Gabriela Teişanu, o poveste a biruinţelor

*

E un fel de Vitoria Lipan a vremii noastre, care îşi apără, cu neostenit curaj, adevărurile în care crede şi pe care le durează. Cântă frumos, slobozindu-şi aleanurile şi nostalgiile mai ales în doine şi în romanţe populare, înfruntând potrivniciile arendaşilor culturali ai timpului nostru. Scrie o proză suculentă, plină de scapăr şi de lirism ponderat, întru reînvierea vremurilor şi a frumuseţii. O suspectez că, în secret, cochetează şi cu poezia, pentru că, altfel, nu se explică de ce doar în vâlvătaia trăirilor culturale se simte cu adevărat fericită.

*

Dar, mai presus de tot şi de toate, este mama tinerei actriţe Maria Teişanu şi a tânărului muzician Alexandru “Teiu” Teişanu, adică are ursirea descifrată de Anton Achiţei, într-un insolit poem: de a scrie în cartea timpului şi cu mâinile copiilor ei. Este un om împlinit, în ciuda faptului că încă mai freamătă de căutări. Se numeşte Gabriela Teişanu, fiind, în fapt, o poveste a biruinţelor.

*

La mulţi ani, Gabriela Teişanu, şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!

Iar urarea împlinită să fie!

Nepoata mea, Ioana-Carina!

*

Are doar trei anişori. E o şturlubatică, o zgâtie cu un formidabil palmares de pozne. Mi-i tare dragă, dar arareori îi postez fotografia pe internet, deşi o blondă cu ochi albaştri, care clocoteşte de inteligenţă şi de neastâmpăr, înseamnă o raritate îndreptăţită la popularizare. Nu aş fi făcut-o nici acum, dacă fotografia nu mi s-ar fi părut frumoasă şi inspirată, pentru că prefer să o păstrez pe Ioana-Carina, alături de frăţiorul ei, Darius-Andrei, într-un loc tainic, pe care obişnuim să-l numim suflet, deşi e mult mai mult decât atât.

De la Barbu Lăutaru, la Zicălaşii, via Bacău!

*

Dimineaţă, am avut noroc, pentru că mi-a ieşit în cale un cântec al legendarului Barbu Lăutaru, “Ardea-ar rochiţa pe tine”, publicat la Paris, pe vremea studenţiei, de un celebru bariton european interbelic, românul Mihail Vulpesco. Sunt câteva doine româneşti, pe unele avea să le fonotecheze Vulpesco şi pot fi ascultate în Biblioteca Naţională a Franţei “Gallica”. Cântecul lui Barbu Lăutaru, care e cântec de zicălaş autentic (voce şi cobză), nu a mai fost cântat, aşa că o să-l încercăm noi, la Vatra Dornei, pentru că primaşul lui Barbu Lăutaru a fost suceveanul Nicolai Picu (el a născocit cântecul “Barbu Lăutaru”, pe care îl avem în varianta originală, nu doar în cea prelucrată de Alexandru Flechtenmacher, pe care o ştiţi), iar primaşii lui Picu au fost Grigori Vindereu şi Ion Batalan, ambii consemnaţi ca autori ai cântecelor “Câte flori pe Dorna-n sus” şi “Hora dornenilor” (Batalan dubla refrenele), de unde şi prezumţia justificată că dinspre Picu vin cele două hore ale muntelui, din moment ce ucenicii lui şi le revendicau nu doar în repertorii.

*

 Cum mâine, la Bacău, ca invitaţi ai Festivalului “Ion Drăgoi”, “Zicălaşii” vor cânta în “patria scripcarilor”, iar cu “Zicălaşii”, Mihai Hrincescu şi Laura Erhan, azi a fost nevoie de repetiţii. În grup şi pe grupuri. Multă muncă, într-o dogoare zăpuşită a clădirii improprii care adăposteşte Ansamblul Artistic “Ciprian Porumbescu”. Dar, înainte de a vă prezenta instantanee (să vedeţi ce fain e Răzvan Mitoceanu cu pălăria mea pe cap!), aş vrea să vă pun pe urmele cântecului lui Barbu Lăutaru (nu am ştiinţă că ar exista şi un alt cântec al legendarului muzician, pe care noi să-l fi mărturisit şi păstrat – halal să ne fie!):

*

Cornel Angelescu, ultimul trubadur al Bucovinei

*

Autor și al unei capodopere muzicale, „Doina”, pe versuri de Ana Blandiana („S-aude, s-aude, s-aude, din adânc, din vecii, din mereu / Murmurul, sângele, glasul poporului meu”), cantautorul Cornel Angelescu, un trubadur boem, asociat, de regulă, cu muzica folk, înseamnă, totuși, mult mai mult prin expresia largă și deplină a cântecelor sale, care mi-au tot amintit, de-an lungul anilor, când de dangătele clopotelor voievodale, când de vibrația inefabilă a cosmicității.

*

Pentru cântec și numai pentru cântec, el, Cornel Angelescu, s-a tot irosit pe sine, trăind rar și superficial dincolo de hotarele adânci ale muzicii. Este un supraviețuitor, care nu și-a abandonat risipirea pentru crezul său. În 7 iulie 2017, la ora 21, va cânta, împreună cu Mihaela Popescu, pe scena „Bucovina Acoustic Park” din Parcul Cazinoului din Vatra Dornei. Va cânta, adică ne va onora cu dumnezeirea sufletului său de flacără și de mistuire.

*

La mulți ani, Cornel Angelescu, și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!

Maria Sofia – “Fântâna Înţelepciunii”

*

Maria Sofia împlineşte, astăzi, 26 iunie 2017, 3 anişori. Urmează să o întâlnesc, peste zece zile, la Vatra Dornei şi să o felicit tranşant pentru ursirea de “Fântână a Înţelepciunii” în viaţa prietenilor noştri Mihnea şi Nora. Pentru că aşa se traduce numele ei: Fântâna (Maria) Înţelepciunii (Sofia).

*

 Dar Maria Sofia Blidariu este mai mult şi decât atât, este totul, este calea de lumină şi de tămăduire, pe care păşeşte, de trei ani, încoace, acest anarhist incorigibil şi, prin muzică rock şi versuri rock, aprig sfărâmător de lanţuri şi alungător de bezne, numit Mihnea Blidariu de la Luna Amară.

*

Pentru că, de regulă, bărbaţii, şi nu femeile, sunt artiştii, cioplitorii în culoare, în piatră, în cuvinte sau în armonii, încă nu s-a aflat cine să-şi asume o statuie a Paternităţii. Doar aparatele de fotografiat, veşnic grăbite şi nestatornice, mai întrevăd şi schiţează contururile Paternităţii. Duioase, profunde şi biruitoare de vremelnicii.

*

Maria Sofia Blidariu împlineşte, astăzi, 26 iunie 2017, 3 anişori. Nimic nu-i poate face mai fericiţi pe mereu repetabilii părinţi ai lumii acesteia decât miracolul înmuguririi sângelui şi a cărnii lor în sfântul arbore al vieţii.

*

*

La mulţi ani, Maria Sofia, şi Dumnezeu să vă ţie numai întru bucurie!