dar cu o dramă existenţială care insinuează şi senzaţia de sensibilitate, deşi, din punctul meu de vedere, Paul Arva este un om puternic, un arc de oţel care vibrează cosmic în clipa în care îşi sloboade săgeţile-păsări spre veşniciile enigmatice ale Universului. De asta, din respect pentru vocaţia unui poet înnăscut poet, voi reproduce şi prefaţa cărţii, dar şi cinci poeme smulse din sufletul lui Paul Arva. În fond, poetul poet trebuie mereu şi mereu arătat cu degetul.

*

Arva prefata 1

Arva prefata 2

Arva prefata 3

Arva poem 1

Arva poem 2

Arva poem 3

Arva poem 4

Arva poem 5

 


Centrul Cultural petrece!

Şi vara a fost, azi în sărbătoare

Şi vara a fost, azi în sărbătoare

*

Într-o perioadă densă în evenimente culturale, cu muncă din zori, în noapte, Centrul Cultural „Bucovina” a izbutit o evadare din timp, fiecare dintre noi regăsindu-se prin ceilalţi. Astăzi, aveam de sărbătorit un om, un personaj irepetabil, care trăieşte impecabil bucuria vieţii, molipsindu-ne şi pe noi, de-a lungul timpului, cu lumină. Omul se numeşte Aurel Alexa. La fel se numeşte şi personajul. Un prieten drag fiecăruia, care şi-a sărbătorit ieşirea la pensie.

*

Aurel Alexa, un lord în slujba culturii

Aurel Alexa, un lord în slujba culturii

Un om frumos, în preajma căruia ne-am adunat toţi cu seninătate, în ciuda unei ciudate duioşii care începuse să ne macine. Un om cu o familie frumoasă, din care toţi cei din Centrul Cultural „Bucovina” facem parte, eu fiind tare mândru, şi de multă vreme, că băiatul fetei lui Aurel Alexa, fost olimpic în matematici, va studia la Cambridge. Un om e dator omenirii cu fructe împlinite, iar colegul şi prietenul meu Aurel Alexa este un astfel de om. Ca şi prietenul nostru Marcel Horodincă, sosit, din tihna „pensonariatului”, la sărbătorirea lui Aurel, pentru a-i cânta, aşa cum o făcuse şi în opereta „Crai nou”, urările cuvenite şi pentru a ne înveseli cu harul actoricesc, pe care fiecare dintre noi îl cunoaşte şi îl respectă.

*

Şi a mai fost sărbătorită, tot azi, dar pentru miercuri, şi Gabriela Havriliuc, delicata Gabi topindu-se de înduioşare şi de emoţie sub ochii noştri:

*

Gabi Havriliuc, sfioasă între aplauze

Gabi Havriliuc, sfioasă între aplauze

*

Au fost şi Zicălaşii (după repetiţia finală), deşi ei i-au pregătit, împreună cu PIM, o altă sărbătorire lui Aurel Alexa, pentru duminică. Am fost toţi, am fost fericiţi şi aşteptăm, plini de speranţă, să gustăm şi din peştele care se va lăsa ademenit de undiţa lui Aurel Alexa, deşi, cumsecade cum e şi înnăscut să bucure pe alţii, Aurel Alexa mai mult ca sigur că va desprinde peştişorul din cârlig şi-l va depune în unde, cu gest de purificare, şoptindu-i: „Du-te, puiule, şi te bucură de viaţă!”.

*

Că-aşa-i Aurel: un om. Un personaj.

*

Centrul petrece 1

Centrul petrece 3

Centrul petrece 4

Centrul petrece 7

Centrul petrece 5

Centrul petrece 7

Centrul petrece 8


La Cluj-Napoca, lansarea albumului TOY MACHINES

Întâi, la Cluj-Napoca, apoi, la Suceava

Întâi, la Cluj-Napoca, apoi, la Suceava

*

Aflu, dintr-o „invitaţie la eveniment”, că trupa fiului meu, TOY MACHINES,  îşi lansează, în sfârşit, primul album audio, „DIGITAL WAVES„, în cel mai important club de rock din Cluj-Napoca, FLYING CIRCUS. Ca deobicei, băieţii de la TOY MACHINES promovează, la Cluj-Napoca, şi o trupă suceveană, MECHANIX, pe care aţi văzut-o, în vara trecută, debutând la Bucovina Rock Castle, în contextul tradiţionalei prietenii TOY MACHINESRELATIVE, pe care s-a durat Bucovina Rock Castle.

*

Peste o săptămână, în seara zilei de 19 iunie, Toy Machines îşi va lansa albumul şi la Suceava, dar, probabil, fără Relative, care va cânta, în 22 august, la Bucovina Rock Castle. Când voi primi afişul (pe cel de la Cluj-Napoca l-am piratat), o să vă spun mai multe.

*

Deocamdată, mă bucur şi-i felicit pe Floppy, Edy, Teiu, Buzu şi Andi pentru că au îndrăznit, în sfârşit, să iasă în lume cu albumul pe care (privilegiu de tată) îl ascult zilnic, de aproape un an.

*

Afişul-copertă de album al trupei Toy Machines

Afişul-copertă de album al trupei Toy Machines


Cea mai frumoasă zi de naştere!

4 ore de repetiţii, în ziua de naştere a lui Petrică Oloieru

4 ore de repetiţii, în ziua de naştere a lui Petrică Oloieru

*

N-am mai trăit niciodată aşaceva. Numai Petrică Oloieru putea să-şi transforme ziua de naştere într-o splendidă invocaţie, „Chemarea Străbunilor„, cea de-a doua premieră a ZICĂLAŞILOR, însemnând o invocaţie în dublu sens, mai ales dinspre străbuni, înspre noi. Iar după un repertoriu de 60 de piese, împărţite inteligent (de către Petrică) pe două spectacole distincte, eu pot să trag o primă concluzie: muzica românilor înseamnă cea mai tulburătoare cronică a veacurilor. Aşezată, elegantă, cu dezvoltări dinamice şi bogate – în veacurile XVI-XVII, apoi mai frustă, ceva mai „glodu-mi ştie sufletul / că-i croit ca ţipătul'” spre sfârşitul amar al secolului XVII şi începutul secolului XVIII, apoi, iarăşi, plin de vitalitate şi de bogăţie, cu o coloristică tulburătoare, care înfăşură anii cei vechi într-o aură astrală.

*

Ascultam şi nu mă mai săturam, apoi, bănuitor, am întrebat dacă am parte de o interpretare la prima lectură, în baza orchestraţiei lui Petrică Oloieru. Bănuisem chestia asta pentru că Răzvan Mitoceanu înşfăca, adesea, câte o vioară, lăsând braciul deoparte, şi, după ce cânta singur câte o frază muzicală, exclama: „Dumnezeule, cât de frumos cântau oamenii odinioară!”. De pildă lăutarii moldoveni, care, însoţindu-l pe logofătul Tăutul, la înscăunarea Regelui Poloniei, în 1500, au cântat, printre altele, un cântec în şase sau opt părţi (n-am reţinut bine), cântec încă ştiut, dar numai în două părţi. Să ascult ceea ce, cu certitudine, a ascultat şi Ştefan cel Mare (Tăutul şi lăutarii plecau în misiune!), şi să datorez această bucurie şi celor doi violonişti tineri, tineri, Adrian Pulpă şi Narcis Rotaru, care „citeau” cu arcuşul partitura la prima vedere, era mai presus de vis, era deja mit, ba chiar metafizică.

*

Adrian Pulpă şi Narcis Rotaru

Adrian Pulpă şi Narcis Rotaru

V-aş mai povesti, şi o s-o fac atunci când mă voi întoarce, dar trebuie să fug, acum, la concertul lui Vali Boghean, la care, cum este şi firesc, participăm toţi Zicălaşii, continuând sărbătorirea zilei de naştere a lui Petrică Oloieru…

*

Paul Arva, prezentând trupa lui Vali Boghean

Paul Arva, prezentând trupa lui Vali Boghean

*

În splendidul club de la etajul Julius Mall ne-am adunat mai toţi cei din Centrul Cultural „Bucovina” care au vreo legătură cu ZICĂLAŞII. Şi Dănuţ Lungu, şi Corina Scîntei, şi Petrică Horvat, şi Lucian Căluşeriu, şi Gabi Sandu, şi Alina Irimia, şi fetele de la tehnic, pe care încă nu le ştiu după nume, deşi au merite incomparabil mai mari decât Gonda şi nu mai ştiu cum, înşurubata lui Varvaroi în coasta memoriei lui Ciprian Porumbescu, dar şi zicălaşii Răzvan Mitoceanu, Narcis Rotaru, Adrian Pulpă şi Ionuţ Chitic. Petrică Oloieru, însoţit de fratele lui, Ion, de cumnată şi de mândreţea lui de fată, Ana-Maria, avea o puzderie de invitaţi, prieteni şi colegi, ba chiar şi ucenici, la spectacolul spectaculoasei trupe de la Chişinău.

*

Vali Boghean şi trupa lui

Vali Boghean şi trupa lui

*

Din repertoriul trupei de peste Prut, cel mai mult mi-a plăcut prima piesă, un fel de „ska” inspirat  lucrată, structurată ceremonios precum „Dojana” trupei rock DOR DE DUH,  şi, tocmai de aceea, obligându-mă la autosugestia de a lua în calcul o eventuală prezenţă a virtuoşilor lui Vali Boghean la o viitoare ediţie Bucovina Rock Castle. A urmat, apoi, un concert amestecat, cu genuri muzicale care să acopere toate gusturile publicului şi care să permită punerea în valoare a virtuozităţii artiştilor, inclusiv a prietenului şi fostului coleg de facultate al lui Petrică, Valeriu Caşcaval, cu consecinţa unei spulberări stilistice, care m-a cam derutat.

*

Un concert de succes

Un concert de succes

*

Cum ascultasem, în după-amiaza zilei, împreună cu trei instrumentişti de la Ansamblu, cântecele „Chemării Străbunilor„, pe care zicălaşii lui Petrică Oloieru vi le vor oferi, duminică, 7 iunie, în Cetate, am trăit, la spectacolul trupei lui Vali Boghean, exact sentimentul dintr-o zi cu expoziţii, când, după inegalabila expunere a lui Victor Rusu, am mai participat la un vernisaj. Veneam de la nişte răscruci, una dintre ele fiind cea a adoptării, de către români, a dansului în doi, în patru şi în şase, prin transferul parţial de melodicitate vieneză a incredibilului „Verbunkos” în ulteriorul românesc „Bărbuncul„, veneam copleşit de mit şi de respiraţia străbunilor încă pulsând în melodicităţi limpezi, rotunde şi pline de vrajă, iar abordările moderne ale aceluiaşi melos, pe care le săvâşeşte trupa lui Vali Boghean, nu mai aveau loc sau poate că nu-mi mai găseau sufletul în cale, sufletul meu fiind frunză în vânt undeva, prin Dumnezeu ştie care veac, prin revolta ceremonială a cine ştie cărui străbun.

*

Petrică Oloieru şi Dănuţ Lungu, fanii trupei lui Vali Boghean

Petrică Oloieru şi Dănuţ Lungu, fanii trupei lui Vali Boghean

Trăisem şi încă mai trăiam sărbătoarea zilei de naştere a lui Petrică Oloieru, cea mai frumoasă aniversare la care am participat în 60 de ani de viaţă, o sărbătoare care spulberase barierele timpului, şi înspre trecut, prin cântecele zicălaşilor, şi înspre viitor, prin cântecele muzicienilor din Chişinău. Acolo unde-mi pot auzi şi descifra străbunii, acolo simt menirile sacerdotale ale oamenilor care-mi devin, astfel, prieteni. Ştiam toate acestea în clipa în care, din dragoste faţă de prieteni, am sărutat fruntea lui Petrică Oloieru, ca să mă întorc, apoi, în noapte.


Pagina 70 din 88« Prima...102030...6869707172...80...Ultima »